Inca mai exista undeva in mintea mea o voce mica, o speranta ca ma voi trezi brusc la vila, alaturi de prietenii mei, si totul sa fi fost un simplu vis urat. Inca speram ca locul in care ma aflam era un fel de lume paralela, un loc din care nu faceam parte. Asteptam ca realitatea in care eram captiva sa se naruie in jurul meu in orice moment, sau sa se opreasca toate luminile si sa strige deodata cineva ,,Taiati!``.
Totusi, stiam ca asa ceva nu se va intampla, asa ca am fortat si mai mult motorul, accelerand la maxim, gandindu-ma doar la prietenii mei, la toate rahaturile pe care mi le-a facut James, licheaua aceea insuportabila, lasand sentimentul acela innebunitor de furie sa ia control asupra actiunilor mele din nou, simtind cum atat gheata cat si focul duc o lupta crancena in interiorul meu.
Am luat si ultimul viraj, dupa care o casa veche si distrusa a intrat in raza mea vizuala. Era asemeni unui conac vechi si bantuit in care stii ca daca vei intra exista o posibilitate sa nu mai iesi. Vopseaua, care probabil ca a fost odata alba devenise un gri spre negru, geamurile erau sparte, stalpii de pe veanda erau rosi de vreme si putreziti. Vegetatia era practic inexistenta, usa usor intredeschisa, totul desprins parca dintr-un film de groaza. Am mai verificat o data adresa de pe bilet, sa fiu sigura ca se potrivea cu locul in care ma aflam, bupa care am oprit motorul, m-am dat jos si am pasit spre intrare.
Asteapta-ti prietenii!
Nu mai e timp. Oricum ,eu sunt cea care a cauzat tot dezastrul asta, deci eu il voi incheia.
Din moment ce sunt ratiunea ta, amandoua stim ce ai tu de gand sa faci cu adevarat, nu?
Ei bine, presupun ca e bine ca imi las sentimentele sa conduca in cazul asta, nu?
Am zambit in sinea mea, am luat ghiozdanul si am intrat in casa aceea de cosmar fara sa mai ezit nici o secunda. Aproape instantaneu m-a izbit un miros ingrozitor de mucegai, umezeala si.....moarte. Am pasit cu grija pe scandurile subrede pana am ajuns in mijlocul livingului. In jurul meu se asternuse o patura de liniste absoluta.
-James!!!!! Am venit, unde te ascunzi, lichea nenorocita?!!?! Iesi odata!am strigat cu toata puterea mea.
Cateva scanduri au scartait, si imediat mi-am intors capul spre holul intunecat. O silueta se contura, in mijlocul gaurei negre formate de umbre. Un ras rege, glaciar, mi-a intors stomacul pe doc, facandu-mi sangele sa devina foc. Umbra a batut din palme si s-a sprijinit de zid, ramanand totusi inca la adapostul unmrelor. Raza de lumina care patrundea in casa printr-o fereastra sparta ii lumina usor siloeta si ochii. Ochii lui mi-au inghetat intreaga fire. Nu erau umani....nici macar pe aproape. Privirea ii era feroce, si in acelasi timp batjocuritoare.
-Vad ca esti singura....Katy. Oh, si ce pacat ca dragutul tau nu este cu tine....apropo, cum se simte? Le-am spus oamenilor mei sa nu il raneasca...prea tare. Totusi, cred ca s-au lasat purtati de vant. Cele mai sincere scuze, dar nici voi nu ati fost prea draguti cu prietenii mei de la depozitul acela, deci cred ca suntem chit.
Vocea mi se parea oarecum cunoscuta....timbrul acela, raceala....am mai auzit-o odata....dar unde?
-Oricum, daca cooperezi, atunci prietenii tai o sa fie eliberati.a mai spus vocea.
Brusc am realizat unde mai auzisem vocea aceea. Cand am auzit cearta dintre Ian si Andrew am auzit acelasi ton rece care mi-a dat fiori pe sina spinariii. Andrew.....
-Tu ai fost in spatele a toate astea? Chiar atat de departe ai mers? Sincer, nu te-as fi banuit absolut deloc...apropo, buna treaba ai facut cu inscenarea propriei tale rapiri. Totusi, cum de ai facut rost de James? Vreau sa spun, poate fi destul de greu sa ai o marioneta care sa faca chiar absolut orice ii ceri, si in acelasi timp sa nu dea nimanui de banuit sa ar fi altcineva decat el insusi care controleaza toata treaba asta. Trebuie sa te felicit....Andrew.
