A trecut mai mult de un an de la conflictul cu Andrew... iar lucrurile s-au schimbat....au evoluat. Dupa acea noapte toti am fost de acord sa uitam toate problemele pe care ni le-au cauzat James si Andrew si sa o luam de la capat. Andrew nu ne-a mai deranjat si nici Nina. Cred ca au inteles si ei in sfarsit cat de puternica poate fi dragostea dintre doi oameni si destinul ce ii uneste....dar ar trebui sa mentionez ca ei au descoperit asta pe propria piele, din moment ce sunt impreuna, si chiar si logoditi (amuzant, nu?). Presupun ca mintile postmalefice gandesc la fel....dar asta e doiar parerea mea.
Quinn a ramas inca prietenul nostru si il vizitam constant la noua lui sala de sport unde preda kickboxing si da lectii de autoaparare. Inca se mai simte o atmosfera grea cand el si Ian sunt la o distanta de mai putin de 4 metri (baiatul asta ar trebui sa scape de gelozie). Totusi, pana si Ian e fericit ca Quinn are in sfarsit o afacere legala(=))).
Kris si Rob au ajuns ca, dupa multe multe complicatii sa fie impreuna(noi asteptam asta de foarte foarte mult timp) si, cum amandoi sunt neindemanatici cand vine vorba de sentimentele lor, noi, prietenii lor, ii impingem mereu de la spate si ii ajutam cat de mult putem.
Ashley si Kellan lucreaza amandoi la un nou film si nu am mai reusit sa ne intalnim cu ei in ultima luna foarte des, dar atat eu, cat si Ang credem ca se intampla ceva intre cei doi....dar nu avem de gand sa ii presam sa ne spuna. Cel putin nu inca.
Paul si Torry....ei bine...nu pot spune ca s-a schimbat ceva la ei....poate doar o legatura mai stransa atat intre ei cat si cu noi, ceilalti, dar in rest totul este roz in lumea celui mai fericit cuplu casatorit din cate am vazut.
Ang e neschimbata, un uragan de binedispozitie si enrgie, care mai ca te miri ca nu transforma totul in roz cu floricele si sclipici cand merge. Sracut Taylor are noroc ca nu l-a imbracat inca in rochie, mai ales ca acum conduce alaturi de mine o filiala a casei noastre de moda din New York. Ahh! Cred ca ma uitat sa precizez ca dupa tot ce s-a intamplat noi am mai stat doar o luna si un pic in Romania, si asta doar cat sa ne terminam toate treburile iar apoi ne-am mutat in NY. Heh...scuze. Oricum, pana acum, Taylor e singurul baiat care a reusit sa ii faca fata Angelei atat de mult. Si ce e si mai uimitor, pe zi ce tece devin tot mai indragostiti. Ma bucur foarte mult pentru ei, dar nu pot sa nu ma ingrijorez pentru Taylor.....adica...Ang nu prea cunoaste cuvantul stop, si inca nu realizeaza care sunt limitele corpului uman.
Eu si Ian.....pai....noi doi....ummmm putem spune ca am evoluat, desi evolutia noastra ne obliga practic sa stam numai in casa, sau, in cazul in care gasim vreo bresa si iesim in oras trebuie sa ne strecuram mai ceva ca cei mai cautati infractori ai secolului 21. De ce? Fiindca paparazzi au luat-o practic razna de cand au observat inelul de pe degetul meu. Inca de atunci ne-au urmarit intruna, lasandu-ne fara pic de intimitate. Nu voi intelege niciodata cum de oamenii o pot lua astfel razna cand aud ca doi oameni sunt logoditi. Ang cel putin mai avea un pic si incepea sa zboarein jurul meu. Mai ca vedeam motorul cu reactie atasat de ea si auzeam numaratoarea inversa: 5 4 3 2 1 lansare!!!. Chiar si asa, atat eu cat si Ian suntem in al 9 cer. De fapt, daca stau bine s ama gandesc, e ca si cum am di lipiti unul de altul.....e asa de dragut cand se comporta ca un dopil mic/catel/pisica/dragalasenie neidentificata. Oricum, ma bucur ca in sfarsit totul s-a rezolvat si noaptea plina de umbre a fost inlocuita cu o zi calduroasa si insorita de vara....care sper ca va dura pentru eternitate:).
-Iubito! Haide, trebuie sa ne grabim daca vrei sa ajungem la timp la studio sa ne intalnim cu toata lumea(tot grupul ment mai sus) si sa evitam si jurnalistii. In plus, ai stat toata ziua in camera si ai scis in jurnalul acela....mai ca ai uitat de mine. a spus Ian, facand o fata de catelus in combinatie cu un copil bosumflat si a venit la mine, luandu-ma in brate.
-Imediat. Abia acum am terminat totul.i-am spus dandu-i un pupic.
-Ce e totusi? pare a fi foarte lung.....
-Povestea noastra.m-am ridicat si mi-am luat geaca si pantofii si l-am asteptat sa aduca gustarile pentru prietenii nostri din bucatarie.
-Si? Are un final fericit?a intrebat, oferindu-mi obisnuitul lui zambet jucaus in timp ce m-a luat de mana si ma condus spre masina.
I-am zambit dulce, intreband: Tu ce crezi?
-Ca vom trai toti fericiti pana la adanci batraneti. a spus incepand sa rada din toata inima, ochii lui albastri metalizati stralucind plini de viata si fericire.
