duminică, 20 noiembrie 2011

Capitolul 18 - Fight back(watch out! this chapter has lemmons:D)

             -Kity, vrei sa te opresti, te rooog? Nu numai ca mai ai putin si ajungi la vecini prin podea, dar ma ingrijoreaza serios starea in care te afli! a spus Ian.
               I-am aruncat o privire de genul ,,taci si tu naibii din gura” si am incercat sa rezist impulsului de a ma stramba la el cu limba scoasa ca un copil de 6 ani, dar cu toata stradania mea mi-a scapat o grimasa.
              -Tu n-ar trebui sa fii la spital? Eu nu sunt doctor, nici macar pe aproape, asa ca nu pot fi siguraca te-am tratat corespunzator. Sau, si mai bine, trage un pui de somn prelungit si lasa-ma naibii in pace!
               A inceput sa rada, apoi a tusit din cauza coastelor rupte, dupa care a ridicat mainile in sus si cu obisnuitul lui zambet strengar a zis:
               -Gata, ma predau. Dar ma gandeam ca nici tu, nici vecinii nu ar fi prea fericiti daca le-ai face o vizita direct prin podea, cu creierul ars pe deasupra. Si amandoi stim ca nu e o optiune pentru mine sa merg la spital. Tbloidele ar exploda pur si simplu, iar acum aven nevoie de foarte multa discretie.mi-a explicat de parca as fi fost un copil mic.
             M-am asezat usor pe pat, cu capul in poala lui, inchizand ochii. M-a imbratisat si am simtit apoi buzele lui in parul meu. Mi-am dat seama cat de mult imi lipsise de fapt el, mirosul lui, caldura lui si, calmul lui cu sacul nesfarsit de replici si glume (da, stiu ca aberez:)). Cu un oftat lung m-am ridicat in fund si l-am privit direct in ochi.
            -Nu pot sa stau degeaba stiind ca prietenii mei au fost rapiti de un idiot maniac si acum sunt pe undeva pe la dracu-n praznic. Dar oricum ar fi, nici nu putem sa-l infruntam pe sobolanul de James singuri. Avem nevoie de ajutor...
           - Si nu putem suna sau cere ajutorul politiei,intrucat asta i-ar pune in pericol pe prietenii nostri. m-a completat el, tragandu-ma din nou in bratele lui si jucandu-se aparent absent cu o suvita din parul meu. Trebuie sa-i sunam pe ceilalti, a spus dupa mai multe minute in care a fost pierdut in ganduri. Am clatinat din cap si mi-am ingropat fata in pieptul lui, strangandu-l in brate.
           -As vrea sa nu se fi ajuns la asta. De fapt, daca nu as fi fost atat de impulsiva si nu as fi fugit de prima data (nu mai zic de a doua), nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat. am mormait eu, lasand o lacrima sa-mi cada pe obraz.
           M-a strans puternic in brate si a inceput sa rada usor. M-am incruntat si m-am ridicat in picioare.
           -Si ma rog, ce e asa de amuzant?!
           Mainile mele erau incrucisate la piept si bateam din picior, aratand cel mai probabil ca un personaj din desenele animate. Cand am vazut ca tot ce facea el era sa rada, am oftat zgomotos si m-am sprijinit de unul din stalpii care sustineau baldachinul, si mi-am lasat capul pe spate, cu ochii inchisi.
           Erau mult prea multe de asimilat pentru mineintr-o singura zi, iar oboseal ma invaluia usor tragandu-ma tot mai mult inspre intuneric. Singurul lucru bun care mi se intamplase era ca Ian nu m-a inselat...sau mai bine zis nu m-a inselat intentionat si cu buna stiinta. Sincera sa fiu, nici macar constient nu prea era...