A ras, dupa care a iesit din ceata neagra in care se ascunsese. Era complet diferit. Nu mai ramasese nici o urma din baiatul copilaros pe care il evitam la inceputul verii. Alaturi de el a iesit si gandacul marioneta. Am eliberat toata furia, toata durerea si toata ura pe care o stransesem si i-am infruntat privirea glaciara. Simteam ca voi exploda in orice secunda.....totusi....am lasat otate problemele sa imi arda prin vene, si mi-am adunat tot talentul actoricesc, pentru a nu-l ucide pe loc pe nenorocitul de Andrew.
S-a oprit in fata mea si si-a trecut degetele peste obrazul meu, conturandu-mi linia maxilarului, trecanddusi apoi degetele peste buzele mele, dupa care si-a retras mana si mi-a zambit.
-Presupun ca vrei sa stii unde iti sunt prietenii, nu?
-Intocmai. Ai ce ai vrut, acum elibereaza-i.
A clatinat din cap, razand din nou. Am strans cu putere din pumni si am ingitit in sec.
-Nu-ti fa griji, sunt in siguranta....undeva in casa asta. Dar, mai intai....tu vei veni cu mine....
Am analizat toata situatia in care ma aflam....sansele pe care le aveam....sentimentelepe care le aveam....si am decis rapid ce aveam de facut.
-Andrew...am zis, zambind dulce....imi pare rau, dar nu pot face asta.am lasat zambetul meu dulce sa se topeasca, devenind un ranjet rece, in timp ce ochii mei inocenti deveneau asemanatori cu cei ai unui pradator. Si sincer, imi pare rau.....ca te voi distruge...odata pentru totdeauna.
Fata lui s-a transformat intr-o masca de furie, fupa care a facut un semn, iar gorlele fara creier au impanzit camera. Am alergat inspre Andrew inainte sa imi fie blocata calea de gorile in timp ce scotea din unul din buzinarase injectia care paraliza si, in acelasi timp, oferea cele mai groaznice dureri.
L-am evitat pe James, folosindu-l pe post de trambulina, ajungand la Andrew si infingand rapid acul in gatul lui. A urlat de durere, dupa care si-a smuls injectia goala din piele. S-a indreptat spre mine, dar inainte sa poata face al 2-lea pas a inceput sa tremure, fiind cuprins de efectele anestezicului.
-Nenoro....Ahhhh! Pe e-ea!a strigat, inainte sa se prabuseasca la pamant, in chinuri groaznice.
Gorilele m-au inconjurat, cu James in fruntea lor. Am desfacut rucsacul si am scos rapid unul din pistoalele cu electrosocuri. In timp ce ma feream de atacurile halcilor de muschi curentam tot ce iesea in calea mea, lovind orice, lasand totul liber....renuntand la orice sentiment, la umanitate. Fiecare lovitura primita imi alimenta tot mai mult furia, si ma facea mai rapida, mai nemilosa.
Intrasem intr-un dans mortal, plin de piruete, sarituri, lovituri, si plin de rubine. Arma cu electrosocuri incetase sa mai functioneze, asa ca am luat o veioza veche cu care loveam pe oricine se apropia. Dansul a fost intrerupt de un ggomot puternic, dupa care prin usa subreda a patruns un alt motor, de un negru stralucitor, pe care statea nimeni altul decat Ian. Dupa el au intrat si ceilalti, gata de lupta.
-Va luat cam mult, nu credeti? am strigat, in timp ce pumnul uneia dintre gorile m-a proiectat practic in perete.
Ian a venit fulger langa mine, in timp ce Quinn ii elibera cale, lasand cateva gorile inconstiente. Ian m-a ajutat sa ma ridic, dupa care m-a imbratisat strans, ca si cum viata lui depindea de asta.
-Cum ai putut sa imi faci asta? Am innebunit de ingrijorare!! Am avut noroc ca am primit un telefon de la Quinn care zicea ca i-ai lasat in urma si care mi-a dat adresa.
M-am desprins din imbratisare si am ridicat mana, facandu-i semn sa taca.
-Nu e chiar acum momentul pentru asta. Vom vorbi si ne vom certa abia dupa ce ne salvm prietenii si terminam o data pentru totdeauna cu Andrew si James. am zis hotarata, cu o voce ce nu lasa loc contradictiilor.
A parut putin confuz, dupa care a incuviintat si mi-a dat drumul. L-am cautat pe James in multime, dar nu l-am putut repera nici pe el si nici trupul in agonie al lui Andrew. Am prins cu coada ochiului o usoara miscare venind dinspre holul in care l-am vazut pentru prima data pe Andrew si am fugit inspre fumul negru, doborand in calea mea pe unul din adversari. Ian era in spatele meu, avand in mana o.....arma?!
