Capitolul 15 - Ice heart

              Inca nu pot sa cred ce s-a intamplat, iar starea de negare si amorteala sunt probabil singurele lucruri care imi impiedica inima sa se rupa in bucatele si tot asa pana cand din inima mea nu ar mai fi ramas decat praf, acela fiind luat de vantul ce va bate prin prapastia ce ar fi devenit pieptul meu.
              In timpul zborului plangeam atat de tare incat stewardezle s-au indoit de sanatatea mea mintala si, cel mai probabil le-am speriat de moarte, dar totusi mi-au oferit calmante. Desigur, au fost nevoie de vreo 4 pastile, dar intr-un final am alunecat intr-o stare placuta si binemeritata de inconstienta.
              Acum, stau ghemuita sub plapuma in apartamentul pe care eu si Ang l-am inchiriat si incerc cu disperare sa amortesc din nou, sa nu mai simt gaura aceea in pieptul meu, dar cel mai rau e ca, cu toate ca m-a facut sa sufar, nu-l pot uita, sau ura, oricat de tare incerc, si asta ma face sa sufar si mai tare, fiindca inima mea si-l doreste pe el, doreste sa fie din nou langa mine, sa imi spuna ca totul a fost doar un vis urat Dar si eu  si inima mea stim ca asta nu e adevarat.
               Of! Uita-te la tine! Esti de-a dreptul patetica, sa iti incalci promisiunea in asa hal, sa plangi pentru un baiat! Pff! Nu stiam ca inca suntem in clasa intai.
               Iar ai aparut?!
               Hey, ai nevoie de mine, sa-ti amintesc ca esti mult mai buna de atat si ca el nu te merita! Mai alesca nu merita lacrimile tale, mai bine le-ai varsa pentru un catel mort decat pentru idiotul ala.
               Il iubesc, nu intelegi?! Si oricat de tare incerc, nu il pot uita, si nu il pot ura. Si credeam....credeam ca si el ma iubeste...
               Si te-ai inselat! Inceteaza si treci mai departe! Si crede-ma, daca as pi avut picioare sau maini te-as fi trezit din mizerabila ta conditie de amorteala ,in care te afli de o saptamana intreaga, cu o lovitura buna, dar asa, tot ce pot face este sa tip la tine.
               O...o saptamana?!
                Da, buna dimineata isteato! Nu stiai? Normal ca nu! Esti prea ocupata cu plansul si nu  ti-ai dat seama?!
                Pleaca! Stiu ce am de facut, asa ca nu mai am nevoie de sfaturile tale intelepte.
                M-am ridicat din pat, stupefiata inca de la auzul cuvantului saptamana, si m-am dus la baie, am dat drumul la dus si am intrat sub el, lasand apa fierbinte sa imi relaxeze muschii. Constiinta, sau logica sau orice naiba o fi in capul meu avea dreptate, si in plus mi-a amintit de promisiunea ce am facut-o eu si cu Angie.
 Flashback
               
              -Angie, nu mai plange, nu merita! incercam eu sa imi conving cea mai buna prietena, care era ingropata intr-o mare de lacrimi.
              -N-Nu inteleg...c-cum de m-a facut de ras in halul acela...cum d-de a f-fost asa de rau?!
               Ang statea ghemuita pe pat si eu am luat-o in brate, intr-o incercare esuata de a o face sa se calmeze. Ang plangea in hohote intrucat baiatul de care era indragostita a facut-o de ras in fata prietenilor lui.
              -E un baiat! De asta a fost asa cum a fost. A preferat sa se ascunda in spatele minciunilor si rautatilor, decat sa isi foloseasca creierul si sa poarte o discutie civilizata si serioasa! am spus serioasa, simtind cum deveneam din ce in ce mai furioasa din cauza starii in care era Ang.
             Ea a inceput sa chicoteasca printre lacrimi si i-am dar drumul din imbratisare, oferindu-i un zambet urias.
             -Kity, suni de parca ai avea 20 de ani, nu 7.
             -Eh, si tu acum, nu-mi spune ca nu am dreptate, ca amandoua stim ca am.
             -Presupun....a spus Ang si si-a lasat capul in jos, lacrimile curgand din nou cu repeziciune.
             -Angie...am zis si ea si-a ridicat capul, uitandu-se la mine cu 2 ochi uriasi si plini de suparare. Uite, eu jur ca nu voi plange niciodata din cauza unui baiat. am spus eu cu mana pe inima. Acum vreau ca si tu sa promiti acelasi lucru.
              Mi-a imitat pozitia si cu o fata serioasa care era intr-un contrast amuzant cu varsta ei a zis:
              -Jur!
 End flashback

              Amintirea acestei intamplari mi-a smuls un chicot, fiindca eu o indemnam sa il ignore, sa il uite, dar eu dupa ce Ang adormise, epuizata de la plans, m-am dus si i-am dat tantalaului o bumbaceala sanatoasa, ca sa il invat minte, sa nu se mai comporte ca buricul pamantului.
             Dupa ce m-am spalat foarte bine am oprit dusul si m-am infasurat intr-un prosop si mi-am uscat bine parul cu feonul si i-am dat o forma, si m-am privit in oglinda.
              Eram palida, cu cearcane uriase si pungi sub ochii mei, care isi pierdusera toata stralucirea, fiind niste gropi fara fund acum, buzele uscate si crapate, iar tenul il confundai cu Sahara la cat de nehidratat era. Intr-un cuvant, aratam ca un zombi.
              -Nu voi ma suferi pentru el! i-am spus reflexiei mele.
              M-am intors in dormitor si m-am apucat de despachetat, apoi mi-am aplicat creme de ingrijire si hidratare pe fata maini si corp, apoi cateva picaturi in ochii mei satui de plans si anticearcan apoi mi-am ales o tinuta draguta si mi-am luat poseta si portofelul si telefonul si am iesit din casa.
              Unde ai de gand sa te duci?
              La SPA iar apoi la mall, tu unde crezi?
              Am intrat intr-un taxi si i-am dat soferului adresa de la SPA-ul meu favorit, iar apoi mi-am deschis telefonul, ignorand toate mesajele si apelurile nepreluate de la el si Ang si Tay si...ei bine toti prietenii mei de pe insula.
              Nici dupa 5 minute dupa ce mi-am deschis mobilul deja ma suna cineva, si cum eu am obiceiul prost de a raspunde fara sa ma uit la apelant, am apasat tasta verde si am dus telefonul la ureche.
             -Alo? am intrebat eu pe un ton sec, plin de gheata.
            -Kiiityyyy! Buna draga, ce mai faci?persoan nu imi era cunoscuta, dar tonul ei diabetic de dulce imi provoca greata.
            -Te cunosc? am intrebat eu, fara nici o urma de curiozitate.
            -Kit sunt eu, Diana, nu ma mai tii minte? Fosta ta colega si prietena ta?
            -Diana? am intrebat eu intr-o stare de semi soc.
            Tipa era una din cele mai populare si mai prefacute fete din scoala mea, si sincera sa fiu ma ura, si eu nu prea ii agream prezenta. Nu intelegeam ce naiba are de ma suna, sau de unde poseta mea a facut rost de numarul meu.
             -Te-ai lovit singura cu pudriera in cap si ti-ai pierdut memoria, sau ce? De unde ai numarul meu si ce vrei? am intrebat-o eu rece.
             -Ha ha ha ha! Vai, ce amuzanta esti, draga! Vreau sa iesim in oras impreuna, si sa stii ca intotdeauna te-am placut.
              Nu vroiam sa fiu prietena su vipera aceea, dar asta era parte din ce trebuia sa fac, si daca vroiam sa fiu o persoana noua si sa imi arat adevarata fata acestei pitipoance sa ii arat ca de fapt nu am jucat decat un rol, atunci o voi face, doar sa ma ingrop pe vechea eu si sa las suferinta in urma.
             -Sigur, Dia, uite eu ma duc la SPA si daca vrei ne intalnim acolo, iar mai apoi mergem la mall, ok?
             -Normal! Vin imediat.
             I-am dat adresa tot pe un ton fals de veselie si apoi am inchis convorbirea, laudandu-ma in minte pentru cat de buna am fost.
                                                                                                                                                                     

            -Inca nu-mi vine sa cred ca il cunosti, adica ii cunosti! imi tipa Diana in ureche.
            M-as fi asteptat la orice alt motiv dar nu acesta. Uitasem complet de sedinta foto si nici nu as fi vrut sa imi amintesc prea curand, dar cand mi-a aruncat ea vestea si mi-a spus ca pe toata durata timpului petrecut pe insula au aparut fotografii in presa si tot felul de povesti si sedinta foto, mai ca am cazut din picioare, dar am reusit cu chiu cu vai sa imi pastrez masca rece.
            -Am fost impreuna cu el pana acum o saptamana cand m-a inselat intr-un club,iar ceilalti ma suna si ma cauta in disperare, dar mi-am inchis telefonul. Si cu asta am inchis subiectul.
             Acum eram la mall si faceam cumparaturi, nepasandu-mi daca aveam nevoie de hainele acelea sau nu, doar sa am ocupatie. Compania Dianei era stresanta si as fi preferat sa stau singura decat cu ea, dar vechea eu a fost incuiata undeva in adancul meu, asa ca o noua personalitate trebuie sa ii ia locul.
            Acum stateam si mancam o salata impreuna cu vipera si o ascultam cum bodoganea despre ce s-a intamplat aici de parca mie mi-ar fi pasat.
            -Kity!m-a strigat cineva si inima mi-a stat in loc.
            M-am intors si l-am vazut pe Andrew, sau mai bine zis ce urme vagi au mai ramas din el, fiindca vechiul baiat cu o fata de bebelus si slab a disparut, un manechin luandu-i locul.
            -Andrew, waw, arati uimitor! am zis si m-am dus sa il imbratisez. Ce ai mai facut? l-am intrebat, facandu-i semn sa ni se alature.
            -Mai nimic, adica majoritatea verii am stat cu prietenii, am vizitat cunostinte, si de astea. Tu cum de esti aici? Eram sigur ca vei pleca alaturi de iubitul tau la Hollywood sau ceva...a spus si o umbra de tristete a trect peste fata lui.
            -S-au despartit. a spus vipera repede.
            -Oh! a spus Andrew. Imi apre rau...a adaugat, dar i-a aparut un mic zambet in coltul gurii.
            In acel moment m-a trasnit o idee minunata, si desi stiam ca e total gresit, trebuia sa las toate gunoaiele trecutului meu in urma.

            Inima mea nu mai era decat un bulgare de gheata si la fel si umanitatea, constiinta si fericirea pe care o mai aveam, astfel ca tot ce mai ramasese din mine era inuman, o carcasa goala, si stiam ca odata ce voi rosti cuvintele tot trecutul care ii includea pe ei si mai ales pe el va fi ingropat, si umbra ramasa din mine va fi disparut.                                                                                                                           Oficial, atunci voi deveni Claudia, nu Katy sau Kity si toata umanitatea mea va fi distrusa.