             Eram extrem de norocoasa, nu? Am primit o veste buna si zece rele. Ca un scurt rezumat, prietenii mei au fost rapiti, ex-ul si in acelasi timp actualul meu prieten a fost bstut si lasat inconstient in dulamul meu, am fost amenintata de paduchele de James, am fost insultata de o blonda pe jumatate extraterestra si pe jumatate plastifiata (are mai multe implanturi si operatii estetice decat am eu fire de par in cap) care pe deasupra mai are si IQ-ul unei stridii, a, si exista o mica posibilitate ca Andrew sa fie malefic. Pur si simplu erau prea multe pentru mine. Am simtit cum imi dadeau lacrimile. Era uimitor cum, dooar in cateva saptamani viata mea a fost complet data peste cap, si in sensul rau al cuvantului, la fel de brusc cum s-a imbunatatit la inceputul vacantei. Dar, intr-un fel, sunt obisnuita cu ghinioanele si problemele imense...intr-un fel. Tot ce sper este sa trec peste tot cu bine, si eventual cat mai repede . Dar, totusi...
           -Nu te mai gandi la probleme si haide mai bine la culcare. Maine va fi o zi mai mult decat plina.mi-a spotit Ian la ureche.
            Inca ma uimea faptul ca vocea lui putea sa-mi alunge din minte tornada de ganduri si cum corpul mi se relaxa din ce in ce mai mult...
            -Stii, inca ma astept sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca totul a fost un vis... ca nimic nu s-a intamplat si ca sunt iar o fata normala care irmeaza sa dea la facultate , si eventual sa nimereasca, la norocul pe care il are intr-o clasa plina de idioti...am mormait eu, pe jumatate adormita.
            -Asta nu se va intampla niciodata Kity, fiindca eu voi fi mereu alaturi de tine, fie ca ma vrei prin preajma sau nu. l-am auzit soptind, dupa care am alunecat in visare.
            Era un cosmar...
            In jurul meu era un cimitir si era noapte, umbrele intinzandu-se grotesc peste tot in jurul meu, asemeni unor ghare pregatite sa ma insface. Auzeam tipete, strigate de ajutor, si ma simteam ca si cum ma sufocam, ca is cum corpul meu nu ar fi putut sa traga destul aer in piept. Inainte sa imi dau seama ce ar trebui sa fac sau mai bine zis ce fa am inceput sa alerg inspre iesire, tipand, acoperindu-mi urechile incercand sa fug cat mai departe...cat mai repede. Devenisem intr-un fel irationala si in timp ce fugeam treceam pe langa forme contorsionate, pe langa corpuri sangerande si pe langa oameni torturati care tipau in agonie. Vedeam undeva iesirea, o razade lumina intr-un abis al intunericului si groazei, iar eu eram incet, dar sigur inconjurata de creaturi ingrozitoare inspaimantatoare si uriase. Incercam sa alerg mai repede, dar simteam ca si cand m-as fi miscat prin apa, iar cand am incercat sa tip dar voceamea era inexistenta...imi simteam gatul inclestat, ca si cum nu as mai avut voce si nici nu puteam respira. M-am impiedicat si am cazut peste ceva tare si rece, si cand m-am uitat la lucrul peste care am cazut am vazut ca era de fapt trupul lui Ian...care era mort. Am inceput sa incerc sa tip si mia tare si simteam lacrimile cazandu-mi pe obraji iar cand m-am uitat in jur pentru un moment toti prietenii mei, sau mai bine zis trupurile lor neinsufletite erau peste tot in jur. Simteam cum intram in stare de soc, in timp ce creaturile ma inconjrau si se apropiau din ce in ce mai mult...
             Cineva ma apucase de umeri si ma scutura. M-am ridicat brusc in fund si am incercat sa deschid ochii, dar inainte sa o pot face m-am lovit cu capul de capul altcuiva.
            -Auch!am spus amandoi odata.
            Imi frecam fruntea, si cu lacrimile inca siroind m-amuitat la persoana de care m-am lovit. Era Ian, iar cum mintea mea era varza de la cosmarul ingrozitor din care tocmai scapasem nu mi-a trebuit mult sa cedez din nou. Am sarit in bratele lui, plangand in hohote, comportandu-ma ca un copil mic care tocmai a avut un cosmar si fugise sa se ghemuiasca langa parintii lui.
             I-am m-a mangaiat usor pe spate si m-a tinut strans in brate, in timp ce s-a rasucit si am ajuns sa stau in bratele lui, cu mainile inclestate pe tricoul lui si hohotind cu fata ingropata in pieptul lui. Era surprins de reactia mea violenta la cosmar, dar imaginile erau atat de vii, senzatiile, totul, parea atat de real, atat de infricosator si dureros...
             -Ssss....gata a fost doar n vis urat. A trecut, nimic nu a fost real, totul e bine acum.
             Chiar daca auzeam cuvintele, literele, sunetele, creierul meu nu le asimila, nu puteam sa ma calmez, desi exista o parte care era constienta de faptul ca totul a fost o iluzie a mintii, o intruchipare a tuturor temerilor mele actuale.Am ramas cu fata ingropata in pieptul lui patandu-i tricoul cu lacrimile mele necontenite cam 5 minulte, timp care a mai adus o raza de constiinta in mintea mea. Am incercat sa ma desprind de el, sa imi revin si sa incep o noua zi dand dovada de curaj, dar fiecare celula din corpul meu tanjea dupa el.
              Creierul meu deja intoxicat de teama si de apropierea lui a incetat sa se mai lupte si asa am renuntat la rational, lasandu-ma prada instinctelor, nevoii disperate de a simti ca este real. Mi-am ridicat capul, intalnindu-ii ochii, si apoi mi-am presat buzele de buzele lui, miscandu-le usor, nesigur. Pentru o secunda am simtit socul care razbatea din el si nesiguranta, apoi a raspuns la sarut.  A dus o mana la spatele meu, si pe cealalta o odihnea pe obrazul meu, atingera fiind la fel de usoara ca aripa unui fluture, dar a inceput sa ma traga si mai mult spre el, mainile mele indreptandu-se spre parul lui. Am gemut si mi-am inclestat mainile si mai tare mainile in parul sau, si cu regret ne-am desprins pentru a lua o gura de aer, si cand ne-am apropiat din nou (nu ca ne-am fi departat mai mult de 1 cm) mi-am trecut limba peste buza lui inferioara si a reactionat, un geamat infundat auzindu-se din gatul sau, dupa care am adancit sarutul, limbile noastre impleticindu-se intr-o lupta pentru suprematie. Mainile mele se plimbau frenetice prin parul lui, tragandu-l mai aproape, si daca ar fi fost posibil probabil sa ne-am fi topit, formand unul. S-a rasucit, ajungand deasupra mea, neintrerupand sarutul, in timp ce mainile lui incercau cu miscari de expert sa desfaca nasturii de la camasa mea. Mainile mele explorau in voia lor fiecare muschi al spatelui, fiecare patratel de pe abdomenul lui si fiecare trasatura a fetei.Dupa ce a terminat de descheiat nasturii si-a mutat saruturile pe obraz, gat, clavicula, si in jos, pana la abdomen si inapoi, intr-un ciclu constant. Respiratia mea devenise zgomotoasa, dar asta nu parea sa-l deranjeze. Si-a dat jos tricoul, asaltul asupra guriii mele reincepand, mainile lui plimbandu-se de data aceasta, explorand si dezmierdand (N/A stiu k e un cuvant vechi, dar aveam un lapsus in momentul respectiv).
            O mica parte din creierul meu incepuse deja sa intre in panica, dar era in minoriate, restul creierului si trupul nebagand-o in seama. Apre norocul meu (sau ghinionul?) telefonul lui Ian a inceput sa sune, salvandu-ma de la...ei bine de la...ammm..a mai continua. Ian a injurat in barba, dupa care s-a ridicat si a raspuns la telefon. Eu am oftat usor, intr-un fel usurata, intr-un fel dezamagita, dupa care mi-am luat camasa si am imbracat-o. Ian parea ingrijorat si usor enerva, dar eram mult prea bine crescuta ca sa trag cu urechea la conversatiile oamenilor. Am terminat de inchis nasturii de la camasa, iar Ian a inchis telefonul.