Trebuie neaparat sa vorbesti cu Quinn despre arma aceea dupa ce se termina toata povestea asta.
Mi-am scuturat capul, indepartand toate gandurile inutile si lasandu-mi liber instinctul. Simteam cum plamanii imi erau pe cale sa explodeze si cum picioarele mele se transformau in guma pe masura ce innaintam prin tunelul acela. In fata mea se auzeau niste pasi grei, ca si cum cineva se chinuia sa taraie dupa el o persoana. Am incetinit, incercand sa fac cat mai putin zgomot cu putinta. Mirosul de putred si de pamant ud devenea din ce in ce mai pronuntat, ingreunandu-mi respiratia.
Eram constienta ca, odata ce efectul adrenalinei se va fi evaporat imi va fi greu sa ma mai misc, intrucat voi simti loviturile primite. Trebuia sa ma grabesc, dar nu puteam sa atac atat timp cat nu vedeam nimic, bazandu-ma doar pe auz. Dupa inca vreo cativa metri smoala ce ma inconjura a devenit gri, permitandu-mi sa vad capatul holuluri, ,,lumina de la capatul tunelului``.
Ii vedeam silueta lui James, care il ducea in spate pe bastardul acela de Andrew. M-am apropiat de ei fara sa fac vreun zgomot, dupa care exact cand James a intrat in incaperea luminata, l-am atacat. Mai bine zis l-am impins, pentru a-l face sa il scape pe Andrew.
-Credeai ca te poti ascunde in spatele garzilor?l-am intrebat, zambind.
S-a dat inapoi si, spre surprinderea mea, a ras. A deschis o trapa din podea si un pistol de la spate, dupa care a indreptat pistolul spre haul cere se deschidea in podea.
-Risti sa-ti fac prietenii schweizer? Pe mine nu ma deranjeaza, nu ii simpatizez, dar tu....scopul pentru care ai facut toate astea.....ar disparea, nu?
Am inghetat pe loc....prietenii mei erau amenintati de licheaua aceea. Un val imens de furie si frica m-au lovit in acelasi timp. Nu stiam ce as fi putut sa fac.
-Ce vrei?am intrebat cu vocea sugrumata de emotie.
-Pai....initial, seful meu te voia doar pe tine....dar, avand in vedere ca tu impreuna cu prietenii tai ati facut asa multa mizerie si ati ranit atat de multi prieteni de-ai nostri.....nu mai e de ajuns, nu?a ranjit. Ce spui daca...ne oferi toate drepturile asupra micii tale afaceri.....si eventual, poate, spui presei despre cat de ingrozitoare au fost amicii tai actori, in frunte cu frumuselul ala de Ian la care tii atat de mult?
-Foarte bine. am facut cativa pasi spre el cu mainile ridicate. Speram ca Ian va face o miscare sa il opreasca pe ticalos cat il distrageam eu. Sunt de acord cu conditiile tale. Am pierdut lupta, dar elibereza-mi prietenii si atunci ne vom intelege.
Am ajuns fata in fata cu el, si am reusit, printr-un efort supranatural, sa zambesc. Stiam ca Ian are o arma, asa ca m-am dat mai in lateral, pentru a-i da o ocazie. Cand nevastuica a intins mana spre mine s-a auzit in spatele meu un pocnet puternic, dupa care ochii lui James s-au marit, umplandu-se de groaza, dupa care s-a prabusit, fara viata. M-am intors si l-am vazut pe Ian cu arma ridicata, dar o expresie usor socata.
-Nici sa nu indraznesti sa pui mana pe ea. a spus el rece.
S-a uitat la mine, a lasat arma sa cada, dupa care a ugit inspre mine, oferindu-mi inca una din imbratisarile lui care ii aratau imgrijorarea. Ma strangea in brate ca si cum supravietuirea rasei umane depindea de asta. Dupa ce m-am desprins din bratele lui i-am oferit un zambet si un ,,Sunt bine`` , dupa care am luat o lanternadin ghiozdanul pe care il aveam in spate si am coborat in acea pivnita.
-Angela! Taylor! Ma auziti, prieteni? Paul....sunteti aici?am strigat in matasea neagra.
-K-Ka-Kat-ty....am auzit glasul tremurat al Angelei venind dintr-un colt.
Am fugit si i-am gasit, toti inghesuiti unii in altii, pentru a nu ingheta de frig. Angie era inghesuita in Taylor, dar buzele ei erau aproape vinete de frig. M-am aplecat si am incercat sa desfac legaturile, dar era greu, iar materialul era umed si foarte bine innodat. Am scotocit prin ghiozdan si am gasit un cutit, ca cele pe care le foloseau cercetasii, pe care l-am luat cu mine in ultima clipa, crezand ca imi va fi de folos. Am inceput sa tai sforile sau orice ar fi fost acelea si sa imi eliberez prietenii. Nimeni nu zicea absolut nimic. Toti eram fericiti ca am venit dupa ei.
-S-stiam c-ca vei v-veni.a soptit Angie si mi-a zambit.
Ian i-a ajutat sa se ridice pe baieti si i-a sprijinit pana la iesirea din pivnita, iar eu le-am sprijinit pe fete. Ma simteam ca si cum o mare greutate mi s-a ridicat de pe umeri, ca si cum nici nu ar fi existat, de fapt. Am urcat, in camera luminata si i-am ocolit trupul lui James, dupa care mi-am lasat prietenii sa se odihneasca. Nu a mai durat mult si Quinn impreuna cu ceilalti au sosit.
-Am terminat cu paza lor. Multi au fugit, dar au ramas si cativa care sunt inca inconstienti. S-a uitat la James si apoi a spus: Vad ca v-ati ocupat de James. Andrew e inca in viata?
Au incuviintat si s-au grabir sa ii scoata pe toti. Ian s-a indreptat spre Andrew, vrand sa il care si pe el afara, dar l-am oprit. Incepeam sa tremur si efectele luptei incepeau sa apara, pe masura ce adrenalina scadea. Ma-am indreptat spre Andy si l-am intors cu fata la noi.
-A fost un adevarat ticalos, nu? Ne-a pus bete-n roate, ne-a facut sa suferim, iar acum....ne-a pus in pericol vietile. Totusi, crezi ca merita sa moara? Pentru tot ce a facut, vreau sa zic....
Ian m-a luat de mana si m-a strans usor, pentru a-mi da curaj.
-Chiar daca a fost un adevarat nenorocit, inteleg de ce a facut ce a facut. Te iubea....sau, mai bine zis, era obsedat de tine. Totusi....nu cred ca meriat sa moara. James a fost un accident, dar nu vreau sa il ai pe constinta si pe Andrew. Haide, e timpul sa plecam acasa, bine? a spus zambindu-mi.
Am deschis din nou rucsacul si am scos catea sticle cu material inflamabil. Am imprastiat solutia in timp ce Ian il taraia pe Andrew. Incepusem sa tremur in tota regula, asa ca trebuia sa ma grabesc, sa termin, inainte sa nu mai fiu capadila sa stau in picioare. M-am indreptat spre iesire si am aprins un chibrit, dupa care l-am lasat sa cada in lichid, privindu-l in timp ce trezea la viata aripi uriase de foc. Am iesit si m-am indreptat spre prietenii mei. I-am imbratisat strans pe toti, dupa care, dupa mult mult timp, gaura, ranile problemele pe care le-am avut pana atunci dispareau, ca si cum nu ar fi existat niciodata.
-S-a terminat.am spus in timp ce ma cuibareamlanga Ian. Sa mergem acasa.i-am spus, uitandu-ma la el.
S-a aplecat si mi-a soptit la ureche: Oriunde ai fi tu, acolo e casa mea....Cause you`re my home.
L-am imbrtisat si am stiut ca si eu simteam la fel. De acum, nu mai aveam de gand sa dau drumul nimanui....aveam de gand sa ma tin de ei...sa ramanem toti uniti, nu mai renuntam la nimic...mai ales la prietenii mei, si la Ian. M-am lasat sa ma pierd in ochii lui de culoarea aceea minunata, rece si totusi calda, fara sa mai am nici o indoiala in legatura cu relatia noastra, si ne-am sarutat.
-THE END-
N/A: A durt muuult sa postez capitolul asta....stiu, si imi pare rau, dar am avut examen! Sincer cred ca m-a prins stresul abia dupa ce am terminat cu examenul. Oricum, acum sunt bine si happy, si am terminat aacest fic. M-am gandit sa fac si un extra dar totusi cred ca mai bine ma apuc mai repede de celelalte ficuri. Tot pe blogul acesta voi posta si celelalte ficuri. Mi-ar placea sa va spuneti parerea, sugestii, cum vi s-a parut primul meu fic, comentarii, sa stiu ce greseli am facut, si sa nu le mai repet. Comentarii, pls:D
mi-a placut!!!!>:D<ma bucur ca ai terminat cu examenele si te felicit pentru notele luate;;) sincer mi-ar mai fi placut un ultim capitol...asa cu situatia linistita si ei impreuna:X:X:X
RăspundețiȘtergeredar merge si asa...abia astept celelalte ficuri...si cine stie poate intr-o zi vom face vreo colaborare;;)