Oneshot-Fun

           Autor POV
           There she was, outside the club, her back leaning against the wall while she was kissing a guy she only met a few hours before. Shy, hesitant at first, as if she had never done that, but as the alcohol tok over she just let herself go with the flow. In a corner of her mind her counsciousness was telling her that what she did was wrong, but actually. she didn`t give a fuck on what was wrong or right anymore. She was tired and sick of being a good girl, a simple nerd or a shadow in the background. She was feeling desperate for a change. Anyways, her partner was probably drunk enough not to remember anything the next day, so why waste the opportunity? Her toughts flew towards her friends, a smile crossing her face when she pictured their expressions if they had seen her rignt now: skinny jeans, almost transparent top, high heels and make-up....they would definitely have a stroke.
            The guy standing in front of her, kissing her so passionately was kinda her type...tall, black hair and dark eyes, definitely a catch, but how come that every time she closed her eyes a pair of green eyes kept popping up?
            -Sorry for interupting, but before screwing yourselfs right here, would you mind going back to the hotel, Lex? there he was, standing in front of the couple, his green eyes burning with annoyance, while a mean smirk appeared on his face.
            -What the fuck are you doing here?she asked hip, stepping away from the guy. Next to the intruder was her friend, with whom she originally went to that club, obviously annoyed by his interuptance.
            -Your dad asked me to keep an eye on you once he saw that you snuck out. It`s not like I enjoy babysitting, but since I had nothing better to do, I agreed. Anyways, I`ve  gotta make sure you`re okay. he said.
             Normally, he would be about the same height as her, maybe even a few inches taller, but due to her high heels she was now taller than him, and how she loved it.
             They only met twice, at some parties, but, every time, sparks would fly. She never missed a chance to annoy him. And he would always have that sexy cocky atitude on, while piercing her with those two green gems. Her friends said that there was a huge phisical atraction between the two, but she would always insist that it was a mutual hate relationship, and so things got more and more confusing.
               -No, I don`t. But I`m sure that the fact that you describe yourself so passionately is a sign of narcisism. And I really didn`t know that you had so many diseases. Why won`t you go for another round now and go hook up with some girls and leave me alone? she said, puting her ,,game on`` face.
               -Well, it depends, do you want to be on the list tonight?
               -Tch. Fuck off. And it`s not a kiss unless there are feelings attached to it. So stop being a smart-ass.
               -Yeah, right. And I`m Santa`s nephew. Is that the same thinking your ex`s had?
               -Never had one. But I still don`t want to be a clumsy scared chicken when and if I`ll ever find one. she said, crossing her arms when suddently an evil idea popped in her head, automatically sending a grin on her face.   If you don`t believe me, I can give you proff. she said nonchanlantly, walking towards her friend, wispering a ,,trust me`` then kissing her right on the lips. After breaking the kiss, a shocked pair of green eyes were staring at her.
              -Still not convinced? she asked as she walked to him so that they would face eachother.
               Her hand touched his cheek, then lifted his head so that their lips were only inches apart. Black eyes met green ones, as a strand on chocolate coloured hair brused off the guy`s face.  She had a mean simle on her face, her eyes full of amusement, while his were full of lust, as if provoking her. Then she closed the few inches between them. Their lips smashed, immersing themselves in a passionate dance. His hands rested on her waist, pulling her closer. Her tongue slid on his lips, which parted, as she playfully bit his lower lip.
               -See? she said as she walked away from his embrace. No feelings, no kiss. See you at the hotel, Andy! she said as she joined her friend in the walk towards the hotel.
                Another win for me!she tought as she left the dumbstruck Andy behind. For her it was all just a way to have fun...or so she kept telling herself while ignoring the party that begun in her stomach. He smirked, coming back to earth.
                 -This is gonna be so fun. he told himself as he followed the two girls.
