duminică, 28 august 2011

Capitolul 16 - Meet again

            Au trecut deja trei saptamani de cand m-am intors si de cand am lasat in urma toate persoanele importante pentru mine, alaturi de ele ramanand totusi si sentimentele, umanitatea mea. A devenit mult mai usor sa suport durerea acum, iar noptile albe erau din ce in ce mai des inlocuite cu intuneric, cosmarurile fiind din ce in ce mai rare. Desigur, dupa ce scorpia care se da drept prietena mea a anuntat revistele de scandal ca eu am fost fata misterioasa din pozele cu ei nu prea am mai avut liniste, interviuri si paparazzi enervandu-ma in fiecare zi. Din fericire, actualul meu iubit nu are o problema cu toate mizeriile astea, si e chiar foarte dragut cu privire la situatia dificila ce ii implica pe ei,  facandu-ma sa ma simt putin vinovata, pentru ca eu  nu simt nimic pentru el, il folosesc doar ca un pansament.
           -Iubito? Mai esti printre noi?a chicotit Andrew, scotandu-ma din starea mea meditativa.
           -Da, din nefericire.i-am raspuns eu pe un ton rece, si de fapt singurul mod in care mai vorbeam cu oricine.
           -Am o veste buna, si una rea, pe care vrei sa o auzi prima?m-a intrebat el un pic jenat, fapt dedus de la zambetul tamp de pe fata lui si roseata din obraji.
          -Nu prea ma intereseaza, dar mai bine n-ar avea legatura cu tarfa aia oxigenata care tot imprastie zvonuri despre mine, altfel va ramane fara dintii ei albiti in gura.
          -Eh, de data asta nu e chiar atat de rau, doar...
          -Nu vreau sa aud, si care e vestea buna?
          -Se pare ca schitele pe care le-ai facut au fost acceptate si, cel mai probabil colectia va fi un succes imens.
         -Stai sa ghicesc, oxigenata a spus tabloielor ca am furat ideile si schitele ei?am intrebat eu sec, o urma de venin si amaraciune simtindu-se in vocea mea.
         Andrew s-a fastacit si si-a dus mana la par, lucru pe care il face numai cand e agitat, stanjenit sau ingrijorat. Simteam practic cum incepea sa imi clocoteasca sangele si cum fiecare muschi se incordeaza.
          -Inteleg. am spus eu pe un ton care ar fi putut incheta si sangelein vene.
          M-am indreptat spre iesirea din ,,biroul” meu si in timp ce incercam sa scap de Andrew fara vreo predica am sunat-o pe Zoey, o fata foarte draguta si timida, care primise ordin de la seful ei sa fie cu ochii pe mine si sa ma ajute la orice am nevoie.
          Da, stiu, lucrurile s-au petrecut atat de repede incat nici eu nu stiu exact ce s-a intamplat, dar in ziua aeea la mall vipera a anuntat paparazzi si apoi peste doua zile a avut tupeu sa imi umble prin lucruri si le-a dat schitele mele cu haine si accesorii, iar apoi nu a durat mult si pana dimineata stirea s-a raspandit, astfel ca acum cinci  zile am fost practic atacata de o gloata de creatori de moda, si astfel  m-am angajat la una din casele de moda care imi facusera oferta. Desigur, mai intai a trebuit sa fac un curs cu niste stupizenii pe care le stiam deja, dar tot raul spre bine.
          -Kity, stai, nu fa nimic im....
          -Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa si ce crezi, idioata mea de fosta colega nu merita asa ceva? Ha ha ha!am ras eu fara pic de umor. Parca vad titlurile de maine: ,,Una din cei mai promitatori tineri in materie de design vestimentar a atacat-o pe blonda care incearca sa ii dezgroape trecutul!”. Nu e problema ta.
          I-am intors spatele si am plecat si, cand sa ies din cladire Zoey m-a ajuns din urma.
          -Ai primit mesajul meu?am intrebat-o cu un zambet amar.
          A incuviintat din cap, si apoi ne-am indreptat spre parcare. Am mers spre masina ei si apoi i-am dat adresa la care cel mai probabil o vom gasi pe barbie.
                               ....................................................................................................
Ang POV

