Capitolul 17 - Is this the hole truth?

            Imagini cu el mi se invarteau prin minte, chipul lui, mirosul lui, acea stralucire nepamanteana a ochilor, glasul lui fin de catifea, toate ma cuprinsesera, ma invaluisera si tot ce am incuiat in adancul meu a explodat si m-a inghitit, aducand durerea, iubirea si vechea-mi umbra inapoi. Am fost smulsa din dulcea mea inconstienta si, cu regret am revenit la dureroasa realitate, unde stiam ca tot ce ma astepta era o lupta constanta, si, desigur discutii si suferinta din cauza lui si multe explicatii de dat. Posibilitatea de a-l vedea din nou era infricosatoare pentru mine. Doar discutia lui Barbie(treiue sa imi amintesc sa o bumbacesc bine pe blondina aceea plastifiata) m-a facut sa lesin, si chiar si asa cand i-am auzit glasul atunci a fost destul sa ma aduca intr-o astfel de stare. Inca ii mai simteam atingera, un motiv in plus sa evit o confruntare.
             Trebuie sa gasesc o solutie cat mai repede, si asta inainte sa o iau razna!
           Simteam ca eram asezata pe pat si as putea sa zic bine infofolita, dar nu auzeam nimic, cel putin in jurul meu. Ma simteam putin amortita, dar nu aveam de gand sa ma misc. Usor am reusit sa percep voci infundate venind de cealalta parte a usii, si pareau sa se certe.
            Am decis sa imi tin ochii inchisi pentru a nu ma da de gol in caz ca cineva dadea buzna in camera si sa nu-si dea seama ca eu le ascultam conversatia, chiar daca era nepoliticos. Orice era mai bine decat sa imi infrunt sursa durerii si a suferintei. Pur si simplu nu eram in stare de asa ceva, mai ales ca nu imi mai puteam tine sentimentele departe. Am incercat sa ma relaxez si sa respir cat mai regulat, iar \poi m-am concentrat pe conversatia din spatele usii.
            Stii ca esti lasa, nu? In mod normal ar trebui sa te duci si sa il infrunti nu sa te ascunzi, asemenea unui liliac care fuge de lumina.
            Stiu, stiu, dar nu am cum sa rezolv problema, inca il iubesc, iar el s-a jucat cu sentimentele mele. Stii si tu povestea, nu? Si de cand e el lumina ma rog?
           Dar totusi asta nu inseamna ca nu poti sa ii ceri o explicatie si apoi sa ii spui sa dispara dracului. Si am dat doar un exemplu, asa ca nu te supara.
           Nu pot sa fac asta. Am ramas fara masca  de regina a scorpiilor pe care am construit-o. Acum dispari naibii si sa stii ca nu am nevoie de exemplele tale idioate.
           Tu ai spus-o...
           M-am concentrat din nou si am incercat sa aud cuvintele din spatele usii, munca fiindu-mi usurata de faptul ca persoanele respective mai aveau putin si incepeau sa tipe unele la altele.
           -Tu chiar nu intelegi?! Ea e iubita mea si s-a produs o enorma greseala. Asa ca lasama naibii sa trec! se auzea vocea lui Ian mai puternica decat celelalte si, desigur, cea mai furioasa.
           -Era, desteptule. Nici  nu stiu cum de indraznesti sa vii aici si sa te astepti sa fie totul OK. Stii macar cat de mult ai facut-o sa sufere? Si, doar ca sa stii, ea imi apartine mie acum. a spus Andrew cu un ton de parca ar fi fost stapanul lumii, iar eu doar un lucru luat la intamplare care nu conteaza foarte mult, dar cu care te poti da mare si tare.
          -Nu e un obiect, ca tu, scursura a societatii, sa poti spune ca iti apartine. Si in caz in care nun stiai Lui Kity nu ii plac idiotii posesivi. a marait Ian.
          -Spune baiatul care a inselat-o.  Nu mai vrea sa i se spuna Kity. Acum e Claudia.
          -Pentru ultima data Andrew, da-te dracului din calea mea sau te dau eu insami!a tipat Angela.
          -Tu, fosta prietena de toata jena ce esti spui asta doar fiindca ai langa tine un sac de pureci si steroizi fara creier, altfl sunt sigur ca ai pleca de aici in secunda numarul doi de aici fara sa te impotrivesti.
           Wow, nu stiam ca Andrew e atat de plin de venin.
           Esti sigura ca nu facea nimic altceva decat sa joace teatru in fata noastra?
           Presupun ca va trebui sa stam mai mult cu ochii pe el. Mie nu-mi miroase a bine toata treaba asta.
          Aici sunt si eu de acord cu tine.
         S-a auzit o bubuitura puternica si un icnat, ca si cum cineva ar fi fost puternic izbit de zid, iar in momentul urmator vocea furioasa a lui Tay mi-a dat fiori pe sina spinarii, desi era de asteptat ca el sa reactioneze astfel la faptul ca nesimtitul si necioplitul de Andrew a insultat-o pe Angela.
         -Daca mai indraznesti sa ii mai spui asa ceva vreodata iubitei mele iti jur ca iti voi rupe fiecare osicior pe care tu, roata de rezerva, il ai in corp.
         -Esti sigur, caine? Andrew a folosit cel mai ingrozitor ton pe care l-am auzit vreodata in viata mea. Era sarcastic si, in acelasi timp incarcat cu rautate, ura si amuzament. Singurul cuvant care se putea atribui tonului lui era cuvantul malefic.
          S-a mai auzit o bufnitura, de data aceasta mai puternica si un scancet, iar apoi usa s-a luvit de perete si am simtit si auzit in acelasi timp pe cineva fugind inspre patul meu si apoi aruncandu-se in bratele mele. Mi-am dat seama ca era Ang care plangea in hohote, fapt care pur si simplu m-a distrus. Am deschis ochii si am strans-o in brate incercand sa o linistesc.
        -Kity, imi pare ataaat de raaauuu! Nu ar fi trebuit sa te las singura. Ar fi trebuit sa te protejez cu orice pret, si sa vin cu tine.
        -Gata Ang, totul e bine. Nu s-a intamplat nimic. Am mangaiat-o pe spate, cum facea mama cu un copil mic.
        Si-a ridicat fetisoara plina de lacrimi curgande si m-a privit cu ochisorii ei mari si inocenti, scaldati in lacrimi, si m-a intrebat: -Ma ierti? cu o voce de copil mic, care ma facea sa imi vina sa ma spanzur doar fiindca am facut-o sa planga.
        -Nu am ce sa iert. i-am raspuns, si am incercat sa ii zambesc, dar fata mea se simtea ciudat, impietrita. Nimic din ce s-a intamplat nu a fost vina ta.
         S-a uitat la mine si a inceput sa planga si mai tare. In timp ce incercam sa o linistesc pe Ang am aruncat o pirvire prin camera si la ocupantii ei, si m-am oprit mai intai la Tay.
         -Ce s-a intamplat cu Andrew? l-am intrebat.
         Si-a inclestat maxilarul si pumni, apoi a privit in alta parte, semn ca inca nu era calm si nici pe ddeparte in regula cu ce a spus mascariciul.
         -Va dormi pentru un timp. a mormait el.
         Am incuviintat din cap si apoi m-am uitat la Paul si Torrey, care pareau destul de preocupati de atat starea mea cat si a fetei pixie din bratele mele.
         -Imi pare rau ca v-ati facut griji din cauza mea, nu  am intentionat sa va dau pe toti peste cap din cauza...intelegeti voi.