                                                                                                                       
N/A Scuze ca e scris in engleza, dar pur si simplu asa mi-a venit sa il scriu, nu ma intrebati de ce, nici eu nu stiu^.^ Astept parerile voastre!

Capitolul 3 - No shit, Sherlock

                Puteam auzi valurile izbindu-se de tarm, soarele mangaindu-ma, simteam hainele reci si ude lipite de pielea mea. Incet toate simturile imi reveneau, amintindu-mi de faptul ca eram, vai ce bucurie si noroc pe capul meu, pierduta undeva in mijlocul oceanului. M-am miscat incet, incercand sa ma asigur ca nu am nimic rupt sau dizlocat, incercand sa ignor nisipul care a reusit, cumva sa imi intre peste tot prin haine. Era o senzatie extraordinar de placuta sa ai nisip pana si in locurile care nu au vazut vreodata lumina soarelui (a se observa sarcasmul:D). M-am ridicat usor in fund, sprijinindu-ma in brate, si m-am uitat in jurul meu: apa, plaja si pustietate. Am mormait si m-a ridicat, planiund sa imi usuc hainele inainte sa ma alg cu vreo pneumonie de toata frumusetea si sa caut ceva de mancare sau macar un luc in care sa dorm la noapte fiindca, sincera sa fiu, nu parea ca voi reusi sa ma intorc prea curand la cartile mele prafuite.
               In minte mi-a venit imaginea tantalaului beat din cauza cui am ajuns in situatia respectiva, si am inceput sa ma uit in jurul meu, speran totusi sa nu gasesc vreun les duhnind a bautura pe care sa fiu nevoita sa-l ingrop eu dupa aceea. Eh, dar cum nu am eu norocul asta, l-am gasit, la doar cativa metri distanta, pe domnul alcolic anonim, intins pe burta in nisip, respirand superficial dar totusi ritmic.
               Am pasit pe nisipul ud, cutremurandu-ma de fiecare data cand valurile cristaline imi invaluiau gleznele si m-am aplecat  deasupra tipului, fericita macar ca nu mai duhneste. In momentul in care am incercat insa sa il intorc cu fata in sus, la mine, am vazut identitatea tantalaului: printisorul arogant pe cale de disparitie.
               Pentru o secunda am fost tentata sa il innec eu insami in mare si sa scap lumea de un gunoi, dar mi-am amintit de valorile mele morali si am reusit, cu chiu cu vai, sa ii dau doar un ghiont in coaste cu varful tenisului meu, imbibat in apa. Am auzit un geamat scapand de pe buzele lui si s-a miscat putin, revenindu-si in simtire(inca luam in considerare varianta de a-l inneca in mare. Sau poate gaseam vreun rechin mai putin pretentios caruia sa ii placa sushiul imbibat in alcol?). A clipit, lumina ranindu-i ochi si a mormait ceva inteligibil, intorcandu-se pe o parte, incercand sa se ridice in picioare. Eu, ca orice cetatean model, stateam pur si simplu cu mainile incrucisate la piept, urmarindu-i miscarile de testoasa.
              -E cam greu sa te misti dupa ce ai golit tot barul vaporului, nu?l-am intrebat, un mic zambet rautacios aparandu-mi in coltul gurii.
              Mi-a aruncat o privire manioasa, amestecata cu ceea ce era, probabil, greata si durere infernala de cap, dupa care s-a ridicat, clatinandu-se, nesigur inca pe picioare.
              -Nu cred ca te-a intrebat nimeni nimic, fata cu prosoapele. mi-a aruncat el cuvintele pline cu venin, nestiind ca isi sapa, la propriu, singur mormantul.
              Am ras, infruntandu-i privirea, impunandu-mi in minte sa nu il ucid atunci, chiar in acel loc.
              -Da, sigur, doar din vina mea suntem aici, nu? Eu sunt cea care a baut, probabil tot alcolul existent pe acest continent si a dat la boboci, cazand apoi in mare in timp ce egoul meu extraordinar mi-a spus ca mai bine mor decat sa fiu, cat de cat, draguta cu o persoana care s-a oferit sa ma ajute. Sa nu mai spun ca, tot din cauza mea, a cazut si persoana respectiva. Si pana la urma tot eu sunt o nesimtita, purtandu-ma ca o necioplita cu persoana care mi-a salvat curu de la innec.
               I-am aruncat cea mai veninoasa privire din lume dupa care m-am intors pe calcaie si am pornit inspre mica fasie de verdeata care se infatisa la cativa metri distanta de mine. Nervoasa, m-am asezat, mi-am aruncat tenisi din picioare, si mi-am dat jos hanoracul, ramanand doar in tricoul meu vechi cu Within Temptation. Pentru suvitele mele negre, pline de apa si nisip clar nu mai era nicio solutie, asa ca le-am lasat in polata lor, hanoracul punandu-l la soare pe trunchiul usor inclinat al palmierului, iar tenisii i-am lasat pe iarba, sperand sa se usuce cat mai repede. Aparent, miscariel mele erau perfect calme, iar pe fata mea nu se vedea nicio urma de iritare. In interior, insa, imi inchipuiam mii si mii de moduri de a-l ucide pe boul care inca statea pe plaja, uitandu-se in gol, ca un tampit, ca si cum ar putea sa-i cada din cer un avion privat in orice clipa.
               Cand mi-am intors, din nou atentia spre plaja, am vazut ca printisorul alcolist disparuse fara nicio urma.
                -Poate am noroc si s-a decis sa innoate pana acasa.am mormait eu, in timp ce imi storceam de apa unul dintre colturile tricoului.
               -Poate data viitoare, ce zici? Dar doar daca ma insotesti.
               Am sarit ca arsa cand l-am vazut stand aplecat deasupra mea, cu un zambet angelic si in acelasi timp diavolicesc intiparit pe fata. M-am ridicat rapid, luand o pozitie usor defensiva.
               -Recunosc, m-am purtat cam urat, dar crede-ma, habar nu aveam ca ma iubesti atat de mult incat sa sari dupa mine. Adica inteleg, sunt visul oricarei fete, dar esi prima tipa asa de disperata, m-ai impresionat. a spus cu un aer degajat, ca si cum orice ar fi iesit pe gura aia tampita era adevarat.
                Cand l-am auzit, capul meu aproape ca s-a desprins de cat si s-a rostogoli pe jos, pana pa picioarele lui. Nu imi venea sa cred ca exista o persoana atat de aroganta in lumea asta. Nu stiam ce sa fac prima oara: sa ma duc sa ma dau cu capul de un palmier sau sa il dau pe el cu capul de o stanca. Tipul asta meriata un premiu nobel. Nu am mai auzit pe nimeni, in toata viata mea, care sa fie mai increzut si mai misogin decat tembelul asta. Nici nu mai mentionez sa fie capabil sa scoata din sarite o persoana inca de la primele 2 cuvinte rostite.
               Senzatia de mai devreme revenise, focul inlocuind sangele din vene, mainile incepand sa tremure, inclestandu-se, vederea incetosata, tamplele plesnindu-mi din cauza furiei.
               Ceva nu e in ordine, eu nu ma enervez atat de tare niciodata.
               Te-ai gandit ca poate am atins limita si in sfarsit avem o cadere nervoasa? Oricum, nu e ca si cum tipul nu ar merita-o. Lasa furia sa ia controlul, o sa se termine mai curand decat ti-ai outea imagina.
              Nu!!! Nu vreau sa ma intorc...nu mai sunt tu. Nu ma mai poti controla! S-a terminat.