          Toata lumea era intr-o stare deplorabila inca de la plecarea lui Kity, si toti suntem disperati sa o gasim, dar nu a raspuns la apeluri mesaje nimic. Oricum ar fi, cel mai probabil e ca ea s-a intors in tara. Ian e mai mult decat distrus, el e, probabil in cea mai rea stare. Abia daca mananca si doarme, in schimb de cele mai multe ori sta inchis in camera, sau pe terasa, dar niciodata nu lasa telefonul din mana si ii trimite mesaje si emailuri lui Kity.
         Initial toti am dat vina pe el, dar ne-am inselat. Tay si ceilalti sarisera si mai ca il facusera una cu pamantul, pana cand Paul a explicat ce s-a intamplat cu adevarat. In prima saptamana eu tot ce am reusit sa fac a fost sa plang, si Ash la fel, fiindca si ea se atasase de Kity aproape la fel de mult ca mine, dar in ultimele doua saptamani am planificat totul, si ne vom intoarce si speram sa o gasim si sa explicam totul.
        Sper sa nu fi facut vreo prostie imensa cum face ea de obicei cand sufera. Vin dupa tine surioara!
.....................................................................................................................................................................

Kity POV

        -Deci, barbie, am auzit ca iar ai visat ceva frumos si, cand te-ai trezit, singurul neuron care a mai ramas in papusoiul pe care il numesti tu cap a decis ca acel fapt trebuie impartasit lumii, intrucat tu ai impresia ca e....real?! am intrebat-o eu pe papusa faa creier care statea in fata mea, cu o expresie de genul  sunt de o mie de ori mai buna decat tine.
        -Scuze, a vorbit cineva, fiindca eu nu vad decat o umbra vaga aici.
        Am zambit la ea, si am aruncat o privire spre Zoey, sperand sa nu ma lase sa o omor pe tarfa aceea.
        -O, credema, in curand o sa faci mai mult decat sa ma auzi! Ai sa imi stimti mana in chica aia ieftina si blonda.
        Cu o fluturare din  mana si-a dat parul pe spate, ca si cum cuvintele mele nici nu ar fi atins-o, dar culoarea de sfecla rosie pe care fata ei arata clar si tare ca era furioasa pana la radacina firelor ei oxigenate.
        -Uite cine vorbeste, miss ,, Prietenul meu e faimos, si m-a inselat, asa ca imi voi construi faima pe spatele lui”!
        Cuvintele ei mi-au intrat ca un pumnal in inima, starnind atat tristete si agonie, cat si ura fata de persoana care statea in fata mea.
        - Chiar daca printr-un miracol ai reusit sa fii impreuna cu Ian Somerhalder, e un imens noroc ca el a realizat ce greseala enorma a facut si ce bataie de cap prezinti tu, si in loc sa iti spuna verde in fata ca se desparte de tine el te-a inselat cu altcineva intr-un club. Dar chiar si asa, tu, un nimic si un parazit ti-ai cladit faima pe spatele lui, si acum mai joci si rolul de inima franta si scorpie.
          Nu am mai putut sa-mi retin lacrimile care ai izbucnit la suprafata, odata ce toate temerile si durerea mea a iesit din gura acelei plastificate, iar mainile mele imi inconjurau cu disperare pieptul in incercarea de a diminua durerea si a ma mentine intreaga.
         -Ups, ti-am ranit sentimentele cumva?! Imi pare nespus de rau, dar asta e doar adevarul, Kity!

         Ang POV

         -In regula, deci suntem gata de plecare? am intrebat-o eu pe Torrey, care a pregatit bagajele noastre.
        -Ang, avem o problema!a strigat Paul disperat din capatul scarilor.
        L-am privit si am vazut cum ingrijorarea si spaima erau  prezente pe chipul lui, si era de asemenea mult mai tensionat decat de obicei.
        -Of! Ce s-a mai intamplat acum?
       -Ian a disparut. Nu raspunde, si nu cred ca ar fi iesit la o plimbare in natura, cel putin nu in starea in care se afla.
         Vestea ca Ian a disparut mi-a cazut ca un bolovan in cap, intrucat astazi era ziua pe care toti o asteptam, in sfarsit mergeam sa ii explicam totul lui Kity, intrucat alta cale decat cea personala nu functiona, si era prima oara dupa mult timp cand am aflat ceva vesti despre ea.
          -Cum dracu sa dispara cand azi mergem la Kity!? El era obsedat practic de ea! De cand nu l-ai mai vazut?
          Paul parea speriat de iesirea mea, la fel si Torrey si Tay, dar cu toate acestea stiau cat de stresant e toata situatia pentru mine.
          - De 2 zile si jumatate.
          -Cred ca singurul lucru pe care l-ar fi putut face era sa se duca dupa Kity.

           Kity POV

           -Nu-mi spune ca renunti asa de usor, si tocmai cand ma distram si eu cu tine! Vai, ce pierdere!
           Auzem vocea blondei in departare, dar corpul meu nu mai parea sa reactioneze la nimic, eram prinsa in propria mea bula de suferinta si durere.oate lucrurile pe care le-am inchis in mine atat de mult timp au iesit la suprafata intr-o explozie ce m-a coplesit si m-a inchis pe mine insami in intunericul sufletului meu.
           -Kity! s-a auzit o voce in spatele meu, o voce pe care as fi recunoscut-o dintr-o mie, o voce pe care, oricat de mult as fi incercat, tot as fi adorat-o si as fi vrut sa o aud din nou si din nou, vocea lui.
            Uau, acum mai am si auzenii, grozav Kity, te indrepti pe calea cea buna. Mai raman iluziile si ajungi la nebuni.
            Iar ai aparut?! Nu aveai altceva de facut, cum ar fi sa ma lasi in pace?!
            Ca tare bine a mers pana acum, uite in ce situatie am ajuns!
            Nu cred ca e doar imaginatia care produce acel sunet, a fost prea precis, prea disperat.
            Atunci...e el?
            Deschide ochii si vezi, ca doar nu sunt clarvazator!
            Cu greu am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost fata blondei plina de surprindere si foarte ofensata de altfel. Mi-am facut curaj si m-am uitat spre asistenta mea care era in stare de soc, iar apoi am simtit doua brate infasurandu-se in jurul meu si cand am intors capul am intalnit doi ochi foarte albastri cu nuante de gri, dar acei ochi pareau secati de viata, vitalitate, fericire. Erau la fel ca ai mei, ultima data cand m-am privit in oglinda.
           -Ian...am reusit sa soptesc, iar apoi am cazut in intuneric.

miercuri, 24 august 2011

Hello! :D

Imi pare rau pentru intarzierea de zilele acestea, dar am avut multa treaba si m-am tot gandit la scenarii plauzibile pentru urmatorul capitol, dar voi posta cat de curand, maxim o saptamana daca am de facut niste chestii. Oricum, nu va ingrijorati, voi posta cat de curand urmatorul capitol, care sper sa va placa, fiindca apare Ian in peisaj din nou, dar ups, am spus prea multe.
                                                                                                      xoxo, Alexandra

luni, 8 august 2011

Capitolul 15 - Ice heart

              Inca nu pot sa cred ce s-a intamplat, iar starea de negare si amorteala sunt probabil singurele lucruri care imi impiedica inima sa se rupa in bucatele si tot asa pana cand din inima mea nu ar mai fi ramas decat praf, acela fiind luat de vantul ce va bate prin prapastia ce ar fi devenit pieptul meu.
              In timpul zborului plangeam atat de tare incat stewardezle s-au indoit de sanatatea mea mintala si, cel mai probabil le-am speriat de moarte, dar totusi mi-au oferit calmante. Desigur, au fost nevoie de vreo 4 pastile, dar intr-un final am alunecat intr-o stare placuta si binemeritata de inconstienta.
              Acum, stau ghemuita sub plapuma in apartamentul pe care eu si Ang l-am inchiriat si incerc cu disperare sa amortesc din nou, sa nu mai simt gaura aceea in pieptul meu, dar cel mai rau e ca, cu toate ca m-a facut sa sufar, nu-l pot uita, sau ura, oricat de tare incerc, si asta ma face sa sufar si mai tare, fiindca inima mea si-l doreste pe el, doreste sa fie din nou langa mine, sa imi spuna ca totul a fost doar un vis urat Dar si eu  si inima mea stim ca asta nu e adevarat.
               Of! Uita-te la tine! Esti de-a dreptul patetica, sa iti incalci promisiunea in asa hal, sa plangi pentru un baiat! Pff! Nu stiam ca inca suntem in clasa intai.
               Iar ai aparut?!
               Hey, ai nevoie de mine, sa-ti amintesc ca esti mult mai buna de atat si ca el nu te merita! Mai alesca nu merita lacrimile tale, mai bine le-ai varsa pentru un catel mort decat pentru idiotul ala.
               Il iubesc, nu intelegi?! Si oricat de tare incerc, nu il pot uita, si nu il pot ura. Si credeam....credeam ca si el ma iubeste...
               Si te-ai inselat! Inceteaza si treci mai departe! Si crede-ma, daca as pi avut picioare sau maini te-as fi trezit din mizerabila ta conditie de amorteala ,in care te afli de o saptamana intreaga, cu o lovitura buna, dar asa, tot ce pot face este sa tip la tine.
               O...o saptamana?!
                Da, buna dimineata isteato! Nu stiai? Normal ca nu! Esti prea ocupata cu plansul si nu  ti-ai dat seama?!
                Pleaca! Stiu ce am de facut, asa ca nu mai am nevoie de sfaturile tale intelepte.
                M-am ridicat din pat, stupefiata inca de la auzul cuvantului saptamana, si m-am dus la baie, am dat drumul la dus si am intrat sub el, lasand apa fierbinte sa imi relaxeze muschii. Constiinta, sau logica sau orice naiba o fi in capul meu avea dreptate, si in plus mi-a amintit de promisiunea ce am facut-o eu si cu Angie.
 Flashback
               
              -Angie, nu mai plange, nu merita! incercam eu sa imi conving cea mai buna prietena, care era ingropata intr-o mare de lacrimi.
              -N-Nu inteleg...c-cum de m-a facut de ras in halul acela...cum d-de a f-fost asa de rau?!
               Ang statea ghemuita pe pat si eu am luat-o in brate, intr-o incercare esuata de a o face sa se calmeze. Ang plangea in hohote intrucat baiatul de care era indragostita a facut-o de ras in fata prietenilor lui.
              -E un baiat! De asta a fost asa cum a fost. A preferat sa se ascunda in spatele minciunilor si rautatilor, decat sa isi foloseasca creierul si sa poarte o discutie civilizata si serioasa! am spus serioasa, simtind cum deveneam din ce in ce mai furioasa din cauza starii in care era Ang.
             Ea a inceput sa chicoteasca printre lacrimi si i-am dar drumul din imbratisare, oferindu-i un zambet urias.
             -Kity, suni de parca ai avea 20 de ani, nu 7.
             -Eh, si tu acum, nu-mi spune ca nu am dreptate, ca amandoua stim ca am.
             -Presupun....a spus Ang si si-a lasat capul in jos, lacrimile curgand din nou cu repeziciune.
             -Angie...am zis si ea si-a ridicat capul, uitandu-se la mine cu 2 ochi uriasi si plini de suparare. Uite, eu jur ca nu voi plange niciodata din cauza unui baiat. am spus eu cu mana pe inima. Acum vreau ca si tu sa promiti acelasi lucru.
              Mi-a imitat pozitia si cu o fata serioasa care era intr-un contrast amuzant cu varsta ei a zis:
              -Jur!
 End flashback

              Amintirea acestei intamplari mi-a smuls un chicot, fiindca eu o indemnam sa il ignore, sa il uite, dar eu dupa ce Ang adormise, epuizata de la plans, m-am dus si i-am dat tantalaului o bumbaceala sanatoasa, ca sa il invat minte, sa nu se mai comporte ca buricul pamantului.
             Dupa ce m-am spalat foarte bine am oprit dusul si m-am infasurat intr-un prosop si mi-am uscat bine parul cu feonul si i-am dat o forma, si m-am privit in oglinda.
              Eram palida, cu cearcane uriase si pungi sub ochii mei, care isi pierdusera toata stralucirea, fiind niste gropi fara fund acum, buzele uscate si crapate, iar tenul il confundai cu Sahara la cat de nehidratat era. Intr-un cuvant, aratam ca un zombi.
              -Nu voi ma suferi pentru el! i-am spus reflexiei mele.
              M-am intors in dormitor si m-am apucat de despachetat, apoi mi-am aplicat creme de ingrijire si hidratare pe fata maini si corp, apoi cateva picaturi in ochii mei satui de plans si anticearcan apoi mi-am ales o tinuta draguta si mi-am luat poseta si portofelul si telefonul si am iesit din casa.
              Unde ai de gand sa te duci?
              La SPA iar apoi la mall, tu unde crezi?
              Am intrat intr-un taxi si i-am dat soferului adresa de la SPA-ul meu favorit, iar apoi mi-am deschis telefonul, ignorand toate mesajele si apelurile nepreluate de la el si Ang si Tay si...ei bine toti prietenii mei de pe insula.
              Nici dupa 5 minute dupa ce mi-am deschis mobilul deja ma suna cineva, si cum eu am obiceiul prost de a raspunde fara sa ma uit la apelant, am apasat tasta verde si am dus telefonul la ureche.
             -Alo? am intrebat eu pe un ton sec, plin de gheata.
            -Kiiityyyy! Buna draga, ce mai faci?persoan nu imi era cunoscuta, dar tonul ei diabetic de dulce imi provoca greata.
            -Te cunosc? am intrebat eu, fara nici o urma de curiozitate.
            -Kit sunt eu, Diana, nu ma mai tii minte? Fosta ta colega si prietena ta?
            -Diana? am intrebat eu intr-o stare de semi soc.
            Tipa era una din cele mai populare si mai prefacute fete din scoala mea, si sincera sa fiu ma ura, si eu nu prea ii agream prezenta. Nu intelegeam ce naiba are de ma suna, sau de unde poseta mea a facut rost de numarul meu.
             -Te-ai lovit singura cu pudriera in cap si ti-ai pierdut memoria, sau ce? De unde ai numarul meu si ce vrei? am intrebat-o eu rece.
             -Ha ha ha ha! Vai, ce amuzanta esti, draga! Vreau sa iesim in oras impreuna, si sa stii ca intotdeauna te-am placut.
              Nu vroiam sa fiu prietena su vipera aceea, dar asta era parte din ce trebuia sa fac, si daca vroiam sa fiu o persoana noua si sa imi arat adevarata fata acestei pitipoance sa ii arat ca de fapt nu am jucat decat un rol, atunci o voi face, doar sa ma ingrop pe vechea eu si sa las suferinta in urma.
             -Sigur, Dia, uite eu ma duc la SPA si daca vrei ne intalnim acolo, iar mai apoi mergem la mall, ok?
             -Normal! Vin imediat.
             I-am dat adresa tot pe un ton fals de veselie si apoi am inchis convorbirea, laudandu-ma in minte pentru cat de buna am fost.
                                                                                                                                                                     