         Ei au dat din cap si mi-au zambit in semn ca totul e in regula. II simteam privirea atintita asupra mea, arzandu-ma, dar am refuzat sa il privesc, desi fiecare celula din corpul meu tanjea dupa el. Ang se oprise din plans iar atmosfera devenise, oarecum, stranie si stanjenitoare. As fi vrut sa vorbesc cu ei, sa ii rog sa imi povesteasca se s-a mai intamplat, sa le spun si eu ce am mai patit, dar pur si simplu nu imi puteam convinge corzile vocale sa vibreze si nici sa imi misc buzele.
        -Ma duc sa ma plimb. am spus brusc si m-am ridicat din pat si, cand sa ies din camera am simtit cum Ian m-a prins de mana. Cand pielea lui a intrat in contact cu a mea mi-am retras mana cat am putut de repede, intrucat simteam ca si cum ar fi trecut curent electric prin lucul in care il atinsese.
        -Imi pare rau. Am grsit, dar pot sa-ti explic! a spus el, iar vocea ii suna aproape strangulata.
        -Sunt sigura de asta. i-am spus cu o voce atat de rece incat m-am surprins si pe mine insami, iar pe ceilalti sa tresara.
          Am iesit din camera cat de repete am putut si in drum spre iesire i-am aruncat o privire lui Andrew, care era, cum a spus Tay putin cam accidentat si, de asemeni, inconstient. M-am grait sa ies cat mai repede din bloc si am sunat-o pe asistenta mea, in speranta ca imi va spune ce mama naibii s-a intamplat dupa ce am lesinat. La al patrulea bip a raspuns cu o voce tremuranda.
         -Alo?
         -Hey, eu sunt. Ce s-a intamplat dupa ce mi-am pierdut cunostinta? m-am grabit sa o intreb.
         -Aaa....Pai...a inceput ea sa se balbaie, scotandu-ma din sarite.
         -Azi, daca se poate?am presat-o eu.
         A fost liniste pentru un timp, dupa care, incepand cu un oftat lung a inceput sa-mi povesteasc asolut totul, inclusiv micile detalii care, in loc sa ma faca sa o apreciez pentru memoria excelenta ma enervau si mai tare.
         -M-a luat in brate si apoi m-a dus la masina lui?! Si tu nu ai ridicat nici nu deget sa il opresti naibii?! am inceput eu sa tip la ea, nepasandu-mi da privirile care imi erau aruncate de trecatori.
         Am incercat sa ma linistesc si sa ma agat de faptul ca ea probail nu avea nici o vina pentru cele intamplate, Am inspirat adanc si am incercat sa ascult se avea de zis.
         -Eu nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez. Eram...
         -Socata?am incercat eu sa o ajut.
         -Da.
         Totusi, a fost chiar dragut din partea lui sa faca ce a facut, nu?
         Probabil a facut-o crezand ca daca face si el un pustiu de bine eu o sa ii iert toate greselile.
        Dar totusi parea atat de obosit si trist...
        O fi fost obosit din cauza tuturor tarfelor cu care s-a culcat di trist din cauza ca nu i-a mers si cu mine.
        -OK, mersi me vedem maine.
         Am inchis si am continuat sa ,,bantui`` pe strazile orasului, incercandr sa ma conving sa ma intorc acasa si sa dau ochii cu ei. Se lasase seara si era putin cam racoare, asa ca am decis ca era timpul sa ma intorc si sa infrunt trecutul. Strazile devenisera pustii si mai erau luminate doar de un stalp de iluminat pe ici-colo si panouri publicitare, fapt care imi dadea fiori. Am marit pasul, si eram putin nelinistita fiindca chiar daca nu parea sa fie nimeni in zona tot aveam un sentiment rau.
        -Te grabesti undeva?a intrebat o voce din dreapta mea.
        Am intors capul si cand am privit chipul urmaritorului meu m-am simtit ca si cum mi-ar fi cazut cerul in cap.
        -Ce naiba mai vrei James? l-am itrebat, enervata de insistenta lui.
        A clatinat din cap dezapropator, apoi si-a atintit cuburile de gheata pe care le numeste el ochi asupra mea si a ranjit, ca de fiecare data cand il vedeam.