             -Era Robert. Vor ajunge maine seara cel tarziu. Hmm...a spus venind langa mine, studiindu-ma din cap pana in picioare, incolacindu-si bratele la spatele meu, tragandu-ma mai aproape de el.
              Si-a aplecat capul si i-am simtit respiratia pe pielea mea, langa ureche,
             -N-ar fi trebuit sa faci asta. a spus, tragand usor de camasa mea.
             M-au trecut fiorii pe sina spinarii si am simtit cum mintea mea era din nou invaluita in ceata aceea deasa. Mi-am pus mainile pe pieptul lui (ceea ce nu prea a fost de ajutor) si l-am impins (ca si cum as fi incercat sa misc un zid).Mi-am ridicat apoi capul, pentru a-l privi in ochi.
             -Nu stiai ca relatiile in situatii extreme nu rezista, iubitule? l-am intrebat pe un ton jucaus, zambindu-i.
             S-a uitat la mine intrebator, ca si cum nu a mai vazut acea latura la mine niciodata (nu ca ar fi avut cum, fiindca era o alta trasatura dobandita in perioada de ,,sunt o scorpie, asa ca nu te pune cu mine``) apoi a zambit strengarest.
             -Wow, se aplica si in cazul actiunilor, nu? Fiindca, sincer sa fiu cred ca suntem deja intr-o relatie scumpo. Si, imi poti spune cand ai devenit asa de smechera?
              Mi-a dat drumul si s-a indreptat spre marginea patului si si-a luat tricoul, fapt care m-a ajutat sa nu ma mai holbez ca o proasta la pieptul lui. Mi-am scuturat usor capul ca sa imi limpezesc gandurile, apoi am inspirat adanc, pentru a ma calma, intrucat simteam ca si cum sangele meu alerga prin vene(reactie intarziata, poate?).
             -Te-ai prins tu...i-am spus si m-am asezat pe pat, sprijinidu-mi spatele de tablia acestuia.(cam multe se intampla in zona asta)
             A venit langa mie si si-a trecut bratul pe dupa umerii mei si a inceput sa traseze cercuri linistitoare pe antebratul meu.
            -Siii...despre ce a fost cosmarul tau de ai avut o asemnea reatie dupa? Nu ma intelege gresit, nu m-as supara daca am repeta experienta, dar pareai...socata...intr-un fel si mai ales ingrozita.
            L-am lovit in joaca, ca un avertisment la vorbale lui, apoi am dat di umeri, lasandu-mi capul pe spate si oftand.
             -Nu vreau sa vorbesc despre asta. Dar, daca vei fi cuminte, poate iti voi spune...odata.
             -OK, daca zici tu...
             M-am ridicat si m-am dus la baie, pentru toaleta de dimineata, si cand m-am intors nu numai ca eram mai bine dispusa (efectul unui dus lung si relaxant) dar deja stiam ce aveam de facut in legatura cu James, dar am gasit micul dejun pregatitsi cafea proaspata pe masa.
             -Fii binecuvantat! i-am zis, mai in gluma, mai in serios si i-am dat un pupic si m-am asezat la masa, alaturi de el.
             -Azi mergem dupa echipament, OK?l-am intrebat.
             S-a uitat la mine intrebator, cu o spranceana usor ridicata, dupa care mi-a facut semn sa continui.
             -Ce te astepti, sa batem la usa lui James sau unde mama ciorilor mai este si sa il rugam frumos sa ne elibereze prietenii si el o sa se conformeze, si o sa plecam linistiti acasa, fara nici o problema, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si el nu e un siudat maniac? Si, eventual ne vor da si un cos cu cadouri  si un contract scris in care promite sa nu ne mai deranjeze si sa nu ne mai ingrozeasc, asa, in semn de scuza?