            -Inca nu-mi vine sa cred ca il cunosti, adica ii cunosti! imi tipa Diana in ureche.
            M-as fi asteptat la orice alt motiv dar nu acesta. Uitasem complet de sedinta foto si nici nu as fi vrut sa imi amintesc prea curand, dar cand mi-a aruncat ea vestea si mi-a spus ca pe toata durata timpului petrecut pe insula au aparut fotografii in presa si tot felul de povesti si sedinta foto, mai ca am cazut din picioare, dar am reusit cu chiu cu vai sa imi pastrez masca rece.
            -Am fost impreuna cu el pana acum o saptamana cand m-a inselat intr-un club,iar ceilalti ma suna si ma cauta in disperare, dar mi-am inchis telefonul. Si cu asta am inchis subiectul.
             Acum eram la mall si faceam cumparaturi, nepasandu-mi daca aveam nevoie de hainele acelea sau nu, doar sa am ocupatie. Compania Dianei era stresanta si as fi preferat sa stau singura decat cu ea, dar vechea eu a fost incuiata undeva in adancul meu, asa ca o noua personalitate trebuie sa ii ia locul.
            Acum stateam si mancam o salata impreuna cu vipera si o ascultam cum bodoganea despre ce s-a intamplat aici de parca mie mi-ar fi pasat.
            -Kity!m-a strigat cineva si inima mi-a stat in loc.
            M-am intors si l-am vazut pe Andrew, sau mai bine zis ce urme vagi au mai ramas din el, fiindca vechiul baiat cu o fata de bebelus si slab a disparut, un manechin luandu-i locul.
            -Andrew, waw, arati uimitor! am zis si m-am dus sa il imbratisez. Ce ai mai facut? l-am intrebat, facandu-i semn sa ni se alature.
            -Mai nimic, adica majoritatea verii am stat cu prietenii, am vizitat cunostinte, si de astea. Tu cum de esti aici? Eram sigur ca vei pleca alaturi de iubitul tau la Hollywood sau ceva...a spus si o umbra de tristete a trect peste fata lui.
            -S-au despartit. a spus vipera repede.
            -Oh! a spus Andrew. Imi apre rau...a adaugat, dar i-a aparut un mic zambet in coltul gurii.
            In acel moment m-a trasnit o idee minunata, si desi stiam ca e total gresit, trebuia sa las toate gunoaiele trecutului meu in urma.
            Inima mea nu mai era decat un bulgare de gheata si la fel si umanitatea, constiinta si fericirea pe care o mai aveam, astfel ca tot ce mai ramasese din mine era inuman, o carcasa goala, si stiam ca odata ce voi rosti cuvintele tot trecutul care ii includea pe ei si mai ales pe el va fi ingropat, si umbra ramasa din mine va fi disparut.                                                                                                                           Oficial, atunci voi deveni Claudia, nu Katy sau Kity si toata umanitatea mea va fi distrusa.
         
           

vineri, 5 august 2011

Buna!

Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati, daca ati asteptat, dar promit ca voi posa urmatorul capitol in maxim o saptamana.
                                                                        xoxo, Alexandra