Capitolul 16 - Meet again

            Au trecut deja trei saptamani de cand m-am intors si de cand am lasat in urma toate persoanele importante pentru mine, alaturi de ele ramanand totusi si sentimentele, umanitatea mea. A devenit mult mai usor sa suport durerea acum, iar noptile albe erau din ce in ce mai des inlocuite cu intuneric, cosmarurile fiind din ce in ce mai rare. Desigur, dupa ce scorpia care se da drept prietena mea a anuntat revistele de scandal ca eu am fost fata misterioasa din pozele cu ei nu prea am mai avut liniste, interviuri si paparazzi enervandu-ma in fiecare zi. Din fericire, actualul meu iubit nu are o problema cu toate mizeriile astea, si e chiar foarte dragut cu privire la situatia dificila ce ii implica pe ei,  facandu-ma sa ma simt putin vinovata, pentru ca eu  nu simt nimic pentru el, il folosesc doar ca un pansament.
           -Iubito? Mai esti printre noi?a chicotit Andrew, scotandu-ma din starea mea meditativa.
           -Da, din nefericire.i-am raspuns eu pe un ton rece, si de fapt singurul mod in care mai vorbeam cu oricine.
           -Am o veste buna, si una rea, pe care vrei sa o auzi prima?m-a intrebat el un pic jenat, fapt dedus de la zambetul tamp de pe fata lui si roseata din obraji.
          -Nu prea ma intereseaza, dar mai bine n-ar avea legatura cu tarfa aia oxigenata care tot imprastie zvonuri despre mine, altfel va ramane fara dintii ei albiti in gura.
          -Eh, de data asta nu e chiar atat de rau, doar...
          -Nu vreau sa aud, si care e vestea buna?
          -Se pare ca schitele pe care le-ai facut au fost acceptate si, cel mai probabil colectia va fi un succes imens.
         -Stai sa ghicesc, oxigenata a spus tabloielor ca am furat ideile si schitele ei?am intrebat eu sec, o urma de venin si amaraciune simtindu-se in vocea mea.
         Andrew s-a fastacit si si-a dus mana la par, lucru pe care il face numai cand e agitat, stanjenit sau ingrijorat. Simteam practic cum incepea sa imi clocoteasca sangele si cum fiecare muschi se incordeaza.
          -Inteleg. am spus eu pe un ton care ar fi putut incheta si sangelein vene.
          M-am indreptat spre iesirea din ,,biroul” meu si in timp ce incercam sa scap de Andrew fara vreo predica am sunat-o pe Zoey, o fata foarte draguta si timida, care primise ordin de la seful ei sa fie cu ochii pe mine si sa ma ajute la orice am nevoie.
          Da, stiu, lucrurile s-au petrecut atat de repede incat nici eu nu stiu exact ce s-a intamplat, dar in ziua aeea la mall vipera a anuntat paparazzi si apoi peste doua zile a avut tupeu sa imi umble prin lucruri si le-a dat schitele mele cu haine si accesorii, iar apoi nu a durat mult si pana dimineata stirea s-a raspandit, astfel ca acum cinci  zile am fost practic atacata de o gloata de creatori de moda, si astfel  m-am angajat la una din casele de moda care imi facusera oferta. Desigur, mai intai a trebuit sa fac un curs cu niste stupizenii pe care le stiam deja, dar tot raul spre bine.
          -Kity, stai, nu fa nimic im....
          -Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa si ce crezi, idioata mea de fosta colega nu merita asa ceva? Ha ha ha!am ras eu fara pic de umor. Parca vad titlurile de maine: ,,Una din cei mai promitatori tineri in materie de design vestimentar a atacat-o pe blonda care incearca sa ii dezgroape trecutul!”. Nu e problema ta.
          I-am intors spatele si am plecat si, cand sa ies din cladire Zoey m-a ajuns din urma.
          -Ai primit mesajul meu?am intrebat-o cu un zambet amar.
          A incuviintat din cap, si apoi ne-am indreptat spre parcare. Am mers spre masina ei si apoi i-am dat adresa la care cel mai probabil o vom gasi pe barbie.
                               ....................................................................................................
Ang POV

          Toata lumea era intr-o stare deplorabila inca de la plecarea lui Kity, si toti suntem disperati sa o gasim, dar nu a raspuns la apeluri mesaje nimic. Oricum ar fi, cel mai probabil e ca ea s-a intors in tara. Ian e mai mult decat distrus, el e, probabil in cea mai rea stare. Abia daca mananca si doarme, in schimb de cele mai multe ori sta inchis in camera, sau pe terasa, dar niciodata nu lasa telefonul din mana si ii trimite mesaje si emailuri lui Kity.
         Initial toti am dat vina pe el, dar ne-am inselat. Tay si ceilalti sarisera si mai ca il facusera una cu pamantul, pana cand Paul a explicat ce s-a intamplat cu adevarat. In prima saptamana eu tot ce am reusit sa fac a fost sa plang, si Ash la fel, fiindca si ea se atasase de Kity aproape la fel de mult ca mine, dar in ultimele doua saptamani am planificat totul, si ne vom intoarce si speram sa o gasim si sa explicam totul.
        Sper sa nu fi facut vreo prostie imensa cum face ea de obicei cand sufera. Vin dupa tine surioara!
.....................................................................................................................................................................