              In fata mea era printisorul, fluturandu-si mana in fata mea, uitandu-se la mine ca si cum as fi scapat de la vreun spital de boli mentale. Inainte sa fac ceva ca as putea regreta m-am intors pe calcaie si am inceput sa fug inspre tacerea mormantala si protectoare a padurii. Nu intelegeam de ce aveam crize de furie. Era prima data cand simtisem asa ceva, dar planuiam sa lupt din rasputeri sa raman eu insami. Ultimul lucru pe care mi-l doream era sa o las pe ea sa castige din nou, sa imi rupa aripile si sa ma inchida, inca o data, intr-o colivie. Dar, undeva in interiorul meu, exista inca o voce care imi spunea ca, mai devreme sau mai tarziu o sa ma intorc acolo. Intrebarea e daca voi lasa acea colivie sa ma domine sau voi rupe gratiile si ma voi elibera, odata pentru totdeauna?
             Dupa ce furia s-a evaporat, ca prin magie, m-am ridicat de la radacina copacului care m-a adapostit si, multumindu-i, mi-am cautat drumul incapoi inspre plaja. De fiecare cand ma gandeam la tanalaul cu ocgi negri, fara capat si cu parul de culoarea noptii ma cuprindea o senzatie de enervare cumplita. Daca atunci cand iti place de cineva ai fluturi in stomac, atunci eu clar aveam draci in stomac pe tipul ala. Dar asta nu inseamna ca o sa pierd in fata lui. Daca vroia razboi, de razboi va avea parte.
             Cand am dat la o parte ultimele frunza ce stateau intre mine si plaja am dat de o priveliste extraordinara: printisorul scuturandu-se de stopii de apa, mai ceva ca un catel. Am uitat sa mentionez urechile de lup si ochii stralucitori, argintii pe care ii avea?
             Am admirat privelistea, murind de ras cand se stramba la contactul cu apa si cum se dadea de fiecare data inapoi, cutremurandu-se. Parea sa fie atent la ceva din apa, iar faptul ca nu putea ajunge la acel ceva il enerva la culme. Am fost surprinsa insa cand l-am vazit plonjand cu totul in apa, scufindandu-se. M-am asteptat sa sara ca ars si sa fuga inapoi pe mal, dar nu parea ca avea de gand sa iasa. Precauta si foarte putin ingrijorata, m-am apropiat de mal, sperand sa nu iasa vreun les de caine din apa sau ceva asemanator.
            Brusc, tipul s-a ridicat la suprafata, tinand in mana, laba, uhhh....manogheara un peste.
            Wow, e si el bun la ceva. Dute dupa o minge de cauciuc, o poti schimba pe peste.
             Si mai surprinzator, cand m-a vazut a parut putin stanjenit....sau mi se parea? Am asteptat sa ajunga la mine si mi-am ridicat spranceana, aratand inspre urechile lui si ghearele pe care le avea. Mi-a intins pestele si, uitandu-se in alta parte, a mormait un scuze infundat.
            -Ce a fost asta? Ai spus cumva scuze si nu ai explodat in mii de bucatele? Wow, trebuie neaparat sanotez ziua asta in calendar.
           Stiam ca eram rea, dar o merita. Din plin. Am luat totusi pestele. Imi era foame. O noapte petrecuta printre fitosi, un betivan si un naufragiu pot creea, de cele mai multe ori, acest efect.
           -Din cate mi-am dat seama....am ajuns pe o insula pustie. Si pestele e pentru...ummm
           - Asta ti-am spus si eu inca de la inceput. Si pestele - pentru ca ai fost un magar, nu? Care-i faza cu urechile? Si ghearele, ai uitat sa mergi la manichiura sau ceva?
             Daca era posibil, s-a facut si mai rosu decat era deja, sapand parca o groapa in care sa se ascunda cu ochii. Era si mai amuzanta imaginea cand adaugam si urechile, pleostite. Semana cu un catel ce era certat de stapanul sau pantru o boacana facuta. Abia ma abtineam sa nu rad. Printisorul era varcolac. Nu as fi ghicit nici in ruptul capului asa ceva. Totusi, eram constienta, intr-un colt al mintii mele, ca rasele noastre se luptau pentru suprematie de milenii. Si eu eram ultima.
