tag:blogger.com,1999:blog-50720810265156106912024-03-05T03:05:03.248-08:00The magic of the wordsAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.comBlogger56125tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-54022896379454006032015-07-20T07:16:00.001-07:002015-07-20T07:16:42.777-07:00Green Nu stiu voi cum va simtiti in timpul verii, dar eu, cel putin, sunt innebunita de arsita din timpul zilei. Si nu numai din motive de sanatate. Cumva, face ca lucrurile sa para mai....lipsite de viata, uscate si ofilite. Cu o astfel de vreme chiar ajungi sa apreciezi acel colt de verdeata din fata blocului sau parcurile racoroase cu mirosul lor de iarba proaspata. Cam la asta ma gandeam in timp ce admiram jungla de beton ce se uita la mine, indiferenta si parca obosita, din spatele parbrizului. O priveliste monotona, as putea adauga, pana in momentul in care un element cu totul neasteptat si inspirational si-a facut aparitia. Pe acoperisul unui bloc se afla un copac in toata regula, vedre, si plesnind de viata. Pentru o secunda am ramas stupefiata, neincrezatoare ca o planta ar putea supravietui intr-un astfel de mediu. Apoi mi-am amintit de perioada copilariei, cand am mers la niste prieteni de familie, si aveau acces la un astfel de loc. Erau chiar si copii care se dadeau cu rolele pe acoperis. Incredibil, nu? Iar apoi mi-am amintit ca depozitau diverse lucruri. Nu stiu daca este legal sau sigur, sa faci asa ceva, dar clar era un mod ingenios de a depozita vechiturile de care nu mai ai nevoie. Gandeste-te doar, toata acea portiune plata, intinsa de beton, acoperita cu smala si cine mai stie ce. Apoi m-am intrebat...nu se pot folosi aceste spatii mai bine? Eficient? Cum ar fi ca, pe fiecare bloc sa fie o mica oaza de prospetime? Nu, nu ma gandesc la o bucata de padure amazoniana, dar poate o mica gradina, cu arbusti sau ceva terapeutic, relaxant, care sa faca cotidianul sa dispara, chiar si pentru o secunda, si sa ne permita sa fim doar noi si gandurile noastre. Imaginati-va doar, o mica gradina privata, iarba proaspata sub picioare, mirosul imbietor al florilor, acel verde crud superb care te reimprospateaza....cum vi se pare? Eu gasesc imaginea ca fiind nu numai eco, ci si refreshing din punct de vedere psihic. Stiu ca e o idee ciudata, dar am vrut sa o impartasesc cu voi. Mie imi place. Spuneti-mi si parerea voastra.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-81044501236720292422015-05-27T10:54:00.000-07:002015-05-27T10:54:25.742-07:00Time Se spune ca timpul nu asteapta pe nimeni. V-ati gandid vreodata, e posibil sa fie situatia exact pe dos? Noi sa fim cei care trec pe langa el, cei care il ignora, pentru ca mai tarziu sa descoperim ca el a trecut?<br />
In ziua de azi aud foarte multi oameni care spun ca timpul trece mult mai repede, ca nu mai au timp sau ca anii zboara pe langa dansii. Chiar si eu am avut, deseori, aceasta impresie. Deseori m-am intrebat ce o cauzeaza. Concluzia la care am ajuns, in cazul meu, cel putin, este ca eu eram sursa. Apoi m-am indreptat si catre ceilalti. Fac si ei ce fac si eu? Simt la fel ca mine? Raspunsul este da.<br />
Se pare ca, undeva pe parcursul drumului, am uitat sa ma mai bucur de viata si sa simt lumea inconjuratoare. M-am izolat, mi-am construit viziuni si pareri subiective, incarcate cu un surplus de emotii negative si am reusit sa ma afund, astfel, in ceea ce, chiar si acum imi pare a fi, un somn adanc. Un vid spatio-temporal in care singura lume existenta este cea din capul meu. In care, oricat as incerca sa ating pe cineva, exista un strat invizibil intre mine si el. Si in mica mea fortareata timpul trece infinit mai repede. Zile, luni, ani...nimic nu mai zgarie exteriorul dur. Am adormit. M-am adormit. Si mi-a luat nespus de mult timp sa ma trezesc. Iar cand am reusit, am realizat, brusc, ca nu imi amintesc trecutul. Prezentul ma zapaceste, iar viitorul....viitorul inca e acolo. Pentru un timp am incercat sa ma focalizez astfel pe el. O idee incetosata ce poate fluctua cu fiecare decizie minora facuta in prezent. Nu mi-a adus nimic, cu exceptia unui deziteres si lipsa de incredere cu privire la mine cea din prezent. Nu m-a ajutat sa evoluez cu nimic. Fugeam, din ce in ce mai haotic catre ceva, disperata sa nu pierd timpul pe care il mai aveam. Eram asa disperata sa nu il pierd incat nu observam ca eu insami il alungam.<br />
Interesant, nu credeti? Aceasta disperare colectiva de a nu pierde timpul. Nimeni, inafara de oameni, nu o are. Un caine nu e disperat ca, daca va sta si se va odihni la umbra, va rata sansa vietii lui. Nu. El doar simte nevoia de a sta si de a se odihni. Noi, insa, am ajuns sa vedem odihna, relaxarea, pauza de la ritmul cotidian, ca pe o greseala, o slabiciune, poate chiar lene. Am uitat ce inseamna sa ne oprim. Eu am uitat ce insemna sa ma opresc. Fara sa simt vreo vina. Fara sa ma gandesc la alte sute de lucruri asa-zis importante de facut pe care, cel mai probabil, oricum as fi fost prea obosita sau indispusa sa le fac. Mi-am dat seama ca, in momentul in care ne obigam sa fugim in continuare, sa alergam dupa activitati in ciuda ceasului nostru biologic, corpul nostru tinde sa perceapa diferit timpul. Noi alergam, iar timpul alearga si el, incercand sa tina pasul cu noi.<br />
Asa ca, intr-o zi, m-am oprit. Am lasat vesnicul ceas si telefonul acasa. La fel si banii. Si am plecat la o plimbare. Departe de toti, departe de toate, doar eu si cu timpul. Initial, a fost asemeni unui cosmar. Nu puteam scapa de gandul ca a trecut o eternitate. O senzatie de anxietate m-a cuprins, iar nelinistea se juca in colturile mintii mele. Dezvoltasem aproape o obsesie fata de modul in care timpul curgea. Apoi, pur si simplu, a incetat. Am privit lumea din jurul meu, fiecare detaliu si fiecare miscare, iar ochii mei, vesnic obositi pana la acel punct, au simtit o viguare incredibila. Nu eram decat eu si restul lumii. Si asta era perfect. Gandurile incepeau din nou sa se formeze cu nelipsita atingere de imaginatie, iar corpul meu isi racapatase toate simturile. Nu ceasul sau telefonul lasate acasa au provocat insa schimbarea. Ci constientizarea adevaratului curs temporal. M-am bucurat de prezent. Am observat prezentul. Nu m-am gandit decat la el. Pentru prima data in luni de zile, am alungat orice gand legat de trecut sau de viitor si m-am concentrat doar pe prezent. Asta e cheia. Sa iti traiesti fiecare clipa din prezent la maxim, in conformitate cu sentimentele tale. Nu e nevoie de mai mult. In definitiv, cine stie ce se va intampla in viitor? Maine poate vei castiga la loterie sau poate vei disparea de pe fata pamantului. Poate vei gasi iubirea vietii tale sau o vei pierde. Cu toate acestea, cel mai important lucru este sa traiesti la maxim fiecare secunda pentru ca, astfel, nu vei avea regrete mai tarziu, in viitorul petnru care ti-ai pierdut prezentul, timpul si amintirile. In momentul in care reusim sa ne bucuram cu adevarat de prezent, abia atunci vom ajunge sa avem timp pentru toate si toti.Si tot atunci vom ramane si cu cele mai frumoase amintiri.<br />
Si ghiciti ce! Intreaga mea revelatie, torentul de ganduri si idei ce au navalit in momentul in care singura mea grija era prezentul, stiti cat a durat? Nici macar o ora. Pentru mine, in momentul in care m-am intors acasa, parea ca trecuse o eternitate. Cand ochii mei au cazut asupra ceasului, insa, nu mica mi-a fost mirarea. Timpul se oprise pentru mine, cel putin in acea zi.<br />
Voi ce credeti? V-ati confruntat vreodta cu asa ceva? Ati reusit sa opriti vreodata timpul? Povestiti-mi!<br />
xoxo, AlexyaAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-27444707945240591422015-05-25T10:22:00.000-07:002015-05-25T10:22:04.496-07:00I`ve been gone... E prima data cand scriu de foarte mult timp. Sicera sa fiu, nici eu nu stiu de ce m-am oprit. Poate am simtit ca nu mai aveam nimic de spus, sau poate m-am lasat prada furtunii ce s-a napustit asupra mea. Poate nu am facut fata agitatiei. Probabil ca stiti ca sunt putin cam lenesa din fire. Nu . mereu, dar...de cele mai multe ori, da. <div>
Nici macar acum, cand stau comfortabil la biroul meu, tastand la acest laptop mult prea depasit, daca ar fi sa ma iau dupa anumiti prieteni, nu pot crede ca m-am reapucat de scris. Nici macar nu stiu de ce. Zilele trecute, insa, in timp ce ma plimbam prin parc, cautand un loc racoros in care sa imi linistesc gandurile, intr-o incercare evidenta de a fugi de aglomeratia orasului, m-am oprit. Brusc, si neasteptat, m-am oprit, si am inceput sa vad. Si nu incercati sa imi spuneti ca noi vedem mereu. Nu. Noi privim, creierul nostru inregistreaza imaginile, dar nu vedem. Cel putin nu cu adevarat. M-am oprit si, asezata pe o banca sub umbra unui tei(da, stiu cat de ciudat suna, dar asta e adevarul) am inceput sa ma uit cu adevarat in vurul meu. Am vazut toti acei oameni care treceau pe langa mine, cupluri, batrani, copii, chiar si persoane insarcinate cu mentinerea curateniei.....toti erau atat de diferiti, fiecare, in propriul lor mod, duceau cu ei o proveste. Una pe care am putut sa o aud nu prin intermediul graiului, ci am vazut-o in ochii lor, in comportament, in zambet si pe trup. Tristi sau veseli, singuri sau alaturi de altii, fiecare avea propria lui poveste. Vise, dorinte, aspiratii, amintiri si sentimente, toate tesute in jurul lor, asemeni unei aure minunate de lumina. Si acela a fost momentul in care am scos un caiet din geanta si am inceput sa scriu. Povestea lor, povestea mea, gandurile pe care le-ar putea avea si pe care le am eu. Iar amintirile au navalit asupra mea, un torent de idei si imagini. Cuvinte pe care de atat de mult timp le-am tinut inchise. Nu stiu daca de frica sau daca alte motive au fost in spatele actiunilor mele. Insa am decis, acum ceva timp, ca, asemeni persoanjelor pe care le-am creat, nici eu nu voi mai fugi. Si cred ca a venit timpul sa imi pun in practica decizia si aici, pe acest blog. </div>
<div>
Lucrurile se vor schimba insa. Pentru moment, povestile pe care le-ati cunoscut pana in momentul acesta vor lua o pauza. Acum, imi vezi auzi doar povestea mea. Ideile mele. Si sper sa le aud si pe ale voastre. Poate acest blog va capata o nuanta de jurnal, poate nu. Poate va ajunge sa inspire pe cineva, ceea ce sincer, imi doresc. Poate va fi citit, poate nu. Insa prefer sa nu raman doar cu intrebarea vaga...ce s-ar fi intamplat daca. Nu stiu daca a mai ramas cineva acolo care sa verifice o bloggerita lenesa ca mine. Nu stiu daca mai ajung cuvintele mele la cineva. Sunt multe lucruri pe care nu le stiu. Insa daca inca mei este cineva de cealalta parte a acestui monitor, atunci multumesc. Incapatanarea ta a dat roade. Si sper sa nu te dezamagesc. Vrei sa pornesti intr-o noua aventura cu mine? S-ar putea sa fie distractiv.</div>
<div>
I`ve been gone.....but NOW I`m back!</div>
<div>
xoxo, Alexya</div>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-66543679976124331742013-06-18T05:31:00.000-07:002013-06-18T05:31:33.834-07:00Oneshot-Fun Autor POV<br />
There she was, outside the club, her back leaning against the wall while she was kissing a guy she only met a few hours before. Shy, hesitant at first, as if she had never done that, but as the alcohol tok over she just let herself go with the flow. In a corner of her mind her counsciousness was telling her that what she did was wrong, but actually. she didn`t give a fuck on what was wrong or right anymore. She was tired and sick of being a good girl, a simple nerd or a shadow in the background. She was feeling desperate for a change. Anyways, her partner was probably drunk enough not to remember anything the next day, so why waste the opportunity? Her toughts flew towards her friends, a smile crossing her face when she pictured their expressions if they had seen her rignt now: skinny jeans, almost transparent top, high heels and make-up....they would definitely have a stroke.<br />
The guy standing in front of her, kissing her so passionately was kinda her type...tall, black hair and dark eyes, definitely a catch, but how come that every time she closed her eyes a pair of green eyes kept popping up?<br />
-Sorry for interupting, but before screwing yourselfs right here, would you mind going back to the hotel, Lex? there he was, standing in front of the couple, his green eyes burning with annoyance, while a mean smirk appeared on his face.<br />
-What the fuck are you doing here?she asked hip, stepping away from the guy. Next to the intruder was her friend, with whom she originally went to that club, obviously annoyed by his interuptance.<br />
-Your dad asked me to keep an eye on you once he saw that you snuck out. It`s not like I enjoy babysitting, but since I had nothing better to do, I agreed. Anyways, I`ve gotta make sure you`re okay. he said.<br />
Normally, he would be about the same height as her, maybe even a few inches taller, but due to her high heels she was now taller than him, and how she loved it.<br />
They only met twice, at some parties, but, every time, sparks would fly. She never missed a chance to annoy him. And he would always have that sexy cocky atitude on, while piercing her with those two green gems. Her friends said that there was a huge phisical atraction between the two, but she would always insist that it was a mutual hate relationship, and so things got more and more confusing.<br />
-No, I don`t. But I`m sure that the fact that you describe yourself so passionately is a sign of narcisism. And I really didn`t know that you had so many diseases. Why won`t you go for another round now and go hook up with some girls and leave me alone? she said, puting her ,,game on`` face.<br />
-Well, it depends, do you want to be on the list tonight?<br />
-Tch. Fuck off. And it`s not a kiss unless there are feelings attached to it. So stop being a smart-ass.<br />
-Yeah, right. And I`m Santa`s nephew. Is that the same thinking your ex`s had?<br />
-Never had one. But I still don`t want to be a clumsy scared chicken when and if I`ll ever find one. she said, crossing her arms when suddently an evil idea popped in her head, automatically sending a grin on her face. If you don`t believe me, I can give you proff. she said nonchanlantly, walking towards her friend, wispering a ,,trust me`` then kissing her right on the lips. After breaking the kiss, a shocked pair of green eyes were staring at her.<br />
-Still not convinced? she asked as she walked to him so that they would face eachother.<br />
Her hand touched his cheek, then lifted his head so that their lips were only inches apart. Black eyes met green ones, as a strand on chocolate coloured hair brused off the guy`s face. She had a mean simle on her face, her eyes full of amusement, while his were full of lust, as if provoking her. Then she closed the few inches between them. Their lips smashed, immersing themselves in a passionate dance. His hands rested on her waist, pulling her closer. Her tongue slid on his lips, which parted, as she playfully bit his lower lip.<br />
-See? she said as she walked away from his embrace. No feelings, no kiss. See you at the hotel, Andy! she said as she joined her friend in the walk towards the hotel.<br />
<i> Another win for me!</i>she tought as she left the dumbstruck Andy behind. For her it was all just a way to have fun...or so she kept telling herself while ignoring the party that begun in her stomach. He smirked, coming back to earth.<br />
-This is gonna be so fun. he told himself as he followed the two girls.<br />
<u> </u><br />
N/A Scuze ca e scris in engleza, dar pur si simplu asa mi-a venit sa il scriu, nu ma intrebati de ce, nici eu nu stiu^.^ Astept parerile voastre!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-82057190434194056892013-05-19T05:31:00.002-07:002013-05-19T05:31:49.844-07:00Capitolul 3 - No shit, Sherlock<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz25OB2fRRBIz-LyKr0wdsDJDBEXGFG7A0aZ7MZmcs_SNyJRj1z7s7RWblNyzqLo8io4aDFV9fAfMWHpnuXWR7tmovBLrThkSQL7ziUNw4QFmb4KMd03MrPA98fMdI1IZGGWJEIVWwMyY/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz25OB2fRRBIz-LyKr0wdsDJDBEXGFG7A0aZ7MZmcs_SNyJRj1z7s7RWblNyzqLo8io4aDFV9fAfMWHpnuXWR7tmovBLrThkSQL7ziUNw4QFmb4KMd03MrPA98fMdI1IZGGWJEIVWwMyY/s1600/images.jpg" /></a> Puteam auzi valurile izbindu-se de tarm, soarele mangaindu-ma, simteam hainele reci si ude lipite de pielea mea. Incet toate simturile imi reveneau, amintindu-mi de faptul ca eram, vai ce bucurie si noroc pe capul meu, pierduta undeva in mijlocul oceanului. M-am miscat incet, incercand sa ma asigur ca nu am nimic rupt sau dizlocat, incercand sa ignor nisipul care a reusit, cumva sa imi intre peste tot prin haine. Era o senzatie extraordinar de placuta sa ai nisip pana si in locurile care nu au vazut vreodata lumina soarelui (a se observa sarcasmul:D). M-am ridicat usor in fund, sprijinindu-ma in brate, si m-am uitat in jurul meu: apa, plaja si pustietate. Am mormait si m-a ridicat, planiund sa imi usuc hainele inainte sa ma alg cu vreo pneumonie de toata frumusetea si sa caut ceva de mancare sau macar un luc in care sa dorm la noapte fiindca, sincera sa fiu, nu parea ca voi reusi sa ma intorc prea curand la cartile mele prafuite.<br />
In minte mi-a venit imaginea tantalaului beat din cauza cui am ajuns in situatia respectiva, si am inceput sa ma uit in jurul meu, speran totusi sa nu gasesc vreun les duhnind a bautura pe care sa fiu nevoita sa-l ingrop eu dupa aceea. Eh, dar cum nu am eu norocul asta, l-am gasit, la doar cativa metri distanta, pe domnul alcolic anonim, intins pe burta in nisip, respirand superficial dar totusi ritmic.<br />
Am pasit pe nisipul ud, cutremurandu-ma de fiecare data cand valurile cristaline imi invaluiau gleznele si m-am aplecat deasupra tipului, fericita macar ca nu mai duhneste. In momentul in care am incercat insa sa il intorc cu fata in sus, la mine, am vazut identitatea tantalaului: printisorul arogant pe cale de disparitie.<br />
Pentru o secunda am fost tentata sa il innec eu insami in mare si sa scap lumea de un gunoi, dar mi-am amintit de valorile mele morali si am reusit, cu chiu cu vai, sa ii dau doar un ghiont in coaste cu varful tenisului meu, imbibat in apa. Am auzit un geamat scapand de pe buzele lui si s-a miscat putin, revenindu-si in simtire(inca luam in considerare varianta de a-l inneca in mare. Sau poate gaseam vreun rechin mai putin pretentios caruia sa ii placa sushiul imbibat in alcol?). A clipit, lumina ranindu-i ochi si a mormait ceva inteligibil, intorcandu-se pe o parte, incercand sa se ridice in picioare. Eu, ca orice cetatean model, stateam pur si simplu cu mainile incrucisate la piept, urmarindu-i miscarile de testoasa.<br />
-E cam greu sa te misti dupa ce ai golit tot barul vaporului, nu?l-am intrebat, un mic zambet rautacios aparandu-mi in coltul gurii.<br />
Mi-a aruncat o privire manioasa, amestecata cu ceea ce era, probabil, greata si durere infernala de cap, dupa care s-a ridicat, clatinandu-se, nesigur inca pe picioare.<br />
-Nu cred ca te-a intrebat nimeni nimic, fata cu prosoapele. mi-a aruncat el cuvintele pline cu venin, nestiind ca isi sapa, la propriu, singur mormantul.<br />
Am ras, infruntandu-i privirea, impunandu-mi in minte sa nu il ucid atunci, chiar in acel loc.<br />
-Da, sigur, doar din vina mea suntem aici, nu? Eu sunt cea care a baut, probabil tot alcolul existent pe acest continent si a dat la boboci, cazand apoi in mare in timp ce egoul meu extraordinar mi-a spus ca mai bine mor decat sa fiu, cat de cat, draguta cu o persoana care s-a oferit sa ma ajute. Sa nu mai spun ca, tot din cauza mea, a cazut si persoana respectiva. Si pana la urma tot eu sunt o nesimtita, purtandu-ma ca o necioplita cu persoana care mi-a salvat curu de la innec.<br />
I-am aruncat cea mai veninoasa privire din lume dupa care m-am intors pe calcaie si am pornit inspre mica fasie de verdeata care se infatisa la cativa metri distanta de mine. Nervoasa, m-am asezat, mi-am aruncat tenisi din picioare, si mi-am dat jos hanoracul, ramanand doar in tricoul meu vechi cu Within Temptation. Pentru suvitele mele negre, pline de apa si nisip clar nu mai era nicio solutie, asa ca le-am lasat in polata lor, hanoracul punandu-l la soare pe trunchiul usor inclinat al palmierului, iar tenisii i-am lasat pe iarba, sperand sa se usuce cat mai repede. Aparent, miscariel mele erau perfect calme, iar pe fata mea nu se vedea nicio urma de iritare. In interior, insa, imi inchipuiam mii si mii de moduri de a-l ucide pe boul care inca statea pe plaja, uitandu-se in gol, ca un tampit, ca si cum ar putea sa-i cada din cer un avion privat in orice clipa.<br />
Cand mi-am intors, din nou atentia spre plaja, am vazut ca printisorul alcolist disparuse fara nicio urma.<br />
-Poate am noroc si s-a decis sa innoate pana acasa.am mormait eu, in timp ce imi storceam de apa unul dintre colturile tricoului.<br />
-Poate data viitoare, ce zici? Dar doar daca ma insotesti.<br />
Am sarit ca arsa cand l-am vazut stand aplecat deasupra mea, cu un zambet angelic si in acelasi timp diavolicesc intiparit pe fata. M-am ridicat rapid, luand o pozitie usor defensiva.<br />
-Recunosc, m-am purtat cam urat, dar crede-ma, habar nu aveam ca ma iubesti atat de mult incat sa sari dupa mine. Adica inteleg, sunt visul oricarei fete, dar esi prima tipa asa de disperata, m-ai impresionat. a spus cu un aer degajat, ca si cum orice ar fi iesit pe gura aia tampita era adevarat.<br />
Cand l-am auzit, capul meu aproape ca s-a desprins de cat si s-a rostogoli pe jos, pana pa picioarele lui. Nu imi venea sa cred ca exista o persoana atat de aroganta in lumea asta. Nu stiam ce sa fac prima oara: sa ma duc sa ma dau cu capul de un palmier sau sa il dau pe el cu capul de o stanca. Tipul asta meriata un premiu nobel. Nu am mai auzit pe nimeni, in toata viata mea, care sa fie mai increzut si mai misogin decat tembelul asta. Nici nu mai mentionez sa fie capabil sa scoata din sarite o persoana inca de la primele 2 cuvinte rostite.<br />
Senzatia de mai devreme revenise, focul inlocuind sangele din vene, mainile incepand sa tremure, inclestandu-se, vederea incetosata, tamplele plesnindu-mi din cauza furiei.<br />
<b><i>Ceva nu e in ordine, eu nu ma enervez atat de tare niciodata.</i></b><br />
<i><b> </b>Te-ai gandit ca poate am atins limita si in sfarsit avem o cadere nervoasa? Oricum, nu e ca si cum tipul nu ar merita-o. Lasa furia sa ia controlul, o sa se termine mai curand decat ti-ai outea imagina.</i><br />
<i> <b>Nu!!! Nu vreau sa ma intorc...nu mai sunt tu. Nu ma mai poti controla! S-a terminat.</b></i><br />
<b style="font-style: italic;"> </b>In fata mea era printisorul, fluturandu-si mana in fata mea, uitandu-se la mine ca si cum as fi scapat de la vreun spital de boli mentale. Inainte sa fac ceva ca as putea regreta m-am intors pe calcaie si am inceput sa fug inspre tacerea mormantala si protectoare a padurii. Nu intelegeam de ce aveam crize de furie. Era prima data cand simtisem asa ceva, dar planuiam sa lupt din rasputeri sa raman eu insami. Ultimul lucru pe care mi-l doream era sa o las pe ea sa castige din nou, sa imi rupa aripile si sa ma inchida, inca o data, intr-o colivie. Dar, undeva in interiorul meu, exista inca o voce care imi spunea ca, mai devreme sau mai tarziu o sa ma intorc acolo. Intrebarea e daca voi lasa acea colivie sa ma domine sau voi rupe gratiile si ma voi elibera, odata pentru totdeauna?<br />
Dupa ce furia s-a evaporat, ca prin magie, m-am ridicat de la radacina copacului care m-a adapostit si, multumindu-i, mi-am cautat drumul incapoi inspre plaja. De fiecare cand ma gandeam la tanalaul cu ocgi negri, fara capat si cu parul de culoarea noptii ma cuprindea o senzatie de enervare cumplita. Daca atunci cand iti place de cineva ai fluturi in stomac, atunci eu clar aveam draci in stomac pe tipul ala. Dar asta nu inseamna ca o sa pierd in fata lui. Daca vroia razboi, de razboi va avea parte.<br />
Cand am dat la o parte ultimele frunza ce stateau intre mine si plaja am dat de o priveliste extraordinara: printisorul scuturandu-se de stopii de apa, mai ceva ca un catel. Am uitat sa mentionez urechile de lup si ochii stralucitori, argintii pe care ii avea?<br />
Am admirat privelistea, murind de ras cand se stramba la contactul cu apa si cum se dadea de fiecare data inapoi, cutremurandu-se. Parea sa fie atent la ceva din apa, iar faptul ca nu putea ajunge la acel ceva il enerva la culme. Am fost surprinsa insa cand l-am vazit plonjand cu totul in apa, scufindandu-se. M-am asteptat sa sara ca ars si sa fuga inapoi pe mal, dar nu parea ca avea de gand sa iasa. Precauta si foarte putin ingrijorata, m-am apropiat de mal, sperand sa nu iasa vreun les de caine din apa sau ceva asemanator.<br />
Brusc, tipul s-a ridicat la suprafata, tinand in mana, laba, uhhh....manogheara un peste.<br />
<i>Wow, e si el bun la ceva. Dute dupa o minge de cauciuc, o poti schimba pe peste.</i><br />
<i> </i>Si mai surprinzator, cand m-a vazut a parut putin stanjenit....sau mi se parea? Am asteptat sa ajunga la mine si mi-am ridicat spranceana, aratand inspre urechile lui si ghearele pe care le avea. Mi-a intins pestele si, uitandu-se in alta parte, a mormait un scuze infundat.<br />
-Ce a fost asta? Ai spus cumva scuze si nu ai explodat in mii de bucatele? Wow, trebuie neaparat sanotez ziua asta in calendar.<br />
Stiam ca eram rea, dar o merita. Din plin. Am luat totusi pestele. Imi era foame. O noapte petrecuta printre fitosi, un betivan si un naufragiu pot creea, de cele mai multe ori, acest efect.<br />
-Din cate mi-am dat seama....am ajuns pe o insula pustie. Si pestele e pentru...ummm<br />
- Asta ti-am spus si eu inca de la inceput. Si pestele - pentru ca ai fost un magar, nu? Care-i faza cu urechile? Si ghearele, ai uitat sa mergi la manichiura sau ceva?<br />
Daca era posibil, s-a facut si mai rosu decat era deja, sapand parca o groapa in care sa se ascunda cu ochii. Era si mai amuzanta imaginea cand adaugam si urechile, pleostite. Semana cu un catel ce era certat de stapanul sau pantru o boacana facuta. Abia ma abtineam sa nu rad. Printisorul era varcolac. Nu as fi ghicit nici in ruptul capului asa ceva. Totusi, eram constienta, intr-un colt al mintii mele, ca rasele noastre se luptau pentru suprematie de milenii. Si eu eram ultima.<br />
<i>Eh, macar asta explica furia inexplicabila, adevarata ta natura raspundea la el. Acum hai sa terminam mai repede cu corcitura asta si sa ne intoarcem acasa.</i><br />
<i> </i> -Ei bine, ai ceva sa-mi spui, Azorel?<br />
-Numele meu e Rain...si sunt un varcolac...ultimul, ca sa fiu mai exact.<br />
-No shit, Sherlock! Nu e ca si cum nu mi-as fi dat deama pana acum. Eu sunt Rose. Sunt ultima vrajitoare. Neincantata sa te cunosc. Te informez ca suntem blocati impreuna.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-87031368789698660342013-03-16T11:54:00.001-07:002013-05-15T11:59:39.944-07:00Capitolul 2- Lost Ce bine ca niciuna din partile mele anatomice nu este detasabila....am gandit cand am vazut ,,micutul`` vapor de croaziera pe care se presupunea ca ne-ar fi luat Clara bilete. Atat eu si Josh am ramas in stand-by cu gurile cascate in timp ce zapacita aceea se bataia de ici colo precizandu-i soferului unde sa ne duca bagajele. Dupa ce a terminat de dat instructiunile s-a intors spre noi si a topait plina de entuziasm pana la mine, luandu-ma in brate.<br />
-Nici nu iti dai seama ce fericita sunt ca ai fost de acord sa vii! Char aveam nevoie de o pauza, nu crezi? Daca mai stateam mult ingropati in acel morman de carti am fi devenit niste asmatici antisociali. O sa vedeti, o sa va prinda bine o mica vacanta. a inceput sa palavrageasca despre toate avantajele vacantei si cum apa de mare face bine la sanatate etc, cand Josh a intrerupt-o, reusind intr-un final sa treca de socul initial.<br />
-De cand a fost pus titanicul pe picioare?a intrebat-o pe Cara cu o privire mustratoare. Si ai putea sa ne spui cat, de fapt, ai platit pentru aceasta micuta croaziera? Sau cat dureaza mai exact? Cu fiecare cuvant se apropia din ce in ce mai mult de ea, semanand extrem de mult cu un tata sau un frate mai mare care isi mustra surioara.<br />
Pe mine m-a pufnit rasul cand am vazut zambetul fals si usor agitt al Clarei, intins pe toata fata, strignad parca vinovat in gura mare. La vederea comportamentului atat de familiar si lipsit de griji al celor doi am simtit o mica intepatura in piept, dar am salutat parerea de rau si apoi am lasat-o sa zboare, trimitandu-mi alaturi de ea orice alt gand negativ. Am alergat spre prietenii mei, plina de optimism, razand cand l-am vazut pe Josh cum ciupea puternic obrajii Clarei, si i-am imbratisat, tragandu-i pe amandoi spre vas, cu un zambet mare intiparit pe fata.<br />
Chiar daca pana acum nu am putut fi libera, in aceasta lume, alaturi de prietenii mei, imi puteam deschide aripile, si puteam visa la o zi in care cerul meu sa fie asemeni safirului. Si daca trebuia sa fug pentru a-mi indeplini visul, atunci asta voi face...dar daca ei planuiesc sa ma ia de langa prietenii mei sau sa ii raneasca, atunci voi fi nevoita sa lupt. Si pentu a-mi proteja noua lume si prietenii voi lupta cu tot ce am mai bun. Nu voi da inapoi in fata acelor imitatii de oameni. Hotararea care s-a nascut in sufletul meu si noul meu curaj m-au uimit la inceput, dar mi-am dat seam ca totul s-a creat in timp din sentimentele pe care le am fata de cei doi prieteni ai mei....cei care m-au invatat sa fiu umana. Curajul meu astepta doar sa fie eliberat de subconstient si sa ofere inimii mele puterea de a merge mai departe si de a-i proteja pe cei dragi.<br />
Clara a inmanat biletele si am fost condusi la cabinele noastre. Eu si Clara imparteam aceeasi camera, iar Josh era in cea alaturata noua. Inainte sa intram in camere Josh m-a analizat din cap pana in picioare cu o privire ingrijorata. Stiam ca este receptiv si simte chiar si cea mai mica schimbare a mea, sau a Clarei, dar profunzimea cu care ma privea, ca si cum ar fi incercat sa imi patrunda in subconstient, era ceva nou, si ma facea sa ma simt ca si cum toate secretele mele ar fi fost puse pe o tava in fata lui.<br />
-Ceva s-a schimbat.mi-a zis, tonul lui precizand ca nu era o intrebare. Astazi ai schimbat mai multe stari decat in ultimele 2 luni. Nu am mai vazut emotiile acestea din primele saptamani. din nou, era absolut sigur pe el....vazuse si simtise absolut tot.<br />
Am pufnit, fluturandu-mi mana prin par, simuland un aer degajat. Am ras, privindu-l vesela in ochi, cu toate ca mintea imi era in alerta maxima, cautand scenarii, povesti si scuze, inventii absurde pentru comportamentul meu.<br />
-Hah....logic ca am fost instabila, asa sunt fetele cand le vine perioada, nu stiai? E o chestie hormonala. Presupun ca innotatul printre carti de 2 ori mai grele decat mine si absenta unei vieti sociale au declansat-o. Cred ca invatatul chiar dauneaza grav sanatatii, nu? l-am intrebat, facandu-i cu ochiul, murind de rusine in interiorul meu.<br />
A mormait ceva in barba si a decis, sub privirile mele rugatoare, sa abandoneze sobiectul momentan, si a intrat in cabina. M-am intors si eu sa fac acelasi lucru, dar m-am izbit din plin de ceva, sau mai bine zi de cineva, intrucat am auzit un pufnit dispretuitor. Mi-am ridicat privirea si am vazut ceea ce parea a fi un tpi super dragut, dar cu o atitudine ce categoric lasa de dorit.<br />
-Uita-te pe unde mergi data viitoare, si apropo, cand mai faci curat in cusca aia de caini pe care voi o numiti cabina de 5 stele, aminteste-ti ca imi place ca lenjeria de pat sa miroasa a lavanda. a spus dispretuitor, analizandu-mi imbracamintea si aranjandu-si ochelari de soare in acelasi timp.<br />
-Wow, ar trebui sa imi notez in calendar ziua de azi. Am intalnit in sfarsit o specie pe cale de disparitie: pustiul nesimtit si infumurat de bani gata pe cale sa fie sugrumat si ucis in cele mai groaznice moduri de fata pe care a confundat-o cu o menajera. i-am raspuns, fiind gata sa-l arunc peste bord fara nici cea mai mica remuscare.<br />
Intr-o secunda atmosfera a devenit asemanatoare cu cea de dinaintea unui razboi de proportii epice, in timp ce amandoi stateam fata in fata, incordati asemeni unor arcuri. Norocul meu a fost ca buna mea bagacioasa tocmai iesea din camera in cautarea mea si a reusit sa ma taraie din acea posibila baie de sange. A inchis usa dupa ea, dar nu inainte sa ii arunce tipului o strambatura de toata frumusetea.<br />
In timp ce ea imi povestea despre nu stiu ce petrecere pe vas din seara aceea eu m-am asezat pe marginea patului, incercand sa ma calmez. Eram sigura ca ceva nu era in ordine cu mine. Era o energie neobisnuita raspandita in intregul meu corp, arzandu-ma pe dinauntru. Tot ce imi doream era sa il distrug pe micutul printisor .<br />
<i> -.....</i>i, nu cr...i? Vei arata mirific....sta. ...se? Rose? Mai esti atenta la mie sau planuiesti sa mergi la petrecere intrun sac de cartofi si dupa aceea sa te arunci in mare si sa innoti pana la mal?<br />
-Suna super. am zis eu absenta.<br />
Clara s-a trantit pe pat puternic, scotandu-ma din transa. M-am uitat speriata in jur si am observat maldarul de rochii de pe patul alaturat si trusa de farduri de pe masuta. Mi-am aruncat apoi privirea acupra bunei si foarte suparatei mele prietene, cerandu-mi scuze si dandu-i un mic putic pe obraz in semn de scuza.<br />
-Petrecera, ha? Ce mai asteptam?<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJIoV80PZoU2wkS4ZWJWLwYxMFccHDFY6ddEAMv9OSz_rIeyOEt2DQuWySLHR8Ua9AManEr_tFk4lfFk2Q57WLSx7-3fdfzo8VurNKewEuSkxBMVyWMX7e0PRtgVivK28Oi0Sx6JEGVmI/s1600/dress.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJIoV80PZoU2wkS4ZWJWLwYxMFccHDFY6ddEAMv9OSz_rIeyOEt2DQuWySLHR8Ua9AManEr_tFk4lfFk2Q57WLSx7-3fdfzo8VurNKewEuSkxBMVyWMX7e0PRtgVivK28Oi0Sx6JEGVmI/s1600/dress.jpg" /></a> -Pe tine sa revii pe in acest univers. mi-a raspuns sarcastic, cu un zambet de ingeras.<br />
Dupa ce am probat circa 100 de rochii, Clara a gasit intr-un final ceva care sa-i placa si m-a machiat, innebunita de fericire ca in sfarsit nu mai am unde sa fug is ca pote sa me utilizeze pe post de manechin.<br />
La ora 8 eram pe punte, bucurandu-ne de acea petrecere extraordinara plina de conversatii plicticoase, oameni plini de ei si bauturi care probabil costa mai mult decat chiria mea pe intreg anul. Eu si Josh ne-am asezat usor intr-un colt mai indepartat, sperand sa nu ne observe nimeni. Pana la urma se dovedise ca, prin ,,v-am facut eu bagajele`` Clara intelegea ,,Nu v-am luat niciuna din hainele voastre comode de mosnegi, dar am cumparat in schimb o gramada de rahaturi de ultimul racnet, profitand de faptul ca nu veti avea de ales, yay!``.<br />
-Ce faceti acolo? ne-a intrebat Clara, facand semn unui chelner sa ne aduca 3 pahare de sampanie.<br />
-Asteptam sa ne creasca ciuperci. am raspuns, incercand sa imi iau talpasita, dar a fost prea tarziu, Clara tragandu-ma deja in mijlocul multimii, flirtand cu doi tipi foarte draguti, dar cu mansarda cam goala. In toata adunarea aceea de oamnei un singur grup atragea atentia intregii multimi.<br />
-De cand s-a mutat haremul pe puntea vasului?a intrebat Josh, uitandu-se la, surpriza surpriza, micul snob de la cabine inconjurat de vreo 5-6 tipe, beat crita, petrecand intr-un mod foarte zgomotos.<br />
-Sa speram ca o sa cada peste bord si se inneaca. am raspuns sec, luand o gura din vinul spumant din mana mea. In capul meu incolteau imagini cu pustiul de bani gata cazand peste bord, in valurile agitate ale noptii. Inainte sa imi revina sentimentul de furie mi-am luat ochii de la dansul si mi-am dres glasul, incepand o conversatie cu unul dintre dragutii aceia.<br />
<object class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="https://ytimg.googleusercontent.com/vi/7h3_Zn59sWQ/0.jpg" height="266" width="320"><param name="movie" value="http://youtube.googleapis.com/v/7h3_Zn59sWQ&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><embed width="320" height="266" src="http://youtube.googleapis.com/v/7h3_Zn59sWQ&source=uds" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object> Superficialitatea oamenilor inca era un adevarat mister pentru mine, ierarhia lor bulversandu-ma total. Cu toate ca, in esenta oamenii sunt fiinte sociale, incapabili sa traiasca separat de cei de acelasi fel cu ei, aceste fiinte se incapataneaza sa se izoleze singuri prin diferita mijloace de selectie, considerandu-se diferiti, superiori datorita unor anumite aspecte materiale, fizice sau intelectuale. Sunt atat de fragili si neajutorati in fata fortelor naturale, dar totusi se incapataneaza sa infrunte totul singuri, ca si cum ar fi nemuritori. Pentru mine viata si sociatatea aceasta era o continua sursa de innedit. In fiecare zi descoperi ceva, te intristeaza ceva si te bucuri din altceva. Fiecare moment era plin de noutate, si in fiecare coltisor se simtea zumzetul vietii.<br />
-Lumea este un loc plin de mistere, nu?am intrebat in soapta, cu ochii atintiti la giuvaierele stralucitoare imprastiate pe catifeaua neagra a cerului.<br />
-Depinde de modul in care o vezi. Unii cred ca este un loc nesfarsit, altii ca este chiar prea simpla. Unii o vad trista, pe cand altii plina de provocari. Care e viziunea ta? a intrebat Josh incet, pentru nu a-i da impresia partenerei lui ca o ignora total.<br />
M-am intors spre el cu un zambet, interesata de punctul lui de vedere.<br />
-O vad plina de viata si aventura. Un loc care te poate in acelasi timp dobori si ridica. Un loc in care magia si viata lucreaza impreuna, niciuna constienta de prezenta celeilalte. Ei, mai bine ma retrag, inainte sa ma apuce de tot filozofia.<br />
M-am intors spre baieti si spre Clara si mi-am luat la revedere, scuzandu-ma ca nu sunt inca obisnuita cu marea atat de agitata in acea seara si m-am idreptat spre etajul inferior, unde erau cabinele noastre. M-am schimbat intr-o pereche comoda de blogi, tricou si un hanorac, mi-am luat baschetii in picioare si am iesit la o plimbare nocturna pe vas. Desi atat de agitata, noaptea te imbia parca, cu panglicire ei reci si invizibile de matase sa te delectezi cu prospetimea aerilui si linistea intunericului. In fata mea, intr-un capat al puntii, statea o persoana aplecata peste balustrada, scuturata de spasme. M-am indreptat catre omul respectiv si am simtit un miros greu, de alcool venind dinspre dansul. L-am atins pe umar si l-am intrebat daca e bine, dar inainte sa mai pot fae vreo miscare mana lui a scuturat-o violent pe a mea, intorcandu-se spre mine, cu intentia, probabil de a-mi spune sa-l las in pace. Inainte insa sa-mi spuna sa ma car naibii de acolo si sa-l las sa dea la rate, s-a dezechilibrat si a cazut peste balustrada inainte sa pot sa-mi misc macar un deget.<br />
Am smuls unul din colacele de salvare atarnate peste tot pe pereti si l-am aruncat unde banuiam ca este tipul, dar intunericul era prea dens ca sa imi dau seama de ceva. Ca o gluma proasta a sortii, dupa ce am aruncat colacul si m-am intors sa fug dupa ajutor marea, nemultumita de sacrificiul primit a scuturat cu putere vasul, tragandu-ma in bratele ei reci precum gheata.<br />
Mainile mele au batut frenetic apa, cautand colacul de salvare si tipul agatat de el, prinzandu-se de plasticul portocaliu ca si cum era singura speranta de viata. <i>Amandoua stim ca, daca ai vrea cu adevarat, ai fi inapoi pe vasul ala inainte sa numeri pana la 2, si betivul de langa tine ar fi si el in siguranta. De ce te impotrivesti? Fa ceea ce trebuie, e netura ta, la urma urmei.</i> vocea din capul meu devenea din ce in ce mai puternica, incercand sa ma convinga.<br />
-Nu prea cred. Nu am sa mor in halul asta. m-am convins eu in soapta, inclestandu-mi mailile si mai puternic pe bucata de plastic. <i style="font-weight: bold;">Asta mai lipsea, sa ma pierd pe mare...scuze Clara</i> a fost ultimul meu gand coerent, dupa care intunericul s-a asternut si asupra mea.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-9253573080438355602013-01-28T05:08:00.001-08:002013-01-28T05:08:55.515-08:00Aberatii si incoerenta cauzata de excesul de scoalaHello! Deci, dupa cum prea bine stit, am avut o vacanta foarte placta de 3 saptamani, la care mergea sa fie atasata inca o luna linistit...adica pe bune, nu ar fi super daca am avea doar 6 luni de scoala pe an? Oricum, am inceput scoala si ne-a izbit pe toti (cred) un tsunami de oboseala si stres extrem de enervant, si ca sa comletam reteta acum vin si olimpiadele. Excelent, nu? Poate, daca te duci la o olimpiada, maxim doua. Dar cum profesorii nu realizeaza ca tu ai nevoie de o pauza, te freaca la melodie si te pun la vreo trei olimpiade. Genial, nu? Voua vi s-a intamplat vreodata? Sau e numai parerea mea ca profii nu inteleg conceptul de nu, omule, nu vreau sa merg la olimpiada ta stupida? <br />
kisses, AlexyaAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-47551189196093601382012-12-24T03:07:00.000-08:002012-12-24T03:07:46.955-08:00HO HO HO! Merry X-mas and a happy New Year:D!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/K5bo4VDEH-U?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<span style="color: red;"><b>Sunt hyper-super-mega happy ca in sfarsit am luat vacanta(yay! binecuvantati sa fie cei care au inventat craciunul) da, si e si craciunul si revelionul o bucurie, dar pe mine cel mai mult ma incanta cele 3 saptamani de vacanta. Suna bine, nu? 3 saptamani de vacanta. Oricum, lasand la o parte teoria sunetului vacantei pentru elevi, motivul pentru care am postat aceasta chestie ilogica si stranie a fost pentrua va ura sarbatori fericite si un nou an plin de fericire si noroc la orice aveti nevoie. Eu personal voi folosi aceasta vacanta(ah, ce bine suna) pentru a-mi reincarca bateriile si a lenevi pe canapea cu pisica in brate si o paturica si a vegeta in fata televizorului si a filmelor de craciun, sau orice altceva. Voi cum planuiti sa folositi aceste 3 saptamani? Mor de curiozitate sa aflu ce fac oamenii normali (da, eu ma consider total anormala avand in vedere ca dorm aproape nonstop-16 ore a fost recordul meu vacanta asta-si nu fac nimic altceva in afara de lenevit). Apropo, ce vreti sa va aduca mosul anul asta? Abia astept sa citesc ce ati planuit sa faceti vacanta asta ;).</b></span><br />
<b><span style="color: red;"> </span><span style="color: lime;">Kisses, Alexya</span></b>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-36011130947522232882012-12-01T05:58:00.000-08:002013-05-15T11:59:22.998-07:00Capitolul 1 - Running ,, <i>Nu ai fost niciodata ca ei si nici nu vei fi! Nu intelegi, esti singura ramasa, ultima speranta a noastra....asta e destinul tau, fie ca il accepti sau nu, el te va prinde mereu din urma!``</i><br />
Cuvintele acelea mi se intiparisera in memorie si imi bantuiau constant existenta. Am facut tot posibilul sa scap de acea condamnare a spiritului....am scapat, de ei, dar memoria lor inca imi innegura visele, transformandu-le in cosmaruri, si viata, transformandu-mi zilele in nopti negre ca smoala. Dar totusi eram libera, lumea in care traiesc ca om si printre oameni m-a ajutat sa imi desfac aripile si sa visez la o vreme cand ceea ce voi vedea nu va mai fi un ocean de smoala, ci un cer albastru precum safirul, plin de lumina si fericire. Singura intrebare ramasa este cand.....cand va veni acea zi?<br />
-.....se! Rose! Ma auzi? Alooooo, e cineva acasa?!striga Josh in la mine, desprinzandu-ma din transa.<br />
-Nu trebuie sa strigi in halul asta, am si eu urechi, sa stii. I-am spus, dupa care am privit in jurul meu la bancile lungi, prafuite si la studentii ce citeau adormiti din cursurile lor.<br />
Da, eram la facultatea de drept, in primul an. Numele meu este Rose, si am 19 ani. Nu pot spune ca stiu cine sunt, sau cine voi fi...destinul decide asta. Dar doresc totusi sa inving asa zisul destin. Vreau sa ma eliberez de lanturile unei vieti prestabilite. De aceea am fugit, si de aceea am decis sa ma amestec printre oameni si sa traiesc o viata normala. Astazi se implineste un an de cand am lasat in urma toate catusele si mi-am croit drum in realitate.<br />
-Si functioneaza? Te-am strigat intruna de vreo 5 minute si tu nu ai avut nicio reactie. De dimineata esti cu capul in nori si as vrea sa stiu si eu motivul...Rose....nu te-am mai vazut in starea asta de mult....de cand ai venit, ca sa fiu mai exact. Daca ai nevoie de un prieten sa stii ca sunt aici pentru tine. a spus si si-a asezat o mana pe umarul meu, ochii lui fiind plini de grija pentru mine.<br />
M-am scuturat si el si-a lasat mana sa cada de pe umeii mei, dupa care i-am afisat un zambet de ,,sunt in regula, nu te ingrijora`` si am inceput sa imi umblu prin poseta bej cu imprimeu cu semnul pacii de diferite culori dupa pix si un caiet pentru ca cursul incepea curand.<br />
-Nu are trebui sa te ingrijorezi, ii spuneam in timp ce scotoceam prin geanta, imi aminteam doar de niste chestii mai vechi. Stii si tu cum e cand iti amintesti de lucruri antice si de demult. Oricum, promite-mi ca nu ii spui Clarei.....m-ar omora daca m-ar vedea depresiva. am adauat si am ineput sa chicotesc la gandul reactiei Clarei la vedera depresiei mele.<br />
La fel a reactionat si el. A ineput sa rada si s-a mai linistit putin, avand deplina incredere in cuvintele mele. Josh si Clara au fost primii prieteni pe care mi i-am facut aici, si singurii, de altfel, care nu doresc sa ma descoasa pentru a-mi afla trecutul. Acum ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. Suntem ca un fel de trio, ne completam unii pe altii. Eu sunt calma, Clara e energica, iar Josh e ca o ancora a realitatii pentru amandoua. Daca nu ar fi el, probabil noi nici nu ne-am aminti numele facultatii. De cursuri nici nu mai zic.<br />
Am pus pe banca materialele necesare si mi-am atintit privirea spre usa uriasa, vopsita intr-un alb ce, datorita vremii a devenit murdar, vopseaua crapandu-se pe alocuri, la fel ca si peretii. Sala de curs era spatioana, plina de banci lungi cat intreaga incapere, asezate pe nivele. In fata era cel mai fos nivel, locul in care statea profesoril. Tabla, lovita de ani, era plina de creta si de urme ale unor corsuri mai vechi. Ferestrele inalte, cu bolta luminau intreaga incapere, scotand in evidenta contrastul dintre maroul inchis, aproape negru al bancilor, parchetul de culoarea mierii si peretii de un alb-murdar.<br />
Clara era genul de persoana aeriana care intarzia mereu, motiv pentru care, inainte de inceperea orei, eu si Josh, stateam cu ochii pe usa, rugandu-ne ca prietena noastra sa nu intre dupa profesor. Totusi, partea buna era ca in sala erau doua intrari: una in fata, jos, pentru profesor, si una in spate, pentru noi. Noi trei ne asezam mereu in spate, intr-un colt pentru a nu fi cine stie ce observati de profesor cand intarzia, sau cand satateam la taclale, sau cand trageam vreun pui de somn......mda, cred ca nu suntem prea atenti la ore. Vreau sa spun, in timpul orelor iti vin cele mai multe subiecte de vorba. Intr-un fel e foarte natural sa stai sa discuti toate secretele pamantului si universului la cursuri, nu? E cel mai bun timp...:P.<br />
Usa din fata s-a deschi si doamna profesor a intrat in clasa, aruncadu-nu o privire de genul: va rog sa imi deranjati azi ora ca ma draci si vreau sa ii descarc pe cineva.<br />
-Asta nu e de bine, i-am soptit lui Josh, incercand sa imi limitez miscariel cat mai mult posibil, intrucat acea profa vedea, probabil, pe baza de miscare. Iar are nervi asta, si daca Clara intarzie sigur o transeaza.<br />
-Stiu, dar tot ce putem face e sa ne rugam ca zapacita aia sa isi fi perfectionat talentul la strecurat.<br />
Amanta diavolului a inceput sa intrebe o studenta din nu stiu ce curs vechi de vreo doua luni si a terorizat saraca fata pana cand a facut-o sa lesine de emotie. Dupa ce a desemnat un baiat sa o duca la infirmerie a inceput sa ne predea, intr-un mod spartan, mana mea urland si protestand in fata unui asemenea abuz. Pe la mijlocul cursului aud un usor scartait de usa si un micut tacait de tocuri pe parchet. Inainte sa imi dau seama, o mana micuta mi-a dat la o parte buclele negre, stralucitoare si moi ca matasea, o fiinta cu piele palida, par blond si drept si ochi mari si negri uitandu-se in ochii mei verzi si zambindu-mi cu caldura.<br />
-Ce faci, lenevila?ma intreaba, cu un amuzament real in privire.<br />
-Tu vorbesti? Nu eu am intareziat, sa stii. i-am spus zambindu-i si dandu-mi ochii peste cap.<br />
Si-a asezat posetuta neagra pe masa(nu stiu unde isi punea toate lucrurile pentru cursuri in chestiuta aia minuscula) si s-a ghemuit langa mine, incepand sa povesteasca tot ce vrei si nu vrei. Printre plangeile in legatura cu traficul infernal, cafeaua proasta si lipsa spatiilor de parcare, a mentionat ceva de o surpriza pentru toti trei. fapt care m-a ingrijorat, nu numai pe minde dar chiar si pe Josh, ceea ce era grav.<br />
Clara era genul de persoana impulsiva si care prefera sa vada numai partea pozitiva a lucrurilor, chiar daca palavragea despre toate cele vrute si nevrute cand era cu noi, stiam ca face asta fiindca acasa nu are cu cine sa discute. Din nefericire, aceasta palavrageala fara sens dadea altora impresia ca era un alt tip de fata de bani gata, rasfatata si proasta, lucru care era complet eronat.<br />
Dupa 2 ore de discutii rupte din iad parca a plecat si profa, mergand de parca i-ar fi infipt cineva un bat in fund, iesindu-i aburi pe nas si pe urechi. Inainte sa am timp sa inchid macar caietul de notite Clara incepe sa se bataie langa mine, batand din palme si privindu-ne pe amandoi cu o privire care iti dadea fiori pe sina spinarii.<br />
-Mi se pare mie sau privirea aceea nu prevesteste nimic bun?am spus inclinandu-ma spre Josh. \<br />
-Eu cred ca ar trebui sa fugim cat mai avem ocazia.<br />
Clara a sarit in picioare, evident ofensata de lipsa noastra de incredere si evidenta suspiciune in dansa.<br />
-Voi doi! Incetati sa ma tratati ca si cum as fi un monstru inpulsiv care a facut nu-stiu-ce prostie si vrea sa isi tarasca si prietenii in dansa! Acum veniti amandoi cu mine si nu mai puneti intrebari! Hai! a spus si m-a prins de mana, tragandu-ma cu ea pe holurile invechite ale facultatii, spre iesire.<br />
Mi-am intors capul spre Josh si am mimat ,,Ajutor``, la care el a dat doar din umeri si a mormait ca ar fi trebuit sa scapam cand am avut sansa. Am iesit din cladirea impozanta si in fata mea au aparut cei doi gardieni dim piatra, doi lei uriasi, protectori ai constructiei. Alaturi de ei se odihneau 2 trolere colorate, si 3 genti de mana. Inainte sa imi dau seama ce se intampla Clara, imbracata cu o pereche de pantofiori negri cu toc, blugi rosii, tricou alb cu rosu si vestuta neagra a sarit in fata noastra, strigand: ,,Surprizaaaaaa!``.<br />
Soferul de taxi care iesise din masina cand ne-a vazut deja ne baga toate bagajele in porbagaj, in vreme ce eu si Josh ramasesem perplexi.<br />
-Rose, Josh, mergem intr-o vacanta!!!!!striga Clara, plina de entuziasm. E vorba de o croaziera de 7 zile pe mare si cred ca v-ar prinde foarte bine putina diversitate, avand in vedere ca mai aveti putin si va transformati in mosnegi tocilari. a spus, si a indicat hanoracul meu lalai si blugii largi negri si adidasii uzati si tricoul vechi al lui Josh cu AC DC, blugii rosi de vreme si baschetii care mai aveau putin si se desprindeau.<br />
-Tu verifica daca are febra in timp ce eu sun la spitalul de boli psihice. a spus Josh, privin-o pe Clara ca pe al 19 fel de mancare.<br />
M-am apropiat de ea si i-am pus mainile pe umeri,privind-o adanc in ochii ei de culoarea carbunelui, incercand sa-mi dau seama daca glumeste sau nu. Privirea ei inocenta si nestiutoare mi-a confirmat faptul ca vorbea serios, si ca nu intelegea reactia noastra grava.<br />
-Clara, am spus intr-un oftat, nu putem sa plecam atat de mult timp, avem scoala, teme, si doar stii si tu cad de diavolesti sunt profii daca nu te prezinti la cursurile lor. In plus, nu putem sa plecam asa dintr-o data...<br />
-Nu intelegi, Rose, am vorbit deja cu decanul, v-am facut bagajele, am luat biletele si tot. Plecam intr-o ora, fie ca-ti place, fie ca nu.<br />
Inainte sa termine Clara fraza am simtit un fior trecandu-mi prin tot corpul si semnul de pe umar incepand sa arda.<i> M-au gasit! </i>frica mi-a imbratisat corpul si, inainte sa imi dau seama ce fac, o trag pe Clara si pe Josh, care era socat, in taxi si poruncesc soferului sa conduca cat mai repede. Ma intorc spre Clara si ii ofer un zambet calmant si plin de fericire.<br />
-Daca stau sa ma gandesc mai bine, ideea ta e excelenta. O scurta vacanta ar trebui sa ne scoata din starea asta de letargie.<br />
Simteam cum semnul meu devenea inactiv, facandu-si disparitia de pe piele. I-am cerut Clarei, care era intr-o stare de extaz, o oglinda si m-am uitat la ochii mei migdalati verzi, cautand urma activarii semnului. Smaraldul ochilor mei era murdarit cu panglici de culoare aurului, care dispareau insa, usor, revenind astfel la culoare safirului innecat in intuneric. Am scuturat capul, lasandu-mi parul sa imi acopere fata, ca un scut impotriva lumii exterioare, si am asteptat sa ajungem la destinatie si sa imi pierd, inca o data, urma. Se pare ca, pana la urma, sunt fugarita din nou de destin.<br />
<br />Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-33330606151682989512012-11-20T11:42:00.000-08:002013-05-15T11:59:01.258-07:00Stuck together Rose e genul de fata normala, inteligenta, si extrem de cuminte.....sau poate nu? E ultima din familia ei care a mostenit gena...si ultima care poate continua lupta raselor...dar tot ce isi doreste Rose este sa duca o viata normala alaturi de prietenii ei si sa se confrunte cu probleme normale varstei ei. Singura ei scapare a fost sa fuga.<br />
Rain e un exemplu universal in ceea ce priveste snobii. Nu a stiut ce inseamna dificultatile, si tot ce si-a dorit vreodata i-a fost oferit pe o tava de argint. Un baiat rasfatat, plictisit de viata lui si foarte arogant....dar totusi destul de sexy incat sa primeasca porecla de 3 sec guy. Poate face orice fata sa se indragosteasca de el in mai putin de 3 secunde.<br />
Printr-o coincidenta uimitoare amandoi au nimerit pe acelasi vas si au iesit scantei imediat ce s-au intalnit(la propriu). Dar soarta le-a mai pregatit o gluma...inainte sa isi dea macar seama, amandoi naufragiaza pe o insula inhabitata.....si, desi ai crede ca orice persoana cu putin spirit de autoconservare ar cadea la un armistitiu, cei doi se cearta mai rau decat pisica si catelul. Ce se va intampla cu cei doi? Si mai ales, cand cutiile pandorei au fost deschise, cum isi vor juca eroii cartile pentru a impiedica iadul sa se dezlantuiasca pe pamant?Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-55435958114957832752012-10-03T08:49:00.002-07:002012-10-03T08:49:53.569-07:00Ma pun, incet incet pe treaba :)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQCiDiUki6ImzO-0xS4ZMbXFHORL1loe4oaMlj-WqnY24cBE2_-KvOakFXgwHe_4vZ3p6qYw6U7RFtOqqNrhhTIuz6fZrvtUx7RpI8fWda7kQqIhEGgWTnu1fB85jmPLY8mmpuQBN3VJQ/s1600/i_am_sorry_02.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQCiDiUki6ImzO-0xS4ZMbXFHORL1loe4oaMlj-WqnY24cBE2_-KvOakFXgwHe_4vZ3p6qYw6U7RFtOqqNrhhTIuz6fZrvtUx7RpI8fWda7kQqIhEGgWTnu1fB85jmPLY8mmpuQBN3VJQ/s400/i_am_sorry_02.jpg" width="400" /></a></div>
Stiu ca nu prea am mai postat, dar dupa ce am terminat cu examenele creierul meu a fost complet stors de energie, iar dupa inceperea vacantei a intrat intr-o stare stranie de hibernare....cred ca si acum mai motaie, dar totusi de fiecare data cand se pune pe trandaveala ii dau un sut si ii amintesc de blog si de toate ideile care stau si se prafuiesc :D. Oricum, din moment ce mi-am cam pierdut antrenamentul si cum in ultimul timp nu am fost capabila decat sa stau ca o leguma si sa ma uit la tv sau laptop(filme seriale animeuri etc) o sa o iau mai incet la inceput si voi scrie o poveste scurta de maxim 7 capitole, iar apoi voi intra in chestii mai serioase. Imi cer din nou scuze pentru absenta si sper sa va placa noul fic.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-5777914489153828642012-09-29T06:40:00.002-07:002012-09-29T06:40:18.254-07:00Epilog A trecut mai mult de un an de la conflictul cu Andrew... iar lucrurile s-au schimbat....au evoluat. Dupa acea noapte toti am fost de acord sa uitam toate problemele pe care ni le-au cauzat James si Andrew si sa o luam de la capat. Andrew nu ne-a mai deranjat si nici Nina. Cred ca au inteles si ei in sfarsit cat de puternica poate fi dragostea dintre doi oameni si destinul ce ii uneste....dar ar trebui sa mentionez ca ei au descoperit asta pe propria piele, din moment ce sunt impreuna, si chiar si logoditi (amuzant, nu?). Presupun ca mintile postmalefice gandesc la fel....dar asta e doiar parerea mea.<br />
Quinn a ramas inca prietenul nostru si il vizitam constant la noua lui sala de sport unde preda kickboxing si da lectii de autoaparare. Inca se mai simte o atmosfera grea cand el si Ian sunt la o distanta de mai putin de 4 metri (baiatul asta ar trebui sa scape de gelozie). Totusi, pana si Ian e fericit ca Quinn are in sfarsit o afacere <u>legala(=))).</u><br />
Kris si Rob au ajuns ca, dupa multe multe complicatii sa fie impreuna(noi asteptam asta de foarte foarte mult timp) si, cum amandoi sunt neindemanatici cand vine vorba de sentimentele lor, noi, prietenii lor, ii impingem mereu de la spate si ii ajutam cat de mult putem.<br />
Ashley si Kellan lucreaza amandoi la un nou film si nu am mai reusit sa ne intalnim cu ei in ultima luna foarte des, dar atat eu, cat si Ang credem ca se intampla ceva intre cei doi....dar nu avem de gand sa ii presam sa ne spuna. Cel putin nu inca.<br />
Paul si Torry....ei bine...nu pot spune ca s-a schimbat ceva la ei....poate doar o legatura mai stransa atat intre ei cat si cu noi, ceilalti, dar in rest totul este roz in lumea celui mai fericit cuplu casatorit din cate am vazut.<br />
Ang e neschimbata, un uragan de binedispozitie si enrgie, care mai ca te miri ca nu transforma totul in roz cu floricele si sclipici cand merge. Sracut Taylor are noroc ca nu l-a imbracat inca in rochie, mai ales ca acum conduce alaturi de mine o filiala a casei noastre de moda din New York. Ahh! Cred ca ma uitat sa precizez ca dupa tot ce s-a intamplat noi am mai stat doar o luna si un pic in Romania, si asta doar cat sa ne terminam toate treburile iar apoi ne-am mutat in NY. Heh...scuze. Oricum, pana acum, Taylor e singurul baiat care a reusit sa ii faca fata Angelei atat de mult. Si ce e si mai uimitor, pe zi ce tece devin tot mai indragostiti. Ma bucur foarte mult pentru ei, dar nu pot sa nu ma ingrijorez pentru Taylor.....adica...Ang nu prea cunoaste cuvantul stop, si inca nu realizeaza care sunt limitele corpului uman.<br />
Eu si Ian.....pai....noi doi....ummmm putem spune ca am evoluat, desi evolutia noastra ne obliga practic sa stam numai in casa, sau, in cazul in care gasim vreo bresa si iesim in oras trebuie sa ne strecuram mai ceva ca cei mai cautati infractori ai secolului 21. De ce? Fiindca paparazzi au luat-o practic razna de cand au observat inelul de pe degetul meu. Inca de atunci ne-au urmarit intruna, lasandu-ne fara pic de intimitate. Nu voi intelege niciodata cum de oamenii o pot lua astfel razna cand aud ca doi oameni sunt logoditi. Ang cel putin mai avea un pic si incepea sa zboarein jurul meu. Mai ca vedeam motorul cu reactie atasat de ea si auzeam numaratoarea inversa: 5 4 3 2 1 lansare!!!. Chiar si asa, atat eu cat si Ian suntem in al 9 cer. De fapt, daca stau bine s ama gandesc, e ca si cum am di lipiti unul de altul.....e asa de dragut cand se comporta ca un dopil mic/catel/pisica/dragalasenie neidentificata. Oricum, ma bucur ca in sfarsit totul s-a rezolvat si noaptea plina de umbre a fost inlocuita cu o zi calduroasa si insorita de vara....care sper ca va dura pentru eternitate:).<br />
-Iubito! Haide, trebuie sa ne grabim daca vrei sa ajungem la timp la studio sa ne intalnim cu toata lumea(tot grupul ment mai sus) si sa evitam si jurnalistii. In plus, ai stat toata ziua in camera si ai scis in jurnalul acela....mai ca ai uitat de mine. a spus Ian, facand o fata de catelus in combinatie cu un copil bosumflat si a venit la mine, luandu-ma in brate.<br />
-Imediat. Abia acum am terminat totul.i-am spus dandu-i un pupic.<br />
-Ce e totusi? pare a fi foarte lung.....<br />
-Povestea noastra.m-am ridicat si mi-am luat geaca si pantofii si l-am asteptat sa aduca gustarile pentru prietenii nostri din bucatarie.<br />
-Si? Are un final fericit?a intrebat, oferindu-mi obisnuitul lui zambet jucaus in timp ce m-a luat de mana si ma condus spre masina.<br />
I-am zambit dulce, intreband: Tu ce crezi?<br />
-Ca vom trai toti fericiti pana la adanci batraneti. a spus incepand sa rada din toata inima, ochii lui albastri metalizati stralucind plini de viata si fericire.<br />
<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-29734815702820779262012-07-01T00:12:00.000-07:002012-07-01T00:12:01.289-07:00Capitolul 20 - You are my home<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/yCxb8FwhzK8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
Realitatea ma ocolea......sunetele se estompau, luminile dispareau, formele erau distorsionate.......eram captiva in propria mea bula plina de ura si furie in timp ce goneam pe strazile goale. Nu mai simteam nimic si nimeni nu ma simtea pe mine. Turam la maxim motorul, depasind toate masinile cu usurinta, lasandu-mi prietenii in urma.<br />
Inca mai exista undeva in mintea mea o voce mica, o speranta ca ma voi trezi brusc la vila, alaturi de prietenii mei, si totul sa fi fost un simplu vis urat. Inca speram ca locul in care ma aflam era un fel de lume paralela, un loc din care nu faceam parte. Asteptam ca realitatea in care eram captiva sa se naruie in jurul meu in orice moment, sau sa se opreasca toate luminile si sa strige deodata cineva ,,Taiati!``.<br />
Totusi, stiam ca asa ceva nu se va intampla, asa ca am fortat si mai mult motorul, accelerand la maxim, gandindu-ma doar la prietenii mei, la toate rahaturile pe care mi le-a facut James, licheaua aceea insuportabila, lasand sentimentul acela innebunitor de furie sa ia control asupra actiunilor mele din nou, simtind cum atat gheata cat si focul duc o lupta crancena in interiorul meu.<br />
Am luat si ultimul viraj, dupa care o casa veche si distrusa a intrat in raza mea vizuala. Era asemeni unui conac vechi si bantuit in care stii ca daca vei intra exista o posibilitate sa nu mai iesi. Vopseaua, care probabil ca a fost odata alba devenise un gri spre negru, geamurile erau sparte, stalpii de pe veanda erau rosi de vreme si putreziti. Vegetatia era practic inexistenta, usa usor intredeschisa, totul desprins parca dintr-un film de groaza. Am mai verificat o data adresa de pe bilet, sa fiu sigura ca se potrivea cu locul in care ma aflam, bupa care am oprit motorul, m-am dat jos si am pasit spre intrare.<br />
<i>Asteapta-ti prietenii!</i><br />
<i><b> Nu mai e timp. Oricum ,eu sunt cea care a cauzat tot dezastrul asta, deci eu il voi incheia.</b></i><br />
<i><b> </b>Din moment ce sunt ratiunea ta, amandoua stim ce ai tu de gand sa faci cu adevarat, nu?</i><br />
<i> <b>Ei bine, presupun ca e bine ca imi las sentimentele sa conduca in cazul asta, nu?</b></i><br />
Am zambit in sinea mea, am luat ghiozdanul si am intrat in casa aceea de cosmar fara sa mai ezit nici o secunda. Aproape instantaneu m-a izbit un miros ingrozitor de mucegai, umezeala si.....moarte. Am pasit cu grija pe scandurile subrede pana am ajuns in mijlocul livingului. In jurul meu se asternuse o patura de liniste absoluta.<br />
-James!!!!! Am venit, unde te ascunzi, lichea nenorocita?!!?! Iesi odata!am strigat cu toata puterea mea.<br />
Cateva scanduri au scartait, si imediat mi-am intors capul spre holul intunecat. O silueta se contura, in mijlocul gaurei negre formate de umbre. Un ras rege, glaciar, mi-a intors stomacul pe doc, facandu-mi sangele sa devina foc. Umbra a batut din palme si s-a sprijinit de zid, ramanand totusi inca la adapostul unmrelor. Raza de lumina care patrundea in casa printr-o fereastra sparta ii lumina usor siloeta si ochii. Ochii lui mi-au inghetat intreaga fire. Nu erau umani....nici macar pe aproape. Privirea ii era feroce, si in acelasi timp batjocuritoare.<br />
-Vad ca esti singura....Katy. Oh, si ce pacat ca dragutul tau nu este cu tine....apropo, cum se simte? Le-am spus oamenilor mei sa nu il raneasca...prea tare. Totusi, cred ca s-au lasat purtati de vant. Cele mai sincere scuze, dar nici voi nu ati fost prea draguti cu prietenii mei de la depozitul acela, deci cred ca suntem chit.<br />
Vocea mi se parea oarecum cunoscuta....timbrul acela, raceala....am mai auzit-o odata....dar unde?<br />
-Oricum, daca cooperezi, atunci prietenii tai o sa fie eliberati.a mai spus vocea.<br />
Brusc am realizat unde mai auzisem vocea aceea. Cand am auzit cearta dintre Ian si Andrew am auzit acelasi ton rece care mi-a dat fiori pe sina spinariii. <i>Andrew.....</i><br />
-Tu ai fost in spatele a toate astea? Chiar atat de departe ai mers? Sincer, nu te-as fi banuit absolut deloc...apropo, buna treaba ai facut cu inscenarea propriei tale rapiri. Totusi, cum de ai facut rost de James? Vreau sa spun, poate fi destul de greu sa ai o marioneta care sa faca chiar absolut orice ii ceri, si in acelasi timp sa nu dea nimanui de banuit sa ar fi altcineva decat el insusi care controleaza toata treaba asta. Trebuie sa te felicit....Andrew.<br />
A ras, dupa care a iesit din ceata neagra in care se ascunsese. Era complet diferit. Nu mai ramasese nici o urma din baiatul copilaros pe care il evitam la inceputul verii. Alaturi de el a iesit si gandacul marioneta. Am eliberat toata furia, toata durerea si toata ura pe care o stransesem si i-am infruntat privirea glaciara. Simteam ca voi exploda in orice secunda.....totusi....am lasat otate problemele sa imi arda prin vene, si mi-am adunat tot talentul actoricesc, pentru a nu-l ucide pe loc pe nenorocitul de Andrew.<br />
S-a oprit in fata mea si si-a trecut degetele peste obrazul meu, conturandu-mi linia maxilarului, trecanddusi apoi degetele peste buzele mele, dupa care si-a retras mana si mi-a zambit.<br />
-Presupun ca vrei sa stii unde iti sunt prietenii, nu?<br />
-Intocmai. Ai ce ai vrut, acum elibereaza-i.<br />
A clatinat din cap, razand din nou. Am strans cu putere din pumni si am ingitit in sec.<br />
-Nu-ti fa griji, sunt in siguranta....undeva in casa asta. Dar, mai intai....tu vei veni cu mine....<br />
Am analizat toata situatia in care ma aflam....sansele pe care le aveam....sentimentelepe care le aveam....si am decis rapid ce aveam de facut.<br />
-Andrew...am zis, zambind dulce....imi pare rau, dar nu pot face asta.am lasat zambetul meu dulce sa se topeasca, devenind un ranjet rece, in timp ce ochii mei inocenti deveneau asemanatori cu cei ai unui pradator. Si sincer, imi pare rau.....ca te voi distruge...odata pentru totdeauna.<br />
Fata lui s-a transformat intr-o masca de furie, fupa care a facut un semn, iar gorlele fara creier au impanzit camera. Am alergat inspre Andrew inainte sa imi fie blocata calea de gorile in timp ce scotea din unul din buzinarase injectia care paraliza si, in acelasi timp, oferea cele mai groaznice dureri.<br />
L-am evitat pe James, folosindu-l pe post de trambulina, ajungand la Andrew si infingand rapid acul in gatul lui. A urlat de durere, dupa care si-a smuls injectia goala din piele. S-a indreptat spre mine, dar inainte sa poata face al 2-lea pas a inceput sa tremure, fiind cuprins de efectele anestezicului.<br />
-Nenoro....Ahhhh! Pe e-ea!a strigat, inainte sa se prabuseasca la pamant, in chinuri groaznice.<br />
Gorilele m-au inconjurat, cu James in fruntea lor. Am desfacut rucsacul si am scos rapid unul din pistoalele cu electrosocuri. In timp ce ma feream de atacurile halcilor de muschi curentam tot ce iesea in calea mea, lovind orice, lasand totul liber....renuntand la orice sentiment, la umanitate. Fiecare lovitura primita imi alimenta tot mai mult furia, si ma facea mai rapida, mai nemilosa.<br />
Intrasem intr-un dans mortal, plin de piruete, sarituri, lovituri, si plin de rubine. Arma cu electrosocuri incetase sa mai functioneze, asa ca am luat o veioza veche cu care loveam pe oricine se apropia. Dansul a fost intrerupt de un ggomot puternic, dupa care prin usa subreda a patruns un alt motor, de un negru stralucitor, pe care statea nimeni altul decat Ian. Dupa el au intrat si ceilalti, gata de lupta.<br />
-Va luat cam mult, nu credeti? am strigat, in timp ce pumnul uneia dintre gorile m-a proiectat practic in perete.<br />
Ian a venit fulger langa mine, in timp ce Quinn ii elibera cale, lasand cateva gorile inconstiente. Ian m-a ajutat sa ma ridic, dupa care m-a imbratisat strans, ca si cum viata lui depindea de asta.<br />
-Cum ai putut sa imi faci asta? Am innebunit de ingrijorare!! Am avut noroc ca am primit un telefon de la Quinn care zicea ca i-ai lasat in urma si care mi-a dat adresa.<br />
M-am desprins din imbratisare si am ridicat mana, facandu-i semn sa taca.<br />
-Nu e chiar acum momentul pentru asta. Vom vorbi si ne vom certa abia dupa ce ne salvm prietenii si terminam o data pentru totdeauna cu Andrew si James. am zis hotarata, cu o voce ce nu lasa loc contradictiilor.<br />
A parut putin confuz, dupa care a incuviintat si mi-a dat drumul. L-am cautat pe James in multime, dar nu l-am putut repera nici pe el si nici trupul in agonie al lui Andrew. Am prins cu coada ochiului o usoara miscare venind dinspre holul in care l-am vazut pentru prima data pe Andrew si am fugit inspre fumul negru, doborand in calea mea pe unul din adversari. Ian era in spatele meu, avand in mana o.....arma?!<br />
<i>Trebuie neaparat sa vorbesti cu Quinn despre arma aceea dupa ce se termina toata povestea asta.</i><br />
Mi-am scuturat capul, indepartand toate gandurile inutile si lasandu-mi liber instinctul. Simteam cum plamanii imi erau pe cale sa explodeze si cum picioarele mele se transformau in guma pe masura ce innaintam prin tunelul acela. In fata mea se auzeau niste pasi grei, ca si cum cineva se chinuia sa taraie dupa el o persoana. Am incetinit, incercand sa fac cat mai putin zgomot cu putinta. Mirosul de putred si de pamant ud devenea din ce in ce mai pronuntat, ingreunandu-mi respiratia.<br />
Eram constienta ca, odata ce efectul adrenalinei se va fi evaporat imi va fi greu sa ma mai misc, intrucat voi simti loviturile primite. Trebuia sa ma grabesc, dar nu puteam sa atac atat timp cat nu vedeam nimic, bazandu-ma doar pe auz. Dupa inca vreo cativa metri smoala ce ma inconjura a devenit gri, permitandu-mi sa vad capatul holuluri, ,,lumina de la capatul tunelului``.<br />
Ii vedeam silueta lui James, care il ducea in spate pe bastardul acela de Andrew. M-am apropiat de ei fara sa fac vreun zgomot, dupa care exact cand James a intrat in incaperea luminata, l-am atacat. Mai bine zis l-am impins, pentru a-l face sa il scape pe Andrew.<br />
-Credeai ca te poti ascunde in spatele garzilor?l-am intrebat, zambind.<br />
S-a dat inapoi si, spre surprinderea mea, a ras. A deschis o trapa din podea si un pistol de la spate, dupa care a indreptat pistolul spre haul cere se deschidea in podea.<br />
-Risti sa-ti fac prietenii schweizer? Pe mine nu ma deranjeaza, nu ii simpatizez, dar tu....scopul pentru care ai facut toate astea.....ar disparea, nu?<br />
Am inghetat pe loc....prietenii mei erau amenintati de licheaua aceea. Un val imens de furie si frica m-au lovit in acelasi timp. Nu stiam ce as fi putut sa fac.<br />
-Ce vrei?am intrebat cu vocea sugrumata de emotie.<br />
-Pai....initial, seful meu te voia doar pe tine....dar, avand in vedere ca tu impreuna cu prietenii tai ati facut asa multa mizerie si ati ranit atat de multi prieteni de-ai nostri.....nu mai e de ajuns, nu?a ranjit. Ce spui daca...ne oferi toate drepturile asupra micii tale afaceri.....si eventual, poate, spui presei despre cat de ingrozitoare au fost amicii tai actori, in frunte cu frumuselul ala de Ian la care tii atat de mult?<br />
-Foarte bine. am facut cativa pasi spre el cu mainile ridicate. Speram ca Ian va face o miscare sa il opreasca pe ticalos cat il distrageam eu. Sunt de acord cu conditiile tale. Am pierdut lupta, dar elibereza-mi prietenii si atunci ne vom intelege.<br />
Am ajuns fata in fata cu el, si am reusit, printr-un efort supranatural, sa zambesc. Stiam ca Ian are o arma, asa ca m-am dat mai in lateral, pentru a-i da o ocazie. Cand nevastuica a intins mana spre mine s-a auzit in spatele meu un pocnet puternic, dupa care ochii lui James s-au marit, umplandu-se de groaza, dupa care s-a prabusit, fara viata. M-am intors si l-am vazut pe Ian cu arma ridicata, dar o expresie usor socata.<br />
-Nici sa nu indraznesti sa pui mana pe ea. a spus el rece.<br />
S-a uitat la mine, a lasat arma sa cada, dupa care a ugit inspre mine, oferindu-mi inca una din imbratisarile lui care ii aratau imgrijorarea. Ma strangea in brate ca si cum supravietuirea rasei umane depindea de asta. Dupa ce m-am desprins din bratele lui i-am oferit un zambet si un ,,Sunt bine`` , dupa care am luat o lanternadin ghiozdanul pe care il aveam in spate si am coborat in acea pivnita.<br />
-Angela! Taylor! Ma auziti, prieteni? Paul....sunteti aici?am strigat in matasea neagra.<br />
-K-Ka-Kat-ty....am auzit glasul tremurat al Angelei venind dintr-un colt.<br />
Am fugit si i-am gasit, toti inghesuiti unii in altii, pentru a nu ingheta de frig. Angie era inghesuita in Taylor, dar buzele ei erau aproape vinete de frig. M-am aplecat si am incercat sa desfac legaturile, dar era greu, iar materialul era umed si foarte bine innodat. Am scotocit prin ghiozdan si am gasit un cutit, ca cele pe care le foloseau cercetasii, pe care l-am luat cu mine in ultima clipa, crezand ca imi va fi de folos. Am inceput sa tai sforile sau orice ar fi fost acelea si sa imi eliberez prietenii. Nimeni nu zicea absolut nimic. Toti eram fericiti ca am venit dupa ei.<br />
-S-stiam c-ca vei v-veni.a soptit Angie si mi-a zambit.<br />
Ian i-a ajutat sa se ridice pe baieti si i-a sprijinit pana la iesirea din pivnita, iar eu le-am sprijinit pe fete. Ma simteam ca si cum o mare greutate mi s-a ridicat de pe umeri, ca si cum nici nu ar fi existat, de fapt. Am urcat, in camera luminata si i-am ocolit trupul lui James, dupa care mi-am lasat prietenii sa se odihneasca. Nu a mai durat mult si Quinn impreuna cu ceilalti au sosit.<br />
-Am terminat cu paza lor. Multi au fugit, dar au ramas si cativa care sunt inca inconstienti. S-a uitat la James si apoi a spus: Vad ca v-ati ocupat de James. Andrew e inca in viata?<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/4AY7hYQ8-FM?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
-Da, dar nu pentru mult. Scoatetii pe Ang Taylor Paul si Torry afara si pe restul gorilelor inconstiente. Vin si eu imediat.<br />
Au incuviintat si s-au grabir sa ii scoata pe toti. Ian s-a indreptat spre Andrew, vrand sa il care si pe el afara, dar l-am oprit. Incepeam sa tremur si efectele luptei incepeau sa apara, pe masura ce adrenalina scadea. Ma-am indreptat spre Andy si l-am intors cu fata la noi.<br />
-A fost un adevarat ticalos, nu? Ne-a pus bete-n roate, ne-a facut sa suferim, iar acum....ne-a pus in pericol vietile. Totusi, crezi ca merita sa moara? Pentru tot ce a facut, vreau sa zic....<br />
Ian m-a luat de mana si m-a strans usor, pentru a-mi da curaj.<br />
-Chiar daca a fost un adevarat nenorocit, inteleg de ce a facut ce a facut. Te iubea....sau, mai bine zis, era obsedat de tine. Totusi....nu cred ca meriat sa moara. James a fost un accident, dar nu vreau sa il ai pe constinta si pe Andrew. Haide, e timpul sa plecam acasa, bine? a spus zambindu-mi.<br />
Am deschis din nou rucsacul si am scos catea sticle cu material inflamabil. Am imprastiat solutia in timp ce Ian il taraia pe Andrew. Incepusem sa tremur in tota regula, asa ca trebuia sa ma grabesc, sa termin, inainte sa nu mai fiu capadila sa stau in picioare. M-am indreptat spre iesire si am aprins un chibrit, dupa care l-am lasat sa cada in lichid, privindu-l in timp ce trezea la viata aripi uriase de foc. Am iesit si m-am indreptat spre prietenii mei. I-am imbratisat strans pe toti, dupa care, dupa mult mult timp, gaura, ranile problemele pe care le-am avut pana atunci dispareau, ca si cum nu ar fi existat niciodata.<br />
-S-a terminat.am spus in timp ce ma cuibareamlanga Ian. Sa mergem acasa.i-am spus, uitandu-ma la el.<br />
S-a aplecat si mi-a soptit la ureche: Oriunde ai fi tu, acolo e casa mea....Cause you`re my home.<br />
L-am imbrtisat si am stiut ca si eu simteam la fel. De acum, nu mai aveam de gand sa dau drumul nimanui....aveam de gand sa ma tin de ei...sa ramanem toti uniti, nu mai renuntam la nimic...mai ales la prietenii mei, si la Ian. M-am lasat sa ma pierd in ochii lui de culoarea aceea minunata, rece si totusi calda, fara sa mai am nici o indoiala in legatura cu relatia noastra, si ne-am sarutat.<br />
<br />
-THE END-<br />
<u> </u><br />
N/A: A durt muuult sa postez capitolul asta....stiu, si imi pare rau, dar am avut examen! Sincer cred ca m-a prins stresul abia dupa ce am terminat cu examenul. Oricum, acum sunt bine si happy, si am terminat aacest fic. M-am gandit sa fac si un extra dar totusi cred ca mai bine ma apuc mai repede de celelalte ficuri. Tot pe blogul acesta voi posta si celelalte ficuri. Mi-ar placea sa va spuneti parerea, sugestii, cum vi s-a parut primul meu fic, comentarii, sa stiu ce greseli am facut, si sa nu le mai repet. Comentarii, pls:DAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-70001087047837152812012-03-25T07:23:00.000-07:002012-03-25T07:23:42.193-07:00Desapointed! :(( Multumesc ca nu ati uitat de mine si mi-ati citit aberanta poveste, dar totusi sunt dezamagita de faptul ca nimini, cu exceptia crinei, nu mi-a lasat comentarii!:(( Stiti ca vreau sa va stiu parerea despre ceea ce scriu.....asa ca please, lasati-mi comentarii:D.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-31256636092337199982012-03-12T13:35:00.000-07:002012-03-12T13:35:00.683-07:00Capitolul 19 -Trick or treat!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoN8Vf2NsdUjogxElzgaZTU3PZNlJX0zNSyQLFRN-yOH2GE6CChDiUNVn56DdIr3IwHQwzdIX8xnl607HPYWpPjNILxSyT6oRiyJCkme9ACYCPgijruPcaEUwampmVEQHT4BXD3uQn_6Y/s1600/fire_rose.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoN8Vf2NsdUjogxElzgaZTU3PZNlJX0zNSyQLFRN-yOH2GE6CChDiUNVn56DdIr3IwHQwzdIX8xnl607HPYWpPjNILxSyT6oRiyJCkme9ACYCPgijruPcaEUwampmVEQHT4BXD3uQn_6Y/s1600/fire_rose.jpg" /></a></div> -Buna ziua. am spus amandoi odata.<br />
Tipul masiv de dupa tejghea a dat doar usor din cap in directia noastra.<br />
-Vocea lui era groasa, puternica si avea un usor accent strain, pe care nu l-am putut identifica insa, dar suna...inspaimantator.<br />
Am sovait putin, dupa care mi-am dres vocea si am scotocit dupa cel mai politicos zambet cu putinta si mi l-am aplicat pe fata, dupa care am facut un pas in fata. Simteam cum Ian devenea din ce in ce mai tensionat si cum se pregatea sa se planteze din nou in fata mea intr-un mod protectiv si sa ii arunce sageti domnului terminator. Mi-am clatinat capul sperand sa inteleaga sa stea locului si am inceput sa vorbesc.<br />
-Pai....as dori un pistol normal, 2 cu electrosocuri, 4 spray-uri paralizante, fluiere care sparg timpanele atacatorilor.... vreo 7, amm.....<br />
Matahala parea sa mai aiba un pic si sa izbucneasca in ras. Eu, personal, eram incurcata de intreaga situatie, intrucat nu concepeam ca cheluosul sa rada de mine.<br />
-Pentru ce aveti nevoie de arme, producatorii au nevoie de filme mai realiste, sau presentatorii de moda? a ras incet dupa care si-a continuat ideea. Sau va e frica de cainii vagabonzi si de fani? la fraza asta a inceput sa rada ca si cum ar fi vazut un luptator de sumo purtand un tutu si incercand sa mearca pe sarma.<br />
Mi-am incrucisat maineile la piept cu o expresie plictisita, rece chiar, nedorind sa ii arat ticalosului ca de fapt imi clocotea sangele in vene, iar Ian, simtind incordarea mea, a reactionat, inclestandu-si maxilarul, dar, cum nu doream o incaierare, l-am intrebat pe puscariasul chelios cand a incetat cu rasul pe cel mai rece si sec ton cu putinta:<br />
-Ai terminat in sfarsit? afaii atent, daca vroiam sa sperii cainii sau orice altceva nu as fi venit aici, dar am mare nevoie de ajutor. Prietenii mei au fost rapiti, ai bagat asta la cep, cheliuta?! Asa ca nu mai rade asemeni unei greble sau unui retardat si fa-ti treaba, adica ajuta-ne dracului odata.<br />
Cand am terminat tot ce aveam de spus fata mea avea o tenta rosie, din cauza furiei, Ian se uita la mine de ziceai ca mai avea un pic si i se va desprinde maxilarul daca nu ar fi fost paralizat (din cauza uimirii, probabil, sau a socului), iar cheliosull avea ochii mari cat cepele si o expresie ca si cand ar fi vazut o fantoma. Mi-am dras glasul si, incet incet, baietii au revenit la normal. Cheliosul puscarias a adoptat o expresie serioasa, ca si noi de altfel.<br />
-Atunci, va fi placerea mea sa va ajut. a spus, si ne-a facut semn sa ne apropiem.<br />
Timp de o ora, o ora si ceva ne-a prezentat arme, ne-a dat sfaturi, ne-a aratat cum sa le folosim si, ne-a dat cateva sfaturi de autoaparare.<br />
Eu si Ian eram supraincarcati cu informatii cand am terminat discutia. Cheliosul puscarias nu numai ca parea sa fie impresionat de povestea si situatia in care ne aflam, dar parea sa ma aprecieze foarte mult pentru curajul de care dadeam dovada.<br />
-Apropo...numele meu e Quinn, a spus uriasul, sovaind putin.<br />
I-am zambit si i-am intins mana peste tejghea. Ian a fost mai rezervat, dar neputand fi total nepoliticos, a incuviintat intr-un final.<br />
-Incantata sa te cunosc. Eu sunt Kity, iar dl Bosumflat de aici este Ian. am spus eu in romana.<br />
A facut ochii mari, semn evident ca nu stia ca vorbesc romana, dupa care a chicotit la comentariul meu despre Ian.(e foarte ciudat sa auzi un urias chicotind) Ian, la randul lui, avea o expresie curioasa intiparita pe fata. Am inceput si eu sa rad pe infundate datorita situatiei mult prea stranii, apoi am dat din cap, spunand:<br />
-Nu-i nimic important Ian, stai linistit.<br />
A venit langa mine si m-a imbratisat, mainile lui infasurandu-se practic in jurul meu (in zona abdominala, sau pe acolo) si si-a sprijinit capul de umarul meu.<br />
-Ok, iubito.a spus, accentuand ultimul cuvant.<br />
Mi-am rotit ochii si am chicoti, dar chiar si asa, nu am putut sa nu-l intep un pic.<br />
-Esti gelos cumva? l-am intrebat, privindu-l pe sub gene, cum facea si el cand incerca sa ma convinga de ceva.<br />
El a ras, putin cam fortat, as adauga.<br />
-Since, putin, a recunoscut. Quinnie aici de fata are probabil muschi in locuri in care eu nu mi le-as putea imagina vreaodata in viata mea. Si in plus, chiar incep sa cred ca ar trebui sa lipesc un afis pe care sa scrie ca esti numai a mea....<br />
Am oftat, dupa care m-am intors la el.<br />
-Cred ca avem alte lucruri de care sa ne ingrijoram acum, nu numai gelozia ta de copil de gradinita. Si ca sa fie clar, eu nu apartin nimanui. Asa ca hai sa ne concentram la scopul nostru principal, inainte sa pocnesti vreo pisica fiindca am mangaiat-o, in regula?<br />
Telefonul lui a inceput sa bipaie zgomotos in camera si, automat, ne-am intors spre el.<br />
-Mesaj.<br />
A citit mesajul si o cuta usoara i s-a format intre sprancene. M-am apropriat si am citit mesajul, sperand sa gasesc motivul ingrijorarii sale.<br />
-Au ajuns. am spus amandoi in acelasi timp, intorcandu-ne cu fata la Quinn.<br />
-Scuze, dar prietenii nostri au ajuns mai repede decat era programat, asa ca noi...trebuie sa plecam. Scuze...der te sunam daca avem nevoie de indicatii in legatura cu folosirea armelor, in regule? Pa!<br />
Am luat toate echipamentele cumparate si m-am indreptat spre iesire. Intr-un fel, imi era frica de ce va aduce ziua de maine, de ceea ce avea sa se intample cu noi, sau de soarte inca precara a prietenilor mei. Chiar si asa, James sarise calul de mult, si cum parea sa nu se mai opreasca trebuia sa fac ceva, mai devreme sau mai tarziu. Ian a luat o mare parte din lucruri in incercarea de a ma ajuta, dar era mult prea ranit ca sa se mai umfle in pene (era gelos, putin). Chiar daca am incercat sa-l avertizez, dar cum incapatanarea lui nu avea limite, a preferat sa ma ignore si sa se suprasolicite. Si-a pus un brat peste umerii mei si m-a condus spre iesire, dar inainte de a iesi pe usa Quinn ne-a strigat.<br />
-Hey, stati putin, ce spuneti daca va dau si eu o mana de ajutor? In starea actuala nu puteti castiga. La urma urmei, sunteti niste VIP-uri, nu niste oameni obisnuiti cu cartierele periculoase si bataile, nu? In plus, cineva trebuie sa va pazeasca fundul si sa va invete sa folositi jucriile alea, nu?<br />
Amandoi am ramas cu gura cascata, luati total pe nepregatite de propunerea lui Quinn, si foarte brusca schimbare de dispozitie. De asteptat din partea lui, Ian, era complet nemiscat, asemeni unei stanci, emanand valuri de furie, lucru usor de observat si de la distanta din cauza expresiei de uimire si enervare. M-am straduit sa-mi culeg maxilarul de pe jos si sa nu ma ma mai holbez la Quinn. L-am inghiontit pe Ian, in incercarea de a-l face sa isi revina.<br />
Trebuia sa recunosc, eram mai mult de uimita de oferta lui Quinn, dar, cum spunea si Ang, nu trebuie sa ma arunc cu capul inainte imediat ce o persoana se ofera sa faca ceva dragut pentru mine.. Am analizat situatia din fiecar unghi si fiecare virgula, dar tot ce am gasit a fost bunavointa. Ian inca mai era in transa, asa ca l-am inghiontit si i-am raspuns noului meu amic inspaimantator.<br />
-In regula, poti veni, dar nu vreau sa te pui singur in pericos, si doresc sa ai cat mai multa grija, ok?<br />
Pentru o clipa s-a incruntat, dar apoi a incuviintat si a zambit. Ian a sarit ca muscat de sarpe cand si-a dat seama ca i-am acceptat oferta lui Quinn, dar a realizat destul de repede ca aveam mare nevoie de urias, asa ca si-a tinut gura.<br />
Quinn s-a indreptat spre noi si a luat tot ce caram eu si o parte din bagajul lui Ian, iar cand domnul ,,putin gelos`` a deschis gura sa protesteze l-am redus la tacere cu o privire si am suierat la el:<br />
-Esti ranit, asa ca nu te mai umfla in jacheta de piele, ca s-ar putea sa plesneasca.<br />
Quinn mai avea un pic si se tavalea pe jos de ras, pe cand Ian avea o privire scandalizata. Mi-am dat ochii peste cap si m-am intors cu spatele la cei doi si m-am indreptat spre iesire, trecand din nou prin holul cel intunecos si sumbru apoi am impins usa si am iesit direct in....ploaia torentiala. Afara turna cu galeata, si nu era niciun semn ca s-ar fi oprit curand. Zareaam un tazi la cativa metri mai departe, dar perdeaua aducatoare de raceala din apa ne despartea de el. Astfel, stiind ca voi ajunge acasa aratand ca un soarece murat si ca voi face rost de o raceala pe cinste am oftat si am pasit in dusul rece cu intentia de a fugi pana la taxi, dar mi-am dat seama ca nu simteam nici o picatura de apa pe piele. Cand m-am intors am dat nas in nas cu zambetul arogant al lui Ian care tinea o umbrela in mana.<br />
-Mersi, i-am soptit, zambindu-i dulce.<br />
A dat din umeri si mi-a raspuns la zambet, dupa care si-a potrivit pasii cu ai mei, avand insa grija sa ma impinga cat mai departe de Quinn cu putinta. Aproape ca vedeam rotitele din capul lui Ian invartindu-se si scotand fum, dar am decis sa-l las pe el sa spune ce il framanta, cu toare ca banuiam motivul.<br />
-Nu cred ca ar trebui sa participi la toata tarasenia asta, a spus, vocea sunandu-i dura, usor ragusita, dar totusi nu masca imensele griji pe care si le facea pentru mine.<br />
In momentul in care i-am intalnit privirea replica increzatoare si usturatoare pe care o pregatisem disparuse de pe buzele mele, fiind inlocuita in schimb de fiori ce mi-au strabatut intreg corpul. Ochii lui erau incarcati de ura, durere, furie si violenta, amintindu-mi pentru prima data de cand l-am intalnit de rolul pe care il juca....un vampir. In momentul acela am simtit ca Ian pe care il cunosteam fusese inghitit de un animal de prada, si inca unul flamand. Nu aveam nici cea mai mica nesiguranta ca acei ochi erau capabili sa ucida cu sange rece. Si-a indreptat atentia asupra pietrisului, eliberandu-am in sfarsit.<br />
-Ei bine, asta nu depinde de tine. Nenorocitul de James a facut ce a facut si a reusit sa imi strice viata, calcandu-ma pe nervi de fiecare data, si asta a fost picatura care a facut paharul sa dea pe dinafara. Nu il voi ierta. Stii prea bine ca nu ma poti opri odata ce imi propun ceva,si daca tii la mine nici nu o vei face.<br />
A oftat si a mormait ceva inteligibil, dupa care, total neasteptat, a inceput sa rada. Era mai mult un ras nervos, plin de tensiune. Incepeam sa ma ingrijorez pentru sanatatea lui, atat fizica cat si mentala. Era diferit. Il simteam din ce in ce mai distant, si o aura intunecata, negativista, plutea in jurul lui, aproape insesizabil, ingreunand parca atmosfera. Cand e langa mine, cateodata, aura dispare, si redevine el, cel vechi....dar acum nu mai ramasese nimic din caracterul lui lipsit de griji si copilaros.<br />
<i>Stii ca esti de vina in mare parte pentru asta, nu?</i><br />
<i> <b>Poftim?! Asta e cel mai ridicol lucru pe care l-am auzit! </b></i><br />