        -Dupa tot aces timp, inca nu te-ai prins?
        -Nu, eu inca sper sa dispari naibii si sa ma lasi in pace. Nu-i asa ca vrei acelasi lucru, doar ca ai nevoie de un sut bun ca sa primesti startul?
         A ras puternic, parand mai mult un raton care se inneaca (as fi vrut eu sa fie el doar un amarat de raton), arand amuzat de tonul meu defensiv si foarte rece.
         -Pai, ce spui de asta: tu il parasesti pe tipul roata de rezerva, iesi cu mine si, eventual, dupa ce ma voi plictisi de compania ta, te voi lasa in pace. Si asa toata lumea iese in castig si e multumita.
         Am pufnit si mi-am rotit ochiii in semn de dispret.
         -In visele tale! i-am spus si mi-am reluat drumul spre casa.
         James era ca un paduche, adica enervant si persistent, dar in acelasi timp era si periculos.
         -Vorbeste fata care are doi baieti la picioare.
         -Ei n-au nimic de-a face cu asta. am spus, devenind extrem de incordata.
         -Ba cum sa nuuu....ei sunt cei care te tin departe de mine.
         Era enervant de clar ca James ma ameninta, dar nu avea ce la le faca baietilor (speram eu) si cu siguranta nu s-ar fi inhaitat cineva cu tembeul asta.
         -Nu-mi pasa de ei, asa ca nu ma poti obliga. i-am spus si am plecat spre casa.
         -Mai vedem....s-a auzit din spatele meu soapta infioaratoare a lui James.
                                                                                                                                                                   

        -Am ajuns! am strigat eu, dar n-am primit nici un raspuns..
        M-am uitat rapid in fiecare camera si, desi era putin cam dezordine nu era nici urma de om. Am verificat mesjele de pe robot si am verificat si telefonul, dar nu era absolut nimic nou sub soare. Am inceput sa fac curatenie in casa si apoi intentionam sa il sun pe Andrew si sa il intreb daca e OK si apoi sa o sun pe Ang si sa imi cer scuze de la ea pentru plecarea brusca si pentru supararea pe care i-am pricinuit-o.
        Ma intreb ce s-a intamplat cu ei?
        Sigur nu stii?
        Categoric. Eu nu le-am spus sa pleca, dar cred ca s-au gandit ca sunt suparata pe ei...cred..
        Si n-ai nici un sentiment super nasol, nu? Si nu-ti vin cuvintele lui James ca sarea pe rana?
        E-Eu nu cred ca e posibil asa ceva.
        Nu esti singura care simte ca ii vine rau cand se gandeste la acea posibilitate. Si pe mine nu ma poti minti!
        Dispari!
        Am lulat telefonul si am format rapid numarul Angelei, dar nu a raspuns, asa ca l-am sunat pe Andrew, si la al 5-lea bip a raspuns.
        -Prietenul tau nu poate raspunde acum, Kiti.
        Vocea rece a lui James m-a facut sa pierd si ultima farama de speranta pe care o aveam.

Ang POV

        Cand m-am trezit aveam o durere de cap ingrozitoare si eram incapabila sa imi misc mainile si picioarele. Am deschis ochii si am vazut ca eram legata intr-un subsol, sau cel putin asa presupuneam. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era faptul ca stateam si plangeam din cauza ca Kity plecase din nou, iar apoi cateva batai in usa si restul era in ceata.
        Am incercat sa ma misc, iar gestul mi-a smuls un geamat de durere.
        -Esti bine? s-a auzit vocea plina de ingrijorare a lui Tay de undeva din dreapta mea.
        -Uf, sunt bine, dar ce mama beciului masii s-a intamplat? am incercat sa ma tarii pana in locul din care venea vocea lui Tay.
        -Nu te misca. Vin eu la tine. mi-a spus el.
        L-am auzit tarandu-se sau orice facea el, si in acelasi timp am auzit un geaat si un mormait de cealalta parte a incaperii.