            Eh, macar asta explica furia inexplicabila, adevarata ta natura raspundea la el. Acum hai sa terminam mai repede cu corcitura asta si sa ne intoarcem acasa.
            -Ei bine, ai ceva sa-mi spui, Azorel?
            -Numele meu e Rain...si sunt un varcolac...ultimul, ca sa fiu mai exact.
            -No shit, Sherlock! Nu e ca si cum nu mi-as fi dat deama pana acum. Eu sunt Rose. Sunt ultima vrajitoare. Neincantata sa te cunosc. Te informez ca suntem blocati impreuna.

Capitolul 2- Lost

           Ce bine ca niciuna din partile mele anatomice nu este detasabila....am gandit cand am vazut ,,micutul`` vapor de croaziera pe care se presupunea ca ne-ar fi luat Clara bilete. Atat eu si Josh am ramas in stand-by cu gurile cascate in timp ce zapacita aceea se bataia de ici colo precizandu-i soferului unde sa ne duca bagajele. Dupa ce a terminat de dat instructiunile s-a intors spre noi si a topait plina de entuziasm pana la mine, luandu-ma in brate.
          -Nici nu iti dai seama ce fericita sunt ca ai fost de acord sa vii! Char aveam nevoie de o pauza, nu crezi? Daca mai stateam mult ingropati in acel morman de carti am fi devenit niste asmatici antisociali. O sa vedeti, o sa va prinda bine o mica vacanta. a inceput sa palavrageasca despre toate avantajele vacantei si cum apa de mare face bine la sanatate etc, cand Josh a intrerupt-o, reusind intr-un final sa treca de socul initial.
          -De cand a fost pus titanicul pe picioare?a intrebat-o pe Cara cu o privire mustratoare. Si ai putea sa ne spui cat, de fapt, ai platit pentru aceasta micuta croaziera? Sau cat dureaza mai exact? Cu fiecare cuvant se apropia din ce in ce mai mult de ea, semanand extrem de mult cu un tata sau un frate mai mare care isi mustra surioara.
          Pe mine m-a pufnit rasul cand am vazut zambetul fals si usor agitt al Clarei, intins pe toata fata, strignad parca vinovat in gura mare. La vederea comportamentului atat de familiar si lipsit de griji al celor doi am simtit o mica intepatura in piept, dar am salutat parerea de rau si apoi am lasat-o sa zboare, trimitandu-mi alaturi de ea orice alt gand negativ. Am alergat spre prietenii mei, plina de optimism, razand cand l-am vazut pe Josh cum ciupea puternic obrajii Clarei, si i-am imbratisat, tragandu-i pe amandoi spre vas, cu un zambet mare intiparit pe fata.
          Chiar daca pana acum nu am putut fi libera, in aceasta lume, alaturi de prietenii mei, imi puteam deschide aripile, si puteam visa la o zi in care cerul meu sa fie asemeni safirului. Si daca trebuia sa fug pentru a-mi indeplini visul, atunci asta voi face...dar daca ei planuiesc sa ma ia de langa prietenii mei sau sa ii raneasca, atunci voi fi nevoita sa lupt. Si pentu a-mi proteja noua lume si prietenii voi lupta cu tot ce am mai bun. Nu voi da inapoi in fata acelor imitatii de oameni. Hotararea care s-a nascut in sufletul meu si noul meu curaj m-au uimit la inceput, dar mi-am dat seam ca totul s-a creat in timp din sentimentele pe care le am fata de cei doi prieteni ai mei....cei care m-au invatat sa fiu umana. Curajul meu astepta doar sa fie eliberat de subconstient si sa ofere inimii mele puterea de a merge mai departe si de a-i proteja pe cei dragi.