<i> Aminteste-ti ce ti-a spus Angie, ca era distrus, ca arata si se comporta ca un zombi, dupa ce ai fugit....se teme sa nu te piarda! Pentru cineva de genul tau, chiar ca esti complet oarba cand vine vorba de dragoste! </i><br />
Oare chiar eram atat de oarba, sau toata situatia era prea la limita si nu mai gandeam limpede? Eram, ce-i drept, foarte stresata...dar asta nu era un motiv sa nu observ sentimentele celor din jur. Cel mai probabil totul era numai din cauza mea.....Ian scimbat, prietenii mei rapiti...cauzez probleme tuturor, si situatia asta era doar din cauza mea. Am incercat sa ma impiedic din a cadea singura in butoiul cu melancolie si probleme, si m-am fortat sa inchei cu autoinvinovatirea si sa revin la realitate. Ian era din nou tacut, mergand ganditor langa mine. Nu m-am putut abtine sa nu ma ingrijorez, asa ca mi-am strecurat mana in mana lui si m-am uitat la el cu niste ochi mari, inocenti, si l-am intrebat:<br />
-Esti bine?mi-am amintit de suferinta pe care i-am cauzat-o cand am disparut, si nu mi-am putut retine o lacrima. Imi pare rau, imi pare rau pentru absolut tot! Imi pare rau ca am fugit si ca am cauzat o gramamda de probleme, atat tie, cat si celorlati. Imi pare rau ca am fost incapatanata si v-am ignorat pe toti, si mai ales imi pare rau daca te-am facut sa te indoiesti de tine, si daca ai suferit din cauza mea....Eu....nu am stiut cum sa ma descurc cu situatia. <i>Firar! Am clacat...i-am spus aproape tot ce nu vroiam sa-i spun!</i><br />
Cand mi-am facut curaj in sfarsit sa-mi ridic fata rosie ca focul si sa ma uit la el, am ramas uimita, in principal fiindca emana practic fericire prin fiecare celula si atom, aura intunecata fiind complet eradicata si inlocuita de o expresie care ar fi facut probabil si florile sa infloreasca. M-a lasat masca. <br />
-Sunt, acum.<br />
<u> </u><br />
<u><br />
</u><br />
-Ok, deci ati inteles cu totii cum sa va aparati si sa contraatacati? a intrebat Quinn, facand pe instructorul de armata cu prietenii mei.<br />
Am incuviintat cu totii, dupa care fiecare s-a intors la antrenament. Eu am iesit din camera, pentru a prgrama intalnirea cu James. Am cautat in lista de apeluri receptionate, si am apelat primul numar din lista. A sunat de 3 ori, dupa care o voce rece ca gheata a raspuns, facandu-ma sa tremur, si nu de emotie.<br />
-Stiam ca o sa suni, Kity.<br />
-Cand si unde? simteam deja cum imi fierbea sangele si mici furnicaturi pe tot corpul.<br />
Am auzit un ras de-a dreptul diavolesc, dupa care mi-a dat adresa si mi-a indicat ora 11 p.m. in seara aceasta. Am inchis telefonul si am oftat prelung. Stiam ca nu era bine ce faceam, si nici ceurma sa fac, dar totusi era lupta mea, sia nimanui altcuiva, asa ca eu trebuia sa ma descurc cu James. Am simtit o prezenta in spatele meu, si cand m-am intors l-am vzut pe Rob stand sprijinit de perete, su privirea fixata asupra mea si cu mainile inccrucisate la piept.<br />
-Ce ai de gand sa faci de una singura? m-a intrebat, iar vocea lui putea la fel de bine sa fie facuta din nitrogen, ca tot nu ar fi putut sa fie mai rece.<br />
Am mers spre usa, ignorandu-l complet, dar neputand sa-mi retin replica, am scapat-o din greseala exact cand am trecut pe langa el.<br />
-Nu e problema ta.<br />
-Poate, dar sunt si prietenii mei.<br />
Cuvintele lui m-au ranit mai mult decat ar fi putut sa o faca 20 de gloante, amintindu-mi de faptul ca, practic, imi tradap prietenii nespunandu-le nimic. Mi-am scuturat capil violent, incercand sa alung gandurile si sa ma concentrez asupra unicului meu scop. Am pasit in sufragerie si le-am spus prietenilor mei unde trebuia sa fim si cand, dupa care m-am dus sa-mi pregatesc echipamentul.<br />
Dupa ce m-am echipat in costumul negru, special pentru acest gen de lupta, si ampus fiecare arma la locul ei, si am pus cele doua tranchilizante la indemana, pentru a le folosi imediat cand voi avea nevoie. Am iesit din camera si m-am intalnit cu restul, care erau deja echipati. Toti pareau tensionati, dar Ian si Quinn aveau cele mai ingrijorate fete. Quinn stia deja ca puneam ceva la cale, cand i-am cerut doua tranchilizante in soapta, in romana, ca sa nu ma auda Ian, dar, spre norocul meu, nu a spus nimanui nimic. Cand m-am uitat la Rob, tot ce am vaut era o fata rece, inexpresiva. L-am chemat pe Ian pana la mine, si el s-a miscat imediat, cu putina dificultate insa, datorita ranilor nevindecate.<br />
-Te rog, ramai! am spus amandoi in acelasi timp.<br />
Ne-am uitat unul la celalalt, sperand ca unul dintre noi va ceda, dar eram amandoi prea incapatanati. Intr-un final am clatinat dezaprobator din cap, zambind amar.<br />
-Daca tu nu renunti, atunci nici eu nu o voi face. a spus Ian.<br />
L-am imbratisat, in timp ce am scos tranchilizantul si i l-am injectat in umar. A tresarit si s-a indepartat imediat, impletiindu-se imediat, insa.<br />
-Imi pare rau...dar esti mult prea ranit ca sa duci lupta asta. i-am spus, lasand o lacrima sa cada usor pe obraz, topindu-se, odata cu consitenta lui Ian. Quinn l-a prins inainte sa se prabuseasca, si l-a asezat pe canapea, fara sa faca nici un comentariu.<br />
-Ok, suntem gata?am intrebat, stergandu-mi nasul. Bine, atunci sa mergem, am spus, cand toti au dat afirmativ din cap. Dar, sa tineti minte, James e al meu, in regula?<br />
Ne-am urcat in masini si am pornit in tromba spre depozitul indicat de James. Calcam acceleratia din ce in ce mai puternic, pe masura ce ne apropriam de tinta. Deveneam din ce in ce mai agitata si nervoasa, neputand sa nu ma gandesc la cele mai rele scenarii posibile, si la cum se va simti Ian cand se va trezi. Totusi, toate sentimentele acestea au fost ingitite de nerabdare si furie.<br />
-Nu va folosi la nimic daca te vei lasa prada sentimentelor si nu iti vei folosi mintea. mi-a spus Quinn, de pe scaunul din dreapta soferului.<br />
-Stiu! aproape am marait eu, fiind total constienta de faptul ca eram mai tensionata decat o sageata intr-un arc, gata sa zboare spre tinta.<br />
Am franat brusc in fata depozitului, lasand urme negre in spatele meu, punandu-ma in garda, mai mult decat sigura de faptul ca ,,prietenii`` nostri au auzit deja zgomotul scos de cauciucurile mele. Ceilalti au ajuns imediat dupa mine, si imediat am pornit spre usa depozitului.<br />
-Ramaneti aici!am spus, si am batut la usa depozitului. Un tip masiv, cu aspect de gorila idioata a deschis, avand un cutit la brau, crezandu-se probabil amenintator.<br />
Am ranjit si l-am pocnit pe King Kong jr. direct in fata, cu piciorul.(luasem cateva lectii de carate si autoaparare cand eram mica, si apoi dupa ce am fugit am reluat lectiile, si mi-a aratat si Quinn cateva miscari, asa ca eram mai mult decat precatita). Am trecut peste el, facandu-le celorlalti semn sa vina, si am intrat in depozit.<br />
-Trick or treat, James! am spus, pregatindu-ma de o adevarata lupta.<br />
Nici nu am avut timp sa clipim, ca am fost inconjurati de gorile cu multi muschi dar fara creier, gata sa ne linseze. Ash si Kellan faceau echipa, pazindu-si spatele unul altuia, la fel si Rob cu Kristen, folosindu-se de toate armele pe care le aveau in dotare, fetele reusind doar sa se fereasca de lovituri si sa ii electrocuteze pe bodyguarzi, pe cand Rob si Kellan se miscau rapid, ca niste feline, lovindu-si adversarii. La fel faceau si Peter si Jackson.<br />
-Duceti-va! ne-a strigat Kellan. Ne descurcam noi cu puisorii astia.<br />
Am daramat cativa adversari si am iesit impreuna cu Quinn din multime, pornind in cautarea lui James. Fiecare paznic ce imi iesea in cale primea o doza buna de bataie si furie de la mine si de la Quinn. Am cautat prin tot depozitul, si dupa fiecare usa, negasindu-l insa pe James, sau prietenii mei, de altfel. Cand am intrat in ultima camera, am gasit, in locul unui spatiu gol, o masa, cu cateva fotografii si o coala de hartie.<br />
Cand m-am uitat la fotografii am vazut ca nu rau altii decat prietenii mei, iar pe coala era notata o alta adresa, si cuvintele ,,Te astept``.<br />
-Firar! Am sa il omor, jur!am strigat, dupa care m-am dapustit afara pe usa, lovind tot ce imi statea in drum, anuntandu-mi prietenii, care deja ii daramasera pe toti, in timp ce fugeam, schimbarea de plan si noua destinatie.<br />
<i>Asteptati-ma, vin sa va salvez!</i><br />
<u> </u><br />
N/A: Scuze, stiu ca a durat mult prea mult, dar nu am reusit sa-mi gasesc timp pentru blog, din nefericire. Promit totusi sa ma straduiesc sa postez cat mai repede si sa fac capitolele ramase cat mai interesante si, sper eu, lungi. Love ya all!<br />
xoxo, Alexya<br />
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-73437643431941373132012-01-26T09:54:00.000-08:002012-01-26T09:54:15.371-08:00Deci, am revenit!:DAm avut un program haotic, dac acum mai am ceva timp sa respir, asa ca incepand cu weekendul asta incep sa scriu din nou, si promit sa ma grabesc. Imi pare rau daca v-ati facut griji sau ceva, dar sa stiti k nu am de gand sa renunt la ficul asta. Sper sa reusesc sa postez noul capitol cat mai repede. :)<br />
xoxo, AlexandraAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-25125238254252286652011-12-17T02:23:00.000-08:002011-12-17T02:23:13.900-08:00Timpul ma evita! De o saptamana tot incerc sa gasesc timp sa scriu capitolul 19, dar nu repusesc ni8ci in ruptul capului. Imi pare nespus de rau ca nu am mai scris, dar nu am mai prins nici 10 minute macar la calculator. Acum e perioada nebuna in care incerc sa-mi repar mediile, sa fiu pregatita nonstop fiindca profii asculta ca nebunii si nu am mai putut sa astern obisnuitele mele aberatii pe ecran:D. Promit sa ma revansez, dar nu va temeti, caci nu am disparut. <br />
xoxo, AlexyaAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-23348839905824909162011-12-02T10:16:00.000-08:002011-12-02T10:16:36.650-08:00Puppy face:D<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtqXRiwR59nFMtGBWv23kE2SfQcqxiZsmYfOAlSFnzp1J7Z-3izCw0EPLlIx2EQANyMmwmeAfvUK3MYe28Ds-xlC7cmbdQX-_EBZ1OO8H5_2KfMvMaoCRp4zSQ5xOl-q4Dyt7Xl5zn0-A/s1600/tiny_puppy_face.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" dda="true" height="240px" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtqXRiwR59nFMtGBWv23kE2SfQcqxiZsmYfOAlSFnzp1J7Z-3izCw0EPLlIx2EQANyMmwmeAfvUK3MYe28Ds-xlC7cmbdQX-_EBZ1OO8H5_2KfMvMaoCRp4zSQ5xOl-q4Dyt7Xl5zn0-A/s320/tiny_puppy_face.jpg" width="320px" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtqXRiwR59nFMtGBWv23kE2SfQcqxiZsmYfOAlSFnzp1J7Z-3izCw0EPLlIx2EQANyMmwmeAfvUK3MYe28Ds-xlC7cmbdQX-_EBZ1OO8H5_2KfMvMaoCRp4zSQ5xOl-q4Dyt7Xl5zn0-A/s1600/tiny_puppy_face.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" dda="true" height="240px" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtqXRiwR59nFMtGBWv23kE2SfQcqxiZsmYfOAlSFnzp1J7Z-3izCw0EPLlIx2EQANyMmwmeAfvUK3MYe28Ds-xlC7cmbdQX-_EBZ1OO8H5_2KfMvMaoCRp4zSQ5xOl-q4Dyt7Xl5zn0-A/s320/tiny_puppy_face.jpg" width="320px" /></a></div>Hell-o! Sa stiti, ca am observat ca nu imi mai lasati comentarii, ceea ce e destul de dezamagitor pentru mine fiindca eu vreau tot timpul sa va stiu parerea despre ce am scris. Si sa stiti ca in timp ce scriu am o fata de catelus plouat, asa ca sa stiti ca m-am bosumflat k n-am mai primit commuri. So I hope you guys will let me some.<br />
Kisses, AlexyaAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-23025703056294024042011-11-20T11:56:00.000-08:002011-11-20T11:56:45.976-08:00Capitolul 18 - Fight back(watch out! this chapter has lemmons:D) -Kity, vrei sa te opresti, te rooog? Nu numai ca mai ai putin si ajungi la vecini prin podea, dar ma ingrijoreaza serios starea in care te afli! a spus Ian.<br />
I-am aruncat o privire de genul ,,taci si tu naibii din gura” si am incercat sa rezist impulsului de a ma stramba la el cu limba scoasa ca un copil de 6 ani, dar cu toata stradania mea mi-a scapat o grimasa.<br />
-Tu n-ar trebui sa fii la spital? Eu nu sunt doctor, nici macar pe aproape, asa ca nu pot fi siguraca te-am tratat corespunzator. Sau, si mai bine, trage un pui de somn prelungit si lasa-ma naibii in pace!<br />
A inceput sa rada, apoi a tusit din cauza coastelor rupte, dupa care a ridicat mainile in sus si cu obisnuitul lui zambet strengar a zis:<br />
-Gata, ma predau. Dar ma gandeam ca nici tu, nici vecinii nu ar fi prea fericiti daca le-ai face o vizita direct prin podea, cu creierul ars pe deasupra. Si amandoi stim ca nu e o optiune pentru mine sa merg la spital. Tbloidele ar exploda pur si simplu, iar acum aven nevoie de foarte multa discretie.mi-a explicat de parca as fi fost un copil mic.<br />
M-am asezat usor pe pat, cu capul in poala lui, inchizand ochii. M-a imbratisat si am simtit apoi buzele lui in parul meu. Mi-am dat seama cat de mult imi lipsise de fapt el, mirosul lui, caldura lui si, calmul lui cu sacul nesfarsit de replici si glume (da, stiu ca aberez:)). Cu un oftat lung m-am ridicat in fund si l-am privit direct in ochi.<br />
-Nu pot sa stau degeaba stiind ca prietenii mei au fost rapiti de un idiot maniac si acum sunt pe undeva pe la dracu-n praznic. Dar oricum ar fi, nici nu putem sa-l infruntam pe sobolanul de James singuri. Avem nevoie de ajutor...<br />
- Si nu putem suna sau cere ajutorul politiei,intrucat asta i-ar pune in pericol pe prietenii nostri. m-a completat el, tragandu-ma din nou in bratele lui si jucandu-se aparent absent cu o suvita din parul meu. Trebuie sa-i sunam pe ceilalti, a spus dupa mai multe minute in care a fost pierdut in ganduri. Am clatinat din cap si mi-am ingropat fata in pieptul lui, strangandu-l in brate.<br />
-As vrea sa nu se fi ajuns la asta. De fapt, daca nu as fi fost atat de impulsiva si nu as fi fugit de prima data (nu mai zic de a doua), nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat. am mormait eu, lasand o lacrima sa-mi cada pe obraz.<br />
M-a strans puternic in brate si a inceput sa rada usor. M-am incruntat si m-am ridicat in picioare.<br />
-Si ma rog, ce e asa de amuzant?!<br />
Mainile mele erau incrucisate la piept si bateam din picior, aratand cel mai probabil ca un personaj din desenele animate. Cand am vazut ca tot ce facea el era sa rada, am oftat zgomotos si m-am sprijinit de unul din stalpii care sustineau baldachinul, si mi-am lasat capul pe spate, cu ochii inchisi.<br />
Erau mult prea multe de asimilat pentru mineintr-o singura zi, iar oboseal ma invaluia usor tragandu-ma tot mai mult inspre intuneric. Singurul lucru bun care mi se intamplase era ca Ian nu m-a inselat...sau mai bine zis nu m-a inselat intentionat si cu buna stiinta. Sincera sa fiu, nici macar constient nu prea era...<br />
Eram extrem de norocoasa, nu? Am primit o veste buna si zece rele. Ca un scurt rezumat, prietenii mei au fost rapiti, ex-ul si in acelasi timp actualul meu prieten a fost bstut si lasat inconstient in dulamul meu, am fost amenintata de paduchele de James, am fost insultata de o blonda pe jumatate extraterestra si pe jumatate plastifiata (are mai multe implanturi si operatii estetice decat am eu fire de par in cap) care pe deasupra mai are si IQ-ul unei stridii, a, si exista o mica posibilitate ca Andrew sa fie malefic. Pur si simplu erau prea multe pentru mine. Am simtit cum imi dadeau lacrimile. Era uimitor cum, dooar in cateva saptamani viata mea a fost complet data peste cap, si in sensul rau al cuvantului, la fel de brusc cum s-a imbunatatit la inceputul vacantei. Dar, intr-un fel, sunt obisnuita cu ghinioanele si problemele imense...intr-un fel. Tot ce sper este sa trec peste tot cu bine, si eventual cat mai repede . Dar, totusi...<br />
-Nu te mai gandi la probleme si haide mai bine la culcare. Maine va fi o zi mai mult decat plina.mi-a spotit Ian la ureche.<br />
Inca ma uimea faptul ca vocea lui putea sa-mi alunge din minte tornada de ganduri si cum corpul mi se relaxa din ce in ce mai mult...<br />
-Stii, inca ma astept sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca totul a fost un vis... ca nimic nu s-a intamplat si ca sunt iar o fata normala care irmeaza sa dea la facultate , si eventual sa nimereasca, la norocul pe care il are intr-o clasa plina de idioti...am mormait eu, pe jumatate adormita.<br />
-Asta nu se va intampla niciodata Kity, fiindca eu voi fi mereu alaturi de tine, fie ca ma vrei prin preajma sau nu. l-am auzit soptind, dupa care am alunecat in visare.<br />
<em> Era un cosmar...</em><br />
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg407yNz6LCcb64nI2PeldSTeTmRjDAdZPSmhSfraihEsgDpFPIf-5tJfj6REDJMXp1T2CQtQZ7V6EiGXX1EJhZQ71ig-zT4RiSDRr8RQqGrLeFX5WVWhdyRJJa9AdTsa9kfVa_J328G6Q/s1600/graveyard-peace-moon-rest.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" hda="true" height="243px" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg407yNz6LCcb64nI2PeldSTeTmRjDAdZPSmhSfraihEsgDpFPIf-5tJfj6REDJMXp1T2CQtQZ7V6EiGXX1EJhZQ71ig-zT4RiSDRr8RQqGrLeFX5WVWhdyRJJa9AdTsa9kfVa_J328G6Q/s320/graveyard-peace-moon-rest.jpg" width="320px" /></a></div><em> In jurul meu era un cimitir si era noapte, umbrele intinzandu-se grotesc peste tot in jurul meu, asemeni unor ghare pregatite sa ma insface. Auzeam tipete, strigate de ajutor, si ma simteam ca si cum ma sufocam, ca is cum corpul meu nu ar fi putut sa traga destul aer in piept. Inainte sa imi dau seama ce ar trebui sa fac sau mai bine zis ce fa am inceput sa alerg inspre iesire, tipand, acoperindu-mi urechile incercand sa fug cat mai departe...cat mai repede. Devenisem intr-un fel irationala si in timp ce fugeam treceam pe langa forme contorsionate, pe langa corpuri sangerande si pe langa oameni torturati care tipau in agonie. Vedeam undeva iesirea, o razade lumina intr-un abis al intunericului si groazei, iar eu eram incet, dar sigur inconjurata de creaturi ingrozitoare inspaimantatoare si uriase. Incercam sa alerg mai repede, dar simteam ca si cand m-as fi miscat prin apa, iar cand am incercat sa tip dar voceamea era inexistenta...imi simteam gatul inclestat, ca si cum nu as mai avut voce si nici nu puteam respira. M-am impiedicat si am cazut peste ceva tare si rece, si cand m-am uitat la lucrul peste care am cazut am vazut ca era de fapt trupul lui Ian...care era mort. Am inceput sa incerc sa tip si mia tare si simteam lacrimile cazandu-mi pe obraji iar cand m-am uitat in jur pentru un moment toti prietenii mei, sau mai bine zis trupurile lor neinsufletite erau peste tot in jur. Simteam cum intram in stare de soc, in timp ce creaturile ma inconjrau si se apropiau din ce in ce mai mult...</em><br />