        -Ce mama naibii s-a intamplat?!a spus Paul evident enervat in timp ce incerca sa o ajut pe Torrey.
        Tay a ajuns la mine si, intr-un fel ciudat mi-a oferit un fel de imbratisare, care m-a mai linistit un pic.
         -Aici suntem! am spus amandoi in acelasi timp.
         Au ajuns la noi si, desi Torrey arata ingrozita parea sa se straduiasca sa nu inceapa sa planga si sa nu cada in ghearele unui atac de panica.
         -Ce s-a intamplat? am intrebat toti deodata.
          In timp ce piesele de puzzle erau puse cap la cap de baieti, singura la care ma gandeam era Kity si speram ca e in regula.

Kity POV

         -Ii ai pe toti? am intrebat, incercand sa imi mentin vocea rece si indiferenta, desi simteam ca mai aveam putin si ma urcam pe pereti.
         -Stai linistita, cauta bine, ti-am lasat un mis cadou. Cauta bine si il vei gasi.

         -Il? am intrebat eu, dar deja inchisese.

         Am inceput sa caut metodic in fiecare camera, in fiecare coltisor fiecare sertar si dulap. Singurul loc care ramasese era camera mea, asa ca eram sigura ca imi lasase vreun mesaj pe pat sau in dulap, fiindca era singurul los in care nu cautasem din intreaga casa. Am rascolit tot biroul, ap cautat peste tot pe si sub pat, chiar si pe baldachin (adaugat recent in perioada de vreau sa uit de tot si apropo, sunt o scorpie) si nu am gasit nimic.
         Mi-am luat inima-m dinti si am deschis usile dulapo-camerei mele (un alt capriciu de-al meu si, in acelasi timp un cosmar pentru baietii de la renovari) si totul parea aproapre normal, cu exceptia unui morman urias de haine aruncat intr-un colt al dulapului. Am inceput sa iau fiecare haina si sa o acez la locul ei, verificand in acelasi timp daca nu au vreun bilete, pana cand am dat de un brat omenesc. Am tipat cat m-au tinut plamanii si am sarit inapoi, privirea fiindu-mi atintita asupra mainii.
       Mi-am facut curaj si m-am apropiat si am inceput sa dau hainele deoparte, aruncandu-le, nepasandu-mi decat de persoana care se afla sub mormanul de haine. Speram totusi ca James sa nu-mi fi lasat trupul cuiva in dulap cu vreun mesaj ciudat satanic scrijelit pe el.
      Dupa ce am terminat de aruncat toate hainele am putut observa un Ian foarte batut si, evident, inconstient. Am fost ingrijorata de starea in care se afla , plin de vanatai si sangerand in unele locuri, dar frica si ingrijorarea au fost transformate incet intr-o furie mistuitoare, indreptata asupra lui James.
       Nu pot sa cred ca paduchele ala de James i-a facut asa ceva lui Ian. Chiar daca a meritat-o.
       Delirezi, crede-ma. Ian nu a meritat absolut nimic din toate astea. Il iubesc, iar James l-a ranit, ceea ce insemna ca cel mai probabil le va face la fel si celorlalti. Trebuie sa facem ceva!
       Negresit.
       Am incercat sa il tarai pe Ian si sa il asez pe pat, iar tot efortul a fost echivalent cu o ora intreaga la sala de forta. Era greu, cel putin pentru mine asa parea, si totodata trebuia sa am grija sa nu il ranesc, chiar daca era inconstient si nu ar fi simtit.
        Dupa ce am terminat i-am dat jos jacheta de piele si pantofii (Hmm, trebuia sa ii amintesc ca in casa mea nu se statea incaltat, si cu atat mai putin in patul meu :) ), m-am dus la baie si am insfacat trusa de prim ajutor pris un lighean cu apa calda si m-am intors in camera, din ce in ce mai nelinistita.
         Am inceput sa ii curat ranile, incercand din rasputeri sa nu imi descarc din greseala furia, care crestea din ce in ce mai mult, pe el.
          -Aici e partea unde ar trebui sa intreb daca am murit si am ajuns in rai? am intreba Ian cu o voce ragusita si obisnuitul lui zambet.
           In clipa in care privirile ni s-au intalnit am simtit din nou unda obisnuita de electricitate dintre noi. Zambetul mi s-a latit si am sarit in bratele lui ca un copilas de 10 ani, razand si, in acelasi timp plangand (nu intrebat cum de e posibil, dar totusi e).
           -Idiotule! M-ai ingrijorat de moarte. Ai vreo idee cum m-am simtit eu?! Si mai ales cand paduchele acela de James i-a rapit pe toti, iar tu erai in dulapul meu, batut mar si inconstient, si cand te trezesti tu imi arunci o fraza de genul acela? l-am intrebat eu, inca in bratele lui.
           -Pai...Eu..a inceput sa se balbaie, bar eu l-am intrerupt, pentru a-i alunga orice confuzie.
           -Sa nu te schimbi niciodata.
           Mi-a aruncat zambetul lui de 1000de watti si m-a strans si mai tare la pieptul lui, chiar daca asta i-a smuls un icnet din cauza durerii.M-am smuls repede din incatusarea bratelor lui si i-am ridicat tricoul, de sub care o vanataie imensa se holba la mine.
          -Te doare cand respiri?Imi pare rau ca am ratat asta, dar nu mi s-a parut de cuviinta. m-am scuzat rapid si am trecut la examinarea ranii.
          -Nu doare asa de tare daca nu ma misc...si nu respir;
          Am examinat lovitura mai ine pentru a fi sigura si, spre nenorocul meu, a lui Ian si a viermelui de James pe care mai mult ca sigur il voi omora, Ian avea 2 coaste rupte. L-am bandajat cat de bina am putut, dupa care am dus toate lucrurile la locul lor.
           -Stii, eti un adevarat inger. mi-a spus si s-a uitat la mine cu cea mai incarcata de iubire si fericita privire pe care am vazut-o vreoadata la el.
           Noroc ca partea de creier care era inca activa  mi-a amintit ca el s-a jucat cu mine, astfel ca mi-am revenit si m-am intors cu fata la dulat si am adoptat atitudinea mea rece, sau ce a mai ramas din ea.
           -Ma duc sa imi strang hainele. Mai bine te-ai ruga sa nu-mi fi patat ceva de sange. Poate tu poti sa faci ce doresti, dar eu nu. i-am spus pe un ton indiferent si m-am intors cu fata spre dulap si am inceput sa strang hainele.
           -Kity...a inceput el, dar i-am taiat macaroana.
           -Pastreaza pentru cine te crede. Aaa si apropo, numele meu e Claudia.
           A fost vizibil ca a avut un soc la brusca mea schimbare de atitudine. Am intrat in dulap si am inceput sa strang rochiile pentru prezentare doar cat sa imi tin ocupate mainile care tanjeau dupa el.
           -Nu te-am inselat!a strigat el. Adica ma rog, da dar chelnerita m-a sarutat si eu am raspuns doar fiindca eram drogat.
           Am inghetat cand i-am auzit explicatia si o parte din mine sarea in sus de fericire, sperand ca nu toarna verzi si uscate, iar cealalta parte a mea era sigura ca mintea de ingheteau apele.
           -Nu eram constient de actiunile mele. Nina a platit-o. Tor si Paul pot sa-ti explice. Mi-am revenit abia dimineata urmatoare. parea aproape disperat cand a vorbit iar. Te implor, fac orice, numai nu fugi de mine din nou. Nu as mai putea suporta.
            M-am uitat in oceanele superbe albastru cu gri si tot ce am vazut a fost o tristete sfasietoare si sinceritate.
             -i asta e tot adevarul? am intrebat, nesigura inca.
            -Tot adevarul a incuviintat si a zambit slab.