           Clara a inmanat biletele si am fost condusi la cabinele noastre. Eu si Clara imparteam aceeasi camera, iar Josh era in cea alaturata noua. Inainte sa intram in camere Josh m-a analizat din cap pana in picioare cu o privire ingrijorata. Stiam ca este receptiv si simte chiar si cea mai mica schimbare a mea, sau a Clarei, dar profunzimea cu care ma privea, ca si cum ar fi incercat sa imi patrunda in subconstient, era ceva nou, si ma facea sa ma simt ca si cum toate secretele mele ar fi fost puse pe o tava in fata lui.
           -Ceva s-a schimbat.mi-a zis, tonul lui precizand ca nu era o intrebare. Astazi ai schimbat mai multe stari decat in ultimele 2 luni. Nu am mai vazut emotiile acestea din primele saptamani. din nou, era absolut sigur pe el....vazuse si simtise absolut tot.
           Am pufnit, fluturandu-mi mana prin par, simuland un aer degajat. Am ras, privindu-l vesela in ochi, cu toate ca mintea imi era in alerta maxima, cautand scenarii, povesti si scuze, inventii absurde pentru comportamentul meu.
           -Hah....logic ca am fost instabila, asa sunt fetele cand le vine perioada, nu stiai? E o chestie hormonala. Presupun ca innotatul printre carti de 2 ori mai grele decat mine si absenta unei vieti sociale au declansat-o. Cred ca invatatul chiar dauneaza grav sanatatii, nu? l-am intrebat, facandu-i cu ochiul, murind de rusine in interiorul meu.
            A mormait ceva in barba si a decis, sub privirile mele rugatoare, sa abandoneze sobiectul momentan, si a intrat in cabina. M-am intors si eu sa fac acelasi lucru, dar m-am izbit din plin de ceva, sau mai bine zi de cineva, intrucat am auzit un pufnit dispretuitor. Mi-am ridicat privirea si am vazut ceea ce parea a fi un tpi super dragut, dar cu o atitudine ce categoric lasa de dorit.
            -Uita-te pe unde mergi data viitoare, si apropo, cand mai faci curat in cusca aia de caini pe care voi o numiti cabina de 5 stele, aminteste-ti ca imi place ca lenjeria de pat sa miroasa a lavanda. a spus dispretuitor, analizandu-mi imbracamintea si aranjandu-si ochelari de soare in acelasi timp.
             -Wow, ar trebui sa imi notez in calendar ziua de azi. Am intalnit in sfarsit o specie pe cale de disparitie: pustiul nesimtit si infumurat de bani gata pe cale sa fie sugrumat si ucis in cele mai groaznice moduri de fata pe care a confundat-o cu o menajera. i-am raspuns, fiind gata sa-l arunc peste bord fara nici cea mai mica remuscare.
              Intr-o secunda atmosfera a devenit asemanatoare cu cea de dinaintea unui razboi de proportii epice, in timp ce amandoi stateam fata in fata, incordati asemeni unor arcuri. Norocul meu a fost ca buna mea bagacioasa tocmai iesea din camera in cautarea mea si a reusit sa ma taraie din acea posibila baie de sange. A inchis usa dupa ea, dar nu inainte sa ii arunce tipului o strambatura de toata frumusetea.
              In timp ce ea imi povestea despre nu stiu ce petrecere pe vas din seara aceea eu m-am asezat pe marginea patului, incercand sa ma calmez. Eram sigura ca ceva nu era in ordine cu mine. Era o energie neobisnuita raspandita in intregul meu corp, arzandu-ma pe dinauntru. Tot ce imi doream era sa il distrug pe micutul printisor .
             -.....i, nu cr...i? Vei arata mirific....sta. ...se? Rose? Mai esti atenta la mie sau planuiesti sa mergi la petrecere intrun sac de cartofi si dupa aceea sa te arunci in mare si sa innoti pana la mal?
            -Suna super. am zis eu absenta.