Cineva ma apucase de umeri si ma scutura. M-am ridicat brusc in fund si am incercat sa deschid ochii, dar inainte sa o pot face m-am lovit cu capul de capul altcuiva.<br />
-Auch!am spus amandoi odata.<br />
Imi frecam fruntea, si cu lacrimile inca siroind m-amuitat la persoana de care m-am lovit. Era Ian, iar cum mintea mea era varza de la cosmarul ingrozitor din care tocmai scapasem nu mi-a trebuit mult sa cedez din nou. Am sarit in bratele lui, plangand in hohote, comportandu-ma ca un copil mic care tocmai a avut un cosmar si fugise sa se ghemuiasca langa parintii lui.<br />
I-am m-a mangaiat usor pe spate si m-a tinut strans in brate, in timp ce s-a rasucit si am ajuns sa stau in bratele lui, cu mainile inclestate pe tricoul lui si hohotind cu fata ingropata in pieptul lui. Era surprins de reactia mea violenta la cosmar, dar imaginile erau atat de vii, senzatiile, totul, parea atat de real, atat de infricosator si dureros...<br />
-Ssss....gata a fost doar n vis urat. A trecut, nimic nu a fost real, totul e bine acum.<br />
Chiar daca auzeam cuvintele, literele, sunetele, creierul meu nu le asimila, nu puteam sa ma calmez, desi exista o parte care era constienta de faptul ca totul a fost o iluzie a mintii, o intruchipare a tuturor temerilor mele actuale.Am ramas cu fata ingropata in pieptul lui patandu-i tricoul cu lacrimile mele necontenite cam 5 minulte, timp care a mai adus o raza de constiinta in mintea mea. Am incercat sa ma desprind de el, sa imi revin si sa incep o noua zi dand dovada de curaj, dar fiecare celula din corpul meu tanjea dupa el. <br />
Creierul meu deja intoxicat de teama si de apropierea lui a incetat sa se mai lupte si asa am renuntat la rational, lasandu-ma prada instinctelor, nevoii disperate de a simti ca este real. Mi-am ridicat capul, intalnindu-ii ochii, si apoi mi-am presat buzele de buzele lui, miscandu-le usor, nesigur. Pentru o secunda am simtit socul care razbatea din el si nesiguranta, apoi a raspuns la sarut. A dus o mana la spatele meu, si pe cealalta o odihnea pe obrazul meu, atingera fiind la fel de usoara ca aripa unui fluture, dar a inceput sa ma traga si mai mult spre el, mainile mele indreptandu-se spre parul lui. Am gemut si mi-am inclestat mainile si mai tare mainile in parul sau, si cu regret ne-am desprins pentru a lua o gura de aer, si cand ne-am apropiat din nou (nu ca ne-am fi departat mai mult de 1 cm) mi-am trecut limba peste buza lui inferioara si a reactionat, un geamat infundat auzindu-se din gatul sau, dupa care am adancit sarutul, limbile noastre impleticindu-se intr-o lupta pentru suprematie. Mainile mele se plimbau frenetice prin parul lui, tragandu-l mai aproape, si daca ar fi fost posibil probabil sa ne-am fi topit, formand unul. S-a rasucit, ajungand deasupra mea, neintrerupand sarutul, in timp ce mainile lui incercau cu miscari de expert sa desfaca nasturii de la camasa mea. Mainile mele explorau in voia lor fiecare muschi al spatelui, fiecare patratel de pe abdomenul lui si fiecare trasatura a fetei.Dupa ce a terminat de descheiat nasturii si-a mutat saruturile pe obraz, gat, clavicula, si in jos, pana la abdomen si inapoi, intr-un ciclu constant. Respiratia mea devenise zgomotoasa, dar asta nu parea sa-l deranjeze. Si-a dat jos tricoul, asaltul asupra guriii mele reincepand, mainile lui plimbandu-se de data aceasta, explorand si dezmierdand (N/A stiu k e un cuvant vechi, dar aveam un lapsus in momentul respectiv).<br />
O mica parte din creierul meu incepuse deja sa intre in panica, dar era in minoriate, restul creierului si trupul nebagand-o in seama. Apre norocul meu (sau ghinionul?) telefonul lui Ian a inceput sa sune, salvandu-ma de la...ei bine de la...ammm..a mai continua. Ian a injurat in barba, dupa care s-a ridicat si a raspuns la telefon. Eu am oftat usor, intr-un fel usurata, intr-un fel dezamagita, dupa care mi-am luat camasa si am imbracat-o. Ian parea ingrijorat si usor enerva, dar eram mult prea bine crescuta ca sa trag cu urechea la conversatiile oamenilor. Am terminat de inchis nasturii de la camasa, iar Ian a inchis telefonul.<br />
-Era Robert. Vor ajunge maine seara cel tarziu. Hmm...a spus venind langa mine, studiindu-ma din cap pana in picioare, incolacindu-si bratele la spatele meu, tragandu-ma mai aproape de el.<br />
Si-a aplecat capul si i-am simtit respiratia pe pielea mea, langa ureche,<br />
-N-ar fi trebuit sa faci asta. a spus, tragand usor de camasa mea.<br />
M-au trecut fiorii pe sina spinarii si am simtit cum mintea mea era din nou invaluita in ceata aceea deasa. Mi-am pus mainile pe pieptul lui (ceea ce nu prea a fost de ajutor) si l-am impins (ca si cum as fi incercat sa misc un zid).Mi-am ridicat apoi capul, pentru a-l privi in ochi.<br />
-Nu stiai ca relatiile in situatii extreme nu rezista, iubitule? l-am intrebat pe un ton jucaus, zambindu-i.<br />
S-a uitat la mine intrebator, ca si cum nu a mai vazut acea latura la mine niciodata (nu ca ar fi avut cum, fiindca era o alta trasatura dobandita in perioada de ,,sunt o scorpie, asa ca nu te pune cu mine``) apoi a zambit strengarest.<br />
-Wow, se aplica si in cazul actiunilor, nu? Fiindca, sincer sa fiu cred ca suntem deja intr-o relatie scumpo. Si, imi poti spune cand ai devenit asa de smechera? <br />
Mi-a dat drumul si s-a indreptat spre marginea patului si si-a luat tricoul, fapt care m-a ajutat sa nu ma mai holbez ca o proasta la pieptul lui. Mi-am scuturat usor capul ca sa imi limpezesc gandurile, apoi am inspirat adanc, pentru a ma calma, intrucat simteam ca si cum sangele meu alerga prin vene(reactie intarziata, poate?).<br />
-Te-ai prins tu...i-am spus si m-am asezat pe pat, sprijinidu-mi spatele de tablia acestuia.(cam multe se intampla in zona asta)<br />
A venit langa mie si si-a trecut bratul pe dupa umerii mei si a inceput sa traseze cercuri linistitoare pe antebratul meu.<br />
-Siii...despre ce a fost cosmarul tau de ai avut o asemnea reatie dupa? Nu ma intelege gresit, nu m-as supara daca am repeta experienta, dar pareai...socata...intr-un fel si mai ales ingrozita.<br />
L-am lovit in joaca, ca un avertisment la vorbale lui, apoi am dat di umeri, lasandu-mi capul pe spate si oftand.<br />
-Nu vreau sa vorbesc despre asta. Dar, daca vei fi cuminte, poate iti voi spune...odata.<br />
-OK, daca zici tu...<br />
M-am ridicat si m-am dus la baie, pentru toaleta de dimineata, si cand m-am intors nu numai ca eram mai bine dispusa (efectul unui dus lung si relaxant) dar deja stiam ce aveam de facut in legatura cu James, dar am gasit micul dejun pregatitsi cafea proaspata pe masa.<br />
-Fii binecuvantat! i-am zis, mai in gluma, mai in serios si i-am dat un pupic si m-am asezat la masa, alaturi de el.<br />
-Azi mergem dupa echipament, OK?l-am intrebat.<br />
S-a uitat la mine intrebator, cu o spranceana usor ridicata, dupa care mi-a facut semn sa continui.<br />
-Ce te astepti, sa batem la usa lui James sau unde mama ciorilor mai este si sa il rugam frumos sa ne elibereze prietenii si el o sa se conformeze, si o sa plecam linistiti acasa, fara nici o problema, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si el nu e un siudat maniac? Si, eventual ne vor da si un cos cu cadouri si un contract scris in care promite sa nu ne mai deranjeze si sa nu ne mai ingrozeasc, asa, in semn de scuza?<br />
A oftat si a dat din cap, ca si cum nu s-ar fi gandit la ce urma sa facem in continuare. Eu m-am foit putin pe scaun in asteptarea raspunsului sau, dar el doar parea pierdut undeva, in ganduri.Am mancat in liniste pentru un timp dupa care m-am ridicat si am pus toate vasele in masina de spalat vase si am mers sa ma schimb. Dupa 5-10 minute in care am stat in fata dulapului am decis sa ma imbrac cu un tricou, o pereche de blugi stramti taiati, o jacheta neagra si pantofi cu toc cui, accesoriile find nelipsite din tinuta mea. Mi-am lasat parul liber pe spate usor ondulat si am luat repede o geanta si am mers spre bucatarie.<br />
-Ian, hai mergi la baie, imbraca-te si ce mai ai tu de facut repejor fiindca trebuie sa mergem.<br />
A tresarit si si-a focalizat privirea asupra mea. A schitat un zambet, dupa care a trecut pe langa mine si s-a dus in dormitor, apoi in baie cu un schimb nou de haine(isi pusese bagajele in camera mea). Parea preocupat, concentrat pe un anumit punct restul trecand pe langa el.<br />
-Nu vom scapa de asta, nu? a spus intrebator, nesigur, cu un mic zambet in coltul gurii.<br />
-Nici o sansa!am spus si am iesit pe usa.<br />
Am coborat scarile si m-am inderptat spre o statie de mana cu Ian(material exploziv pentru ziare, nu credeti?) , pe mine ma facea sa zambesc senzatia mainilor noastre impreunate ma facea sa zambesc(la fel si pe el). Azi, comparativ cu zilele trecute era frig si mohorat, ca si cum cerul ar fi anticipat lupta ce avea sa se dea. Am tremulat putin cand vantul m-a ,,lovit`` in fata, nefiind inca obisnuta cu temperaturile de toamna. Am grabit pasul, iar Ian mi-a frecat putin bratul cu mana libera. Ne-am urcat in taxi si am dat adresa. M-am intors spre Ian si, ca de obicei, pe fata mi s-a intins un zambet imens.<br />
-Inca in stare de soc? l-am intrebat, strangandu-l usor de mana.<br />
A dat din umeri si mi-a zambit dulce, genul de zambet care te-ar putea convinge sa faci orice moft copilului respectiv (in cazul nostru copilului mai mare).<br />
-Mai degaraba ingrijorat pentru tine. Nu vreau sa fii in pericol. Si sunt ingrijorat si pentru prietenii nostri, desigur. Dar nu il vreau pe ticalosul acela de James la nici 1 km de tine.<br />
Am cicotit la comentariul lui scurt, dar la obiect, dupa care am platit taxuil si am iesit, intampinati fiind de unul din cele mai rau famate si periculoase cartiere de la periferia orasului. Ne-am indreptat spre una din cladirile care pareau mai putin abandonate . Usa parea incuiata, dar cand am tras de ea s-a deschis imediat, cu un scartait infiorator.<br />
-Interesant loc...de unde ai facut rost de adresa? a intrebat Ian, cu o usoara nuanta de sarcasm in voce.<br />
-Ammm...de la un fost coleg...<br />
Ian m-a tras putin in spate si a intrat inaintea mea in presupusul magazin, fapt care mi s--a parut dragut...intr-un fel protectiv.<br />
-Stii, acum ma simt ca intr-un film de acela ciudat de groaza. i-am spus in timp ce inaintam pe holul slab luminat si am calcat pe o scandura care a scartait.<br />
-Stiu ce vrei sa zici.<br />
Am ajuns la o usa si cand am deschis-o am dat direct intr-un magazin luminat, ingrijit si calduros (pe cat de calduros poate fi un los intesat cu arme). La tejghea era genul de tip care iti face inima sa-ti ajunga in pantaloni de frica. Avea exact lookul unui criminal in serie. Beculetele lui Ian imeditat s-au aprins, intrucat a luat o pozitie usor defensiva<br />
<em>It`s time for us to fight back!</em>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-18300919627829189442011-11-19T08:39:00.000-08:002011-11-19T08:39:03.058-08:00Imi pare rau!Hey tot eu sunt, si imi cer din nou scuze (foarte previzibil) ca am intarziat cu capitolul 18. L-am terminat, dar trebuie sa-l transcriu de pe caiet pe laptop, dar trebuie sa-mi gasesc timp. Poate sa ploua, toate sa tune, poate si mama sa ma pedepseasca, dar eu tot il postez saptamana viitoare cel tarziu.<br />
xoxo, AlexutzaAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-65822188321551913302011-10-10T12:33:00.000-07:002011-10-10T12:33:17.929-07:00Capitolul 17 - Is this the hole truth? Imagini cu el mi se invarteau prin minte, chipul lui, mirosul lui, acea stralucire nepamanteana a ochilor, glasul lui fin de catifea, toate ma cuprinsesera, ma invaluisera si tot ce am incuiat in adancul meu a explodat si m-a inghitit, aducand durerea, iubirea si vechea-mi umbra inapoi. Am fost smulsa din dulcea mea inconstienta si, cu regret am revenit la dureroasa realitate, unde stiam ca tot ce ma astepta era o lupta constanta, si, desigur discutii si suferinta din cauza lui si multe explicatii de dat. Posibilitatea de a-l vedea din nou era infricosatoare pentru mine. Doar discutia lui Barbie(treiue sa imi amintesc sa o bumbacesc bine pe blondina aceea plastifiata) m-a facut sa lesin, si chiar si asa cand i-am auzit glasul atunci a fost destul sa ma aduca intr-o astfel de stare. Inca ii mai simteam atingera, un motiv in plus sa evit o confruntare. <br />
<em>Trebuie sa gasesc o solutie cat mai repede, si asta inainte sa o iau razna!</em><br />
Simteam ca eram asezata pe pat si as putea sa zic bine infofolita, dar nu auzeam nimic, cel putin in jurul meu. Ma simteam putin amortita, dar nu aveam de gand sa ma misc. Usor am reusit sa percep voci infundate venind de cealalta parte a usii, si pareau sa se certe.<br />
Am decis sa imi tin ochii inchisi pentru a nu ma da de gol in caz ca cineva dadea buzna in camera si sa nu-si dea seama ca eu le ascultam conversatia, chiar daca era nepoliticos. Orice era mai bine decat sa imi infrunt sursa durerii si a suferintei. Pur si simplu nu eram in stare de asa ceva, mai ales ca nu imi mai puteam tine sentimentele departe. Am incercat sa ma relaxez si sa respir cat mai regulat, iar \poi m-am concentrat pe conversatia din spatele usii.<br />
<strong><em>Stii ca esti lasa, nu? In mod normal ar trebui sa te duci si sa il infrunti nu sa te ascunzi, asemenea unui liliac care fuge de lumina.</em></strong><br />
<em><strong> </strong>Stiu, stiu, dar nu am cum sa rezolv problema, inca il iubesc, iar el s-a jucat cu sentimentele mele. Stii si tu povestea, nu? Si de cand e el lumina ma rog?</em><br />
<em> <strong>Dar totusi asta nu inseamna ca nu poti sa ii ceri o explicatie si apoi sa ii spui sa dispara dracului. Si am dat doar un exemplu, asa ca nu te supara.</strong></em><br />
<em><strong> </strong>Nu pot sa fac asta. Am ramas fara masca de regina a scorpiilor pe care am construit-o. Acum dispari naibii si sa stii ca nu am nevoie de exemplele tale idioate.</em><br />
<em> <strong>Tu ai spus-o...</strong></em><br />
<strong><em> </em></strong>M-am concentrat din nou si am incercat sa aud cuvintele din spatele usii, munca fiindu-mi usurata de faptul ca persoanele respective mai aveau putin si incepeau sa tipe unele la altele.<br />
-Tu chiar nu intelegi?! Ea e iubita mea si s-a produs o enorma greseala. Asa ca lasama naibii sa trec! se auzea vocea lui Ian mai puternica decat celelalte si, desigur, cea mai furioasa.<br />
-Era, desteptule. Nici nu stiu cum de indraznesti sa vii aici si sa te astepti sa fie totul OK. Stii macar cat de mult ai facut-o sa sufere? Si, doar ca sa stii, ea imi apartine mie acum. a spus Andrew cu un ton de parca ar fi fost stapanul lumii, iar eu doar un lucru luat la intamplare care nu conteaza foarte mult, dar cu care te poti da mare si tare.<br />
-Nu e un obiect, ca tu, scursura a societatii, sa poti spune ca iti apartine. Si in caz in care nun stiai Lui Kity nu ii plac idiotii posesivi. a marait Ian.<br />
-Spune baiatul care a inselat-o. Nu mai vrea sa i se spuna Kity. Acum e Claudia.<br />
-Pentru ultima data Andrew, da-te dracului din calea mea sau te dau eu insami!a tipat Angela.<br />
-Tu, fosta prietena de toata jena ce esti spui asta doar fiindca ai langa tine un sac de pureci si steroizi fara creier, altfl sunt sigur ca ai pleca de aici in secunda numarul doi de aici fara sa te impotrivesti.<br />
<em>Wow, nu stiam ca Andrew e atat de plin de venin.</em><br />
<em> <strong>Esti sigura ca nu facea nimic altceva decat sa joace teatru in fata noastra?</strong></em><br />
<em><strong> </strong>Presupun ca va trebui sa stam mai mult cu ochii pe el. Mie nu-mi miroase a bine toata treaba asta.</em><br />
<strong><em> Aici sunt si eu de acord cu tine.</em></strong><br />
<strong><em> </em></strong>S-a auzit o bubuitura puternica si un icnat, ca si cum cineva ar fi fost puternic izbit de zid, iar in momentul urmator vocea furioasa a lui Tay mi-a dat fiori pe sina spinarii, desi era de asteptat ca el sa reactioneze astfel la faptul ca nesimtitul si necioplitul de Andrew a insultat-o pe Angela.<br />
-Daca mai indraznesti sa ii mai spui asa ceva vreodata iubitei mele iti jur ca iti voi rupe fiecare osicior pe care tu, roata de rezerva, il ai in corp.<br />
-Esti sigur, caine? Andrew a folosit cel mai ingrozitor ton pe care l-am auzit vreodata in viata mea. Era sarcastic si, in acelasi timp incarcat cu rautate, ura si amuzament. Singurul cuvant care se putea atribui tonului lui era cuvantul malefic.<br />
S-a mai auzit o bufnitura, de data aceasta mai puternica si un scancet, iar apoi usa s-a luvit de perete si am simtit si auzit in acelasi timp pe cineva fugind inspre patul meu si apoi aruncandu-se in bratele mele. Mi-am dat seama ca era Ang care plangea in hohote, fapt care pur si simplu m-a distrus. Am deschis ochii si am strans-o in brate incercand sa o linistesc.<br />
-Kity, imi pare ataaat de raaauuu! Nu ar fi trebuit sa te las singura. Ar fi trebuit sa te protejez cu orice pret, si sa vin cu tine.<br />
-Gata Ang, totul e bine. Nu s-a intamplat nimic. Am mangaiat-o pe spate, cum facea mama cu un copil mic.<br />
Si-a ridicat fetisoara plina de lacrimi curgande si m-a privit cu ochisorii ei mari si inocenti, scaldati in lacrimi, si m-a intrebat: -Ma ierti? cu o voce de copil mic, care ma facea sa imi vina sa ma spanzur doar fiindca am facut-o sa planga.<br />
-Nu am ce sa iert. i-am raspuns, si am incercat sa ii zambesc, dar fata mea se simtea ciudat, impietrita. Nimic din ce s-a intamplat nu a fost vina ta.<br />