              A oftat si a dat din cap, ca si cum nu s-ar fi gandit la ce urma sa facem in continuare. Eu m-am foit putin pe scaun in asteptarea raspunsului sau, dar el doar parea pierdut undeva, in ganduri.Am mancat in liniste pentru un timp dupa care m-am ridicat si am pus toate vasele in masina de spalat vase si am mers sa ma schimb. Dupa 5-10 minute in care am stat in fata dulapului am decis sa ma imbrac cu un tricou, o pereche de blugi stramti taiati, o jacheta neagra si pantofi cu toc cui, accesoriile find nelipsite din tinuta mea. Mi-am lasat parul liber pe spate usor ondulat si am luat repede o geanta si am mers spre bucatarie.
             -Ian, hai mergi la baie, imbraca-te si ce mai ai tu de facut repejor fiindca trebuie sa mergem.
             A tresarit si si-a focalizat privirea asupra mea. A schitat un zambet, dupa care a trecut pe langa mine si s-a dus in dormitor, apoi in baie cu un schimb nou  de haine(isi pusese bagajele in camera mea). Parea preocupat, concentrat pe un anumit punct restul trecand pe langa el.
             -Nu vom scapa de asta, nu? a spus intrebator, nesigur, cu un mic zambet in coltul gurii.
             -Nici o sansa!am spus si am iesit pe usa.
             Am coborat scarile si m-am inderptat spre o statie de mana cu Ian(material exploziv pentru ziare, nu credeti?) , pe mine ma facea sa zambesc senzatia mainilor noastre impreunate ma facea sa zambesc(la fel si pe el). Azi, comparativ cu zilele trecute era frig si mohorat, ca si cum cerul ar fi anticipat lupta ce avea sa se dea. Am tremulat putin cand vantul m-a ,,lovit`` in fata, nefiind inca obisnuta cu temperaturile de toamna. Am grabit pasul, iar Ian mi-a frecat putin bratul cu mana libera. Ne-am urcat in taxi si am dat adresa. M-am intors spre Ian si, ca de obicei, pe fata mi s-a intins un zambet imens.
              -Inca in stare de soc? l-am intrebat, strangandu-l usor de mana.
              A dat din umeri si mi-a zambit dulce, genul de zambet care te-ar putea convinge sa faci orice moft copilului respectiv (in cazul nostru copilului mai  mare).
              -Mai degaraba ingrijorat pentru tine. Nu vreau sa fii in pericol. Si sunt ingrijorat si pentru prietenii nostri, desigur. Dar nu il vreau pe ticalosul acela de James la nici 1 km de tine.
              Am cicotit la comentariul lui scurt, dar la obiect, dupa care am platit taxuil si am iesit, intampinati fiind de unul din cele mai rau famate si periculoase cartiere de la periferia orasului. Ne-am indreptat spre una din cladirile care pareau mai putin abandonate . Usa parea incuiata, dar cand am tras de ea s-a deschis imediat, cu un scartait infiorator.
              -Interesant loc...de unde ai facut rost de adresa? a intrebat Ian, cu o usoara nuanta de sarcasm in voce.
              -Ammm...de la un fost coleg...
              Ian m-a tras putin in spate si a intrat inaintea mea in presupusul  magazin, fapt care mi s--a parut dragut...intr-un fel protectiv.
              -Stii, acum ma simt ca intr-un film de acela ciudat de groaza. i-am spus in timp ce inaintam pe holul slab luminat si am calcat pe o scandura care a scartait.
              -Stiu ce vrei sa zici.
              Am ajuns la o usa si cand am deschis-o am dat direct intr-un magazin luminat, ingrijit si calduros (pe cat de calduros poate fi un los intesat cu arme). La tejghea era genul de tip care iti face inima sa-ti ajunga in pantaloni de frica. Avea exact lookul unui criminal in serie. Beculetele lui Ian imeditat s-au aprins, intrucat a luat o pozitie usor defensiva
              It`s time for us to fight back!

2 comentarii:

  1. ma bucur ca ai postat si imi place cap

    RăspundețiȘtergere
  2. dupa nu catralion de ani ti-ai gasit shi u tp de noi;foarte frumos sunt foarte impresioanata...asteptam continuarea!!!
    crina

    RăspundețiȘtergere