            Clara s-a trantit pe pat puternic, scotandu-ma din transa. M-am uitat speriata in jur si am observat maldarul de rochii de pe patul alaturat si trusa de farduri de pe masuta. Mi-am aruncat apoi privirea acupra bunei si foarte suparatei mele prietene, cerandu-mi scuze si dandu-i un mic putic pe obraz in semn de scuza.
            -Petrecera, ha? Ce mai asteptam?
            -Pe tine sa revii pe in acest univers. mi-a raspuns sarcastic, cu un zambet de ingeras.
            Dupa ce am probat circa 100 de rochii, Clara a gasit intr-un final ceva care sa-i placa si m-a machiat, innebunita de fericire ca in sfarsit nu mai am unde sa fug is ca pote sa me utilizeze pe post de manechin.
             La ora 8 eram pe punte, bucurandu-ne de acea petrecere extraordinara plina de conversatii plicticoase, oameni plini de ei si bauturi care probabil costa mai mult decat chiria mea pe intreg anul. Eu si Josh ne-am asezat usor intr-un colt mai indepartat, sperand sa nu ne observe nimeni. Pana la urma se  dovedise ca, prin ,,v-am facut eu bagajele`` Clara intelegea ,,Nu v-am luat niciuna din hainele voastre comode de mosnegi, dar am cumparat in schimb o gramada de rahaturi de ultimul racnet, profitand de faptul ca nu veti avea de ales, yay!``.
           -Ce faceti acolo? ne-a intrebat Clara, facand semn unui chelner sa ne aduca 3 pahare de sampanie.
          -Asteptam sa ne creasca ciuperci. am raspuns, incercand sa imi iau talpasita, dar a fost prea tarziu, Clara tragandu-ma deja in mijlocul multimii, flirtand cu doi tipi foarte draguti, dar cu mansarda cam goala. In toata adunarea aceea de oamnei un singur grup atragea atentia intregii multimi.
          -De cand s-a mutat haremul pe puntea vasului?a intrebat Josh, uitandu-se la, surpriza surpriza, micul snob de la cabine inconjurat de vreo 5-6 tipe, beat crita, petrecand intr-un mod foarte zgomotos.
          -Sa speram ca o sa cada peste bord si se inneaca. am raspuns sec, luand o gura din vinul spumant din mana mea. In capul meu incolteau imagini cu pustiul de bani gata cazand peste bord, in valurile agitate ale noptii. Inainte sa imi revina sentimentul de furie mi-am luat ochii de la dansul si mi-am dres glasul, incepand o conversatie cu unul dintre dragutii aceia.
          Superficialitatea oamenilor inca era un adevarat mister pentru mine, ierarhia lor bulversandu-ma total. Cu toate ca, in esenta oamenii sunt fiinte sociale, incapabili sa traiasca separat de cei de acelasi fel cu ei, aceste fiinte se incapataneaza sa se izoleze singuri prin diferita mijloace de selectie, considerandu-se diferiti, superiori datorita unor anumite aspecte materiale, fizice sau intelectuale. Sunt atat de fragili si neajutorati in fata fortelor naturale, dar totusi se incapataneaza sa infrunte totul singuri, ca si cum ar fi nemuritori. Pentru mine viata si sociatatea aceasta era o continua sursa de innedit. In fiecare zi descoperi ceva, te intristeaza ceva si te bucuri din altceva. Fiecare moment era plin de noutate, si in fiecare coltisor se simtea zumzetul vietii.
           -Lumea este un loc plin de mistere, nu?am intrebat in soapta, cu ochii atintiti la giuvaierele stralucitoare imprastiate pe catifeaua neagra a cerului.
           -Depinde de modul in care o vezi. Unii cred ca este un loc nesfarsit, altii ca este chiar prea simpla. Unii o vad trista, pe cand altii plina de provocari. Care e viziunea ta? a intrebat Josh incet, pentru nu a-i da impresia partenerei lui ca o ignora total.
           M-am intors spre el cu un zambet, interesata de punctul lui de vedere.
           -O vad plina de viata si aventura. Un loc care te poate in acelasi timp dobori si  ridica. Un loc in care magia si viata lucreaza impreuna, niciuna constienta de prezenta celeilalte. Ei, mai bine ma retrag, inainte sa ma apuce de tot filozofia.
           M-am intors spre baieti si spre Clara si mi-am luat la revedere, scuzandu-ma ca nu sunt inca obisnuita cu marea atat de agitata in acea seara si m-am idreptat spre etajul inferior, unde erau cabinele noastre. M-am schimbat intr-o pereche comoda de blogi, tricou si un hanorac, mi-am luat baschetii in picioare si am iesit la o plimbare nocturna pe vas. Desi atat de agitata, noaptea te imbia parca, cu panglicire ei reci si invizibile de matase sa te delectezi cu prospetimea aerilui si linistea intunericului. In fata mea, intr-un capat al puntii, statea o persoana aplecata peste balustrada, scuturata de spasme. M-am indreptat catre omul respectiv si am simtit un miros greu, de alcool venind dinspre dansul. L-am atins pe umar si l-am intrebat daca e bine, dar inainte sa mai pot fae vreo miscare mana lui a scuturat-o violent pe a mea, intorcandu-se spre mine, cu intentia, probabil de a-mi spune sa-l las in pace. Inainte insa sa-mi spuna sa ma car naibii de acolo si sa-l las sa dea la rate, s-a dezechilibrat si a cazut peste balustrada inainte sa pot sa-mi misc macar un deget.
          Am smuls unul din colacele de salvare atarnate peste tot pe pereti si l-am aruncat unde banuiam ca este tipul, dar intunericul era prea dens ca sa imi dau seama de ceva. Ca o gluma proasta a sortii, dupa ce am aruncat colacul si m-am intors sa fug dupa ajutor marea, nemultumita de sacrificiul primit a scuturat cu putere vasul, tragandu-ma in bratele ei reci precum gheata.
          Mainile mele au batut frenetic apa, cautand colacul de salvare si tipul agatat de el, prinzandu-se de plasticul portocaliu ca si cum era singura speranta de viata. Amandoua stim ca, daca ai vrea cu adevarat, ai fi inapoi pe vasul ala inainte sa numeri pana la 2, si betivul de langa tine ar fi si el in siguranta. De ce te impotrivesti? Fa ceea ce trebuie, e netura ta, la urma urmei. vocea din capul meu devenea din ce in ce mai puternica, incercand sa ma  convinga.
          -Nu prea cred. Nu am sa mor in halul asta. m-am convins eu in soapta, inclestandu-mi mailile si mai puternic pe bucata de plastic. Asta mai lipsea, sa ma pierd pe mare...scuze Clara a fost ultimul meu gand coerent, dupa care intunericul s-a asternut si asupra mea.

Aberatii si incoerenta cauzata de excesul de scoala

Hello! Deci, dupa cum prea bine stit, am avut o vacanta foarte placta de 3 saptamani, la care mergea sa fie atasata inca o luna linistit...adica pe bune, nu ar fi super daca am avea doar 6 luni de scoala pe an? Oricum, am inceput scoala si ne-a izbit pe toti (cred) un tsunami de oboseala si stres extrem de enervant, si ca sa comletam reteta acum vin si olimpiadele. Excelent, nu? Poate, daca te duci la o olimpiada, maxim doua. Dar cum profesorii nu realizeaza ca tu ai nevoie de o pauza, te freaca la melodie si te pun la vreo trei olimpiade. Genial, nu? Voua vi s-a intamplat vreodata? Sau e numai parerea mea ca profii nu inteleg conceptul de nu, omule, nu vreau sa merg la olimpiada ta stupida?
                                                                kisses, Alexya