S-a uitat la mine si a inceput sa planga si mai tare. In timp ce incercam sa o linistesc pe Ang am aruncat o pirvire prin camera si la ocupantii ei, si m-am oprit mai intai la Tay.<br />
-Ce s-a intamplat cu Andrew? l-am intrebat.<br />
Si-a inclestat maxilarul si pumni, apoi a privit in alta parte, semn ca inca nu era calm si nici pe ddeparte in regula cu ce a spus mascariciul.<br />
-Va dormi pentru un timp. a mormait el.<br />
Am incuviintat din cap si apoi m-am uitat la Paul si Torrey, care pareau destul de preocupati de atat starea mea cat si a fetei pixie din bratele mele.<br />
-Imi pare rau ca v-ati facut griji din cauza mea, nu am intentionat sa va dau pe toti peste cap din cauza...intelegeti voi.<br />
Ei au dat din cap si mi-au zambit in semn ca totul e in regula. II simteam privirea atintita asupra mea, arzandu-ma, dar am refuzat sa il privesc, desi fiecare celula din corpul meu tanjea dupa el. Ang se oprise din plans iar atmosfera devenise, oarecum, stranie si stanjenitoare. As fi vrut sa vorbesc cu ei, sa ii rog sa imi povesteasca se s-a mai intamplat, sa le spun si eu ce am mai patit, dar pur si simplu nu imi puteam convinge corzile vocale sa vibreze si nici sa imi misc buzele.<br />
-Ma duc sa ma plimb. am spus brusc si m-am ridicat din pat si, cand sa ies din camera am simtit cum Ian m-a prins de mana. Cand pielea lui a intrat in contact cu a mea mi-am retras mana cat am putut de repede, intrucat simteam ca si cum ar fi trecut curent electric prin lucul in care il atinsese.<br />
-Imi pare rau. Am grsit, dar pot sa-ti explic! a spus el, iar vocea ii suna aproape strangulata.<br />
-Sunt sigura de asta. i-am spus cu o voce atat de rece incat m-am surprins si pe mine insami, iar pe ceilalti sa tresara.<br />
Am iesit din camera cat de repete am putut si in drum spre iesire i-am aruncat o privire lui Andrew, care era, cum a spus Tay putin cam accidentat si, de asemeni, inconstient. M-am grait sa ies cat mai repede din bloc si am sunat-o pe asistenta mea, in speranta ca imi va spune ce mama naibii s-a intamplat dupa ce am lesinat. La al patrulea bip a raspuns cu o voce tremuranda.<br />
-Alo?<br />
-Hey, eu sunt. Ce s-a intamplat dupa ce mi-am pierdut cunostinta? m-am grabit sa o intreb.<br />
-Aaa....Pai...a inceput ea sa se balbaie, scotandu-ma din sarite.<br />
-Azi, daca se poate?am presat-o eu.<br />
A fost liniste pentru un timp, dupa care, incepand cu un oftat lung a inceput sa-mi povesteasc asolut totul, inclusiv micile detalii care, in loc sa ma faca sa o apreciez pentru memoria excelenta ma enervau si mai tare.<br />
-M-a luat in brate si apoi m-a dus la masina lui?! Si tu nu ai ridicat nici nu deget sa il opresti naibii?! am inceput eu sa tip la ea, nepasandu-mi da privirile care imi erau aruncate de trecatori.<br />
Am incercat sa ma linistesc si sa ma agat de faptul ca ea probail nu avea nici o vina pentru cele intamplate, Am inspirat adanc si am incercat sa ascult se avea de zis.<br />
-Eu nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez. Eram...<br />
-Socata?am incercat eu sa o ajut.<br />
-Da.<br />
<em>Totusi, a fost chiar dragut din partea lui sa faca ce a facut, nu?</em><br />
<em> <strong>Probabil a facut-o crezand ca daca face si el un pustiu de bine eu o sa ii iert toate greselile.</strong></em><br />
<em><strong> </strong>Dar totusi parea atat de obosit si trist...</em><br />
<em> <strong>O fi fost obosit din cauza tuturor tarfelor cu care s-a culcat di trist din cauza ca nu i-a mers si cu mine.</strong></em><br />
<strong><em> </em></strong>-OK, mersi me vedem maine.<br />
Am inchis si am continuat sa ,,bantui`` pe strazile orasului, incercandr sa ma conving sa ma intorc acasa si sa dau ochii cu ei. Se lasase seara si era putin cam racoare, asa ca am decis ca era timpul sa ma intorc si sa infrunt trecutul. Strazile devenisera pustii si mai erau luminate doar de un stalp de iluminat pe ici-colo si panouri publicitare, fapt care imi dadea fiori. Am marit pasul, si eram putin nelinistita fiindca chiar daca nu parea sa fie nimeni in zona tot aveam un sentiment rau.<br />
-Te grabesti undeva?a intrebat o voce din dreapta mea.<br />
Am intors capul si cand am privit chipul urmaritorului meu m-am simtit ca si cum mi-ar fi cazut cerul in cap.<br />
-Ce naiba mai vrei James? l-am itrebat, enervata de insistenta lui.<br />
A clatinat din cap dezapropator, apoi si-a atintit cuburile de gheata pe care le numeste el ochi asupra mea si a ranjit, ca de fiecare data cand il vedeam.<br />
-Dupa tot aces timp, inca nu te-ai prins?<br />
-Nu, eu inca sper sa dispari naibii si sa ma lasi in pace. Nu-i asa ca vrei acelasi lucru, doar ca ai nevoie de un sut bun ca sa primesti startul?<br />
A ras puternic, parand mai mult un raton care se inneaca (as fi vrut eu sa fie el doar un amarat de raton), arand amuzat de tonul meu defensiv si foarte rece.<br />
-Pai, ce spui de asta: tu il parasesti pe tipul roata de rezerva, iesi cu mine si, eventual, dupa ce ma voi plictisi de compania ta, te voi lasa in pace. Si asa toata lumea iese in castig si e multumita.<br />
Am pufnit si mi-am rotit ochiii in semn de dispret. <br />
-In visele tale! i-am spus si mi-am reluat drumul spre casa.<br />
James era ca un paduche, adica enervant si persistent, dar in acelasi timp era si periculos.<br />
-Vorbeste fata care are doi baieti la picioare.<br />
-Ei n-au nimic de-a face cu asta. am spus, devenind extrem de incordata.<br />
-Ba cum sa nuuu....ei sunt cei care te tin departe de mine.<br />
Era enervant de clar ca James ma ameninta, dar nu avea ce la le faca baietilor (speram eu) si cu siguranta nu s-ar fi inhaitat cineva cu tembeul asta.<br />
-Nu-mi pasa de ei, asa ca nu ma poti obliga. i-am spus si am plecat spre casa.<br />
-Mai vedem....s-a auzit din spatele meu soapta infioaratoare a lui James.<br />
<u> </u><br />
<br />
-Am ajuns! am strigat eu, dar n-am primit nici un raspuns..<br />
M-am uitat rapid in fiecare camera si, desi era putin cam dezordine nu era nici urma de om. Am verificat mesjele de pe robot si am verificat si telefonul, dar nu era absolut nimic nou sub soare. Am inceput sa fac curatenie in casa si apoi intentionam sa il sun pe Andrew si sa il intreb daca e OK si apoi sa o sun pe Ang si sa imi cer scuze de la ea pentru plecarea brusca si pentru supararea pe care i-am pricinuit-o.<br />
<em>Ma intreb ce s-a intamplat cu ei?</em><br />
<em> <strong>Sigur nu stii?</strong></em><br />
<em><strong> </strong>Categoric. Eu nu le-am spus sa pleca, dar cred ca s-au gandit ca sunt suparata pe ei...cred..</em><br />
<em> <strong>Si n-ai nici un sentiment super nasol, nu? Si nu-ti vin cuvintele lui James ca sarea pe rana?</strong></em><br />
<em><strong> </strong>E-Eu nu cred ca e posibil asa ceva.</em><br />
<em> <strong>Nu esti singura care simte ca ii vine rau cand se gandeste la acea posibilitate. Si pe mine nu ma poti minti!</strong></em><br />
<em><strong> </strong>Dispari!</em><br />
Am lulat telefonul si am format rapid numarul Angelei, dar nu a raspuns, asa ca l-am sunat pe Andrew, si la al 5-lea bip a raspuns.<br />
-Prietenul tau nu poate raspunde acum, Kiti.<br />
Vocea rece a lui James m-a facut sa pierd si ultima farama de speranta pe care o aveam.<br />
<br />
<u>Ang POV</u><br />
<br />
Cand m-am trezit aveam o durere de cap ingrozitoare si eram incapabila sa imi misc mainile si picioarele. Am deschis ochii si am vazut ca eram legata intr-un subsol, sau cel putin asa presupuneam. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era faptul ca stateam si plangeam din cauza ca Kity plecase din nou, iar apoi cateva batai in usa si restul era in ceata.<br />
Am incercat sa ma misc, iar gestul mi-a smuls un geamat de durere.<br />
-Esti bine? s-a auzit vocea plina de ingrijorare a lui Tay de undeva din dreapta mea.<br />
-Uf, sunt bine, dar ce mama beciului masii s-a intamplat? am incercat sa ma tarii pana in locul din care venea vocea lui Tay.<br />
-Nu te misca. Vin eu la tine. mi-a spus el.<br />
L-am auzit tarandu-se sau orice facea el, si in acelasi timp am auzit un geaat si un mormait de cealalta parte a incaperii.<br />
-Ce mama naibii s-a intamplat?!a spus Paul evident enervat in timp ce incerca sa o ajut pe Torrey.<br />
Tay a ajuns la mine si, intr-un fel ciudat mi-a oferit un fel de imbratisare, care m-a mai linistit un pic.<br />
-Aici suntem! am spus amandoi in acelasi timp.<br />
Au ajuns la noi si, desi Torrey arata ingrozita parea sa se straduiasca sa nu inceapa sa planga si sa nu cada in ghearele unui atac de panica.<br />
-Ce s-a intamplat? am intrebat toti deodata.<br />
In timp ce piesele de puzzle erau puse cap la cap de baieti, singura la care ma gandeam era Kity si speram ca e in regula.<br />
<br />
<u>Kity POV</u><br />
<br />
-Ii ai pe toti? am intrebat, incercand sa imi mentin vocea rece si indiferenta, desi simteam ca mai aveam putin si ma urcam pe pereti.<br />
-Stai linistita, cauta bine, ti-am lasat un mis cadou. Cauta bine si il vei gasi.<br />
<div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;"> -Il? am intrebat eu, dar deja inchisese.</div> Am inceput sa caut metodic in fiecare camera, in fiecare coltisor fiecare sertar si dulap. Singurul loc care ramasese era camera mea, asa ca eram sigura ca imi lasase vreun mesaj pe pat sau in dulap, fiindca era singurul los in care nu cautasem din intreaga casa. Am rascolit tot biroul, ap cautat peste tot pe si sub pat, chiar si pe baldachin (adaugat recent in perioada de vreau sa uit de tot si apropo, sunt o scorpie) si nu am gasit nimic.<br />
Mi-am luat inima-m dinti si am deschis usile dulapo-camerei mele (un alt capriciu de-al meu si, in acelasi timp un cosmar pentru baietii de la renovari) si totul parea aproapre normal, cu exceptia unui morman urias de haine aruncat intr-un colt al dulapului. Am inceput sa iau fiecare haina si sa o acez la locul ei, verificand in acelasi timp daca nu au vreun bilete, pana cand am dat de un brat omenesc. Am tipat cat m-au tinut plamanii si am sarit inapoi, privirea fiindu-mi atintita asupra mainii.<br />
Mi-am facut curaj si m-am apropiat si am inceput sa dau hainele deoparte, aruncandu-le, nepasandu-mi decat de persoana care se afla sub mormanul de haine. Speram totusi ca James sa nu-mi fi lasat trupul cuiva in dulap cu vreun mesaj ciudat satanic scrijelit pe el.<br />
Dupa ce am terminat de aruncat toate hainele am putut observa un Ian foarte batut<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixqltQ8FB9z-x3DdlXnQrc5pQCv6eLW_Mpk-7k8WIIt5Z5C0OV8Is9BdF1Ysklfq30aFGxDbZuvgfrDCe6kytynWyFvVffkyNkNRTU8IlmvP2BNeTqhR6fvkeJMQwtnPfKYd_vngh8Se0/s1600/dulap%252520incastrat%252520in%252520perete.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; cssfloat: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320px" kca="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixqltQ8FB9z-x3DdlXnQrc5pQCv6eLW_Mpk-7k8WIIt5Z5C0OV8Is9BdF1Ysklfq30aFGxDbZuvgfrDCe6kytynWyFvVffkyNkNRTU8IlmvP2BNeTqhR6fvkeJMQwtnPfKYd_vngh8Se0/s320/dulap%252520incastrat%252520in%252520perete.jpg" width="311px" /></a> si, evident, inconstient. Am fost ingrijorata de starea in care se afla , plin de vanatai si sangerand in unele locuri, dar frica si ingrijorarea au fost transformate incet intr-o furie mistuitoare, indreptata asupra lui James.<br />
<strong><em>Nu pot sa cred ca paduchele ala de James i-a facut asa ceva lui Ian. Chiar daca a meritat-o.</em></strong><br />
<em><strong> </strong> Delirezi, crede-ma. Ian nu a meritat absolut nimic din toate astea. Il iubesc, iar James l-a ranit, ceea ce insemna ca cel mai probabil le va face la fel si celorlalti. Trebuie sa facem ceva!</em><br />
<em> <strong>Negresit.</strong></em><br />
Am incercat sa il tarai pe Ian si sa il asez pe pat, iar tot efortul a fost echivalent cu o ora intreaga la sala de forta. Era greu, cel putin pentru mine asa parea, si totodata trebuia sa am grija sa nu il ranesc, chiar daca era inconstient si nu ar fi simtit.<br />
Dupa ce am terminat i-am dat jos jacheta de piele si pantofii (Hmm, trebuia sa ii amintesc ca in casa mea nu se statea incaltat, si cu atat mai putin in patul meu :) ), m-am dus la baie si am insfacat trusa de prim ajutor pris un lighean cu apa calda si m-am intors in camera, din ce in ce mai nelinistita.<br />
Am inceput sa ii curat ranile, incercand din rasputeri sa nu imi descarc din greseala furia, care crestea din ce in ce mai mult, pe el.<br />
-Aici e partea unde ar trebui sa intreb daca am murit si am ajuns in rai? am intreba Ian cu o voce ragusita si obisnuitul lui zambet.<br />
In clipa in care privirile ni s-au intalnit am simtit din nou unda obisnuita de electricitate dintre noi. Zambetul mi s-a latit si am sarit in bratele lui ca un copilas de 10 ani, razand si, in acelasi timp plangand (nu intrebat cum de e posibil, dar totusi e).<br />
-Idiotule! M-ai ingrijorat de moarte. Ai vreo idee cum m-am simtit eu?! Si mai ales cand paduchele acela de James i-a rapit pe toti, iar tu erai in dulapul meu, batut mar si inconstient, si cand te trezesti tu imi arunci o fraza de genul acela? l-am intrebat eu, inca in bratele lui.<br />
-Pai...Eu..a inceput sa se balbaie, bar eu l-am intrerupt, pentru a-i alunga orice confuzie.<br />
-Sa nu te schimbi niciodata. <br />
Mi-a aruncat zambetul lui de 1000de watti si m-a strans si mai tare la pieptul lui, chiar daca asta i-a smuls un icnet din cauza durerii.M-am smuls repede din incatusarea bratelor lui si i-am ridicat tricoul, de sub care o vanataie imensa se holba la mine.<br />
-Te doare cand respiri?Imi pare rau ca am ratat asta, dar nu mi s-a parut de cuviinta. m-am scuzat rapid si am trecut la examinarea ranii.<br />
-Nu doare asa de tare daca nu ma misc...si nu respir; <br />
Am examinat lovitura mai ine pentru a fi sigura si, spre nenorocul meu, a lui Ian si a viermelui de James pe care mai mult ca sigur il voi omora, Ian avea 2 coaste rupte. L-am bandajat cat de bina am putut, dupa care am dus toate lucrurile la locul lor.<br />
-Stii, eti un adevarat inger. mi-a spus si s-a uitat la mine cu cea mai incarcata de iubire si fericita privire pe care am vazut-o vreoadata la el.<br />
Noroc ca partea de creier care era inca activa mi-a amintit ca el s-a jucat cu mine, astfel ca mi-am revenit si m-am intors cu fata la dulat si am adoptat atitudinea mea rece, sau ce a mai ramas din ea.<br />
-Ma duc sa imi strang hainele. Mai bine te-ai ruga sa nu-mi fi patat ceva de sange. Poate tu poti sa faci ce doresti, dar eu nu. i-am spus pe un ton indiferent si m-am intors cu fata spre dulap si am inceput sa strang hainele.<br />
-Kity...a inceput el, dar i-am taiat macaroana.<br />
-Pastreaza pentru cine te crede. Aaa si apropo, numele meu e Claudia.<br />
A fost vizibil ca a avut un soc la brusca mea schimbare de atitudine. Am intrat in dulap si am inceput sa strang rochiile pentru prezentare doar cat sa imi tin ocupate mainile care tanjeau dupa el.<br />
-Nu te-am inselat!a strigat el. Adica ma rog, da dar chelnerita m-a sarutat si eu am raspuns doar fiindca eram drogat.<br />
Am inghetat cand i-am auzit explicatia si o parte din mine sarea in sus de fericire, sperand ca nu toarna verzi si uscate, iar cealalta parte a mea era sigura ca mintea de ingheteau apele.<br />
-Nu eram constient de actiunile mele. Nina a platit-o. Tor si Paul pot sa-ti explice. Mi-am revenit abia dimineata urmatoare. parea aproape disperat cand a vorbit iar. Te implor, fac orice, numai nu fugi de mine din nou. Nu as mai putea suporta.<br />
M-am uitat in oceanele superbe albastru cu gri si tot ce am vazut a fost o tristete sfasietoare si sinceritate.<br />
-i asta e tot adevarul? am intrebat, nesigura inca.<br />
-Tot adevarul a incuviintat si a zambit slab.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-75692384505987708742011-10-03T11:05:00.000-07:002011-10-03T11:05:28.906-07:00Damn` troubles!Se pare ca nu mai reusesc sa mai postez, si asta din cauza ca am teste peste teste, lectii si teme de nici nu imi mai vad capul. Dar promit sa ma super straduiesc si sper sa intelegeti problemele acestea si sincer imi pare super rau. <br />
xoxo, AlexandraAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-27069874273030168832011-09-26T01:22:00.000-07:002011-09-26T01:22:37.545-07:00Antidot pentru insomnii =))<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/IWURwZ9l--g?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>Hey, asta e o trupa care imi place sa o ascult atunci cand nu pot dormi, sau cand am nevoie de o schimbare. Sper sa va placa.<br />
xoxo, Alexandra<br />
P.S. Cate odata mai am piuele de gaina de la melodiile lor :D (yeah, I know i`m va frreak)Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-90060584497001691092011-09-26T01:16:00.000-07:002011-09-26T01:16:47.092-07:00C` est moi, once again! :DSorry pentru faptul ca n-am mai dat nici un semn de viata, dar nu am mai apucat sa mai stau la calculator/ laptop si nu am avut cum sa va scriu. M-am apucat de capitolul 17 din nou si sper ca maine seara cel tarziu il voi posta si, sper ca voi pune si un one-shoot zilele urmatoare. Trebuie doar sa il transcriu. Chiar si asa, m-am bucurat sa vad ca v-ati spus parerea in legatura cu urmatorul meu fic si, care are cele mai multe ,, voturi`` va fi scris primul. Si da, voi continua acest fic si abia cand il termin voi scrie inca unul.<br />
xoxo, AlexandraAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5072081026515610691.post-89909603159015930532011-09-15T07:58:00.000-07:002011-09-15T07:58:50.446-07:00A aparut o mica problemaAzi cand scriam capitolul 17 mai aveam vreo cateva propozitii si terminam capitolul, cand am apasat pe nu-stiu-ce taste si s-a sters absolut totul, asa ca va trebui sa mai asteptati putin. Imi pare extrem de rau, dar sa stiti ca este un capitol foarte lung, asa ca va mai dura putin mai ales acum ca a inceput scoala. Sorry, dar voi posta foarte curand.<br />
xoxo, AlexandraAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/15908973120330599149noreply@blogger.com1