Kity POV

        -Deci, barbie, am auzit ca iar ai visat ceva frumos si, cand te-ai trezit, singurul neuron care a mai ramas in papusoiul pe care il numesti tu cap a decis ca acel fapt trebuie impartasit lumii, intrucat tu ai impresia ca e....real?! am intrebat-o eu pe papusa faa creier care statea in fata mea, cu o expresie de genul  sunt de o mie de ori mai buna decat tine.
        -Scuze, a vorbit cineva, fiindca eu nu vad decat o umbra vaga aici.
        Am zambit la ea, si am aruncat o privire spre Zoey, sperand sa nu ma lase sa o omor pe tarfa aceea.
        -O, credema, in curand o sa faci mai mult decat sa ma auzi! Ai sa imi stimti mana in chica aia ieftina si blonda.
        Cu o fluturare din  mana si-a dat parul pe spate, ca si cum cuvintele mele nici nu ar fi atins-o, dar culoarea de sfecla rosie pe care fata ei arata clar si tare ca era furioasa pana la radacina firelor ei oxigenate.
        -Uite cine vorbeste, miss ,, Prietenul meu e faimos, si m-a inselat, asa ca imi voi construi faima pe spatele lui”!
        Cuvintele ei mi-au intrat ca un pumnal in inima, starnind atat tristete si agonie, cat si ura fata de persoana care statea in fata mea.
        - Chiar daca printr-un miracol ai reusit sa fii impreuna cu Ian Somerhalder, e un imens noroc ca el a realizat ce greseala enorma a facut si ce bataie de cap prezinti tu, si in loc sa iti spuna verde in fata ca se desparte de tine el te-a inselat cu altcineva intr-un club. Dar chiar si asa, tu, un nimic si un parazit ti-ai cladit faima pe spatele lui, si acum mai joci si rolul de inima franta si scorpie.
          Nu am mai putut sa-mi retin lacrimile care ai izbucnit la suprafata, odata ce toate temerile si durerea mea a iesit din gura acelei plastificate, iar mainile mele imi inconjurau cu disperare pieptul in incercarea de a diminua durerea si a ma mentine intreaga.
         -Ups, ti-am ranit sentimentele cumva?! Imi pare nespus de rau, dar asta e doar adevarul, Kity!

         Ang POV

         -In regula, deci suntem gata de plecare? am intrebat-o eu pe Torrey, care a pregatit bagajele noastre.
        -Ang, avem o problema!a strigat Paul disperat din capatul scarilor.
        L-am privit si am vazut cum ingrijorarea si spaima erau  prezente pe chipul lui, si era de asemenea mult mai tensionat decat de obicei.
        -Of! Ce s-a mai intamplat acum?
       -Ian a disparut. Nu raspunde, si nu cred ca ar fi iesit la o plimbare in natura, cel putin nu in starea in care se afla.
         Vestea ca Ian a disparut mi-a cazut ca un bolovan in cap, intrucat astazi era ziua pe care toti o asteptam, in sfarsit mergeam sa ii explicam totul lui Kity, intrucat alta cale decat cea personala nu functiona, si era prima oara dupa mult timp cand am aflat ceva vesti despre ea.
          -Cum dracu sa dispara cand azi mergem la Kity!? El era obsedat practic de ea! De cand nu l-ai mai vazut?
          Paul parea speriat de iesirea mea, la fel si Torrey si Tay, dar cu toate acestea stiau cat de stresant e toata situatia pentru mine.
          - De 2 zile si jumatate.
          -Cred ca singurul lucru pe care l-ar fi putut face era sa se duca dupa Kity.

           Kity POV

           -Nu-mi spune ca renunti asa de usor, si tocmai cand ma distram si eu cu tine! Vai, ce pierdere!
           Auzem vocea blondei in departare, dar corpul meu nu mai parea sa reactioneze la nimic, eram prinsa in propria mea bula de suferinta si durere.oate lucrurile pe care le-am inchis in mine atat de mult timp au iesit la suprafata intr-o explozie ce m-a coplesit si m-a inchis pe mine insami in intunericul sufletului meu.
           -Kity! s-a auzit o voce in spatele meu, o voce pe care as fi recunoscut-o dintr-o mie, o voce pe care, oricat de mult as fi incercat, tot as fi adorat-o si as fi vrut sa o aud din nou si din nou, vocea lui.
            Uau, acum mai am si auzenii, grozav Kity, te indrepti pe calea cea buna. Mai raman iluziile si ajungi la nebuni.
            Iar ai aparut?! Nu aveai altceva de facut, cum ar fi sa ma lasi in pace?!
            Ca tare bine a mers pana acum, uite in ce situatie am ajuns!
            Nu cred ca e doar imaginatia care produce acel sunet, a fost prea precis, prea disperat.
            Atunci...e el?
            Deschide ochii si vezi, ca doar nu sunt clarvazator!
            Cu greu am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost fata blondei plina de surprindere si foarte ofensata de altfel. Mi-am facut curaj si m-am uitat spre asistenta mea care era in stare de soc, iar apoi am simtit doua brate infasurandu-se in jurul meu si cand am intors capul am intalnit doi ochi foarte albastri cu nuante de gri, dar acei ochi pareau secati de viata, vitalitate, fericire. Erau la fel ca ai mei, ultima data cand m-am privit in oglinda.
           -Ian...am reusit sa soptesc, iar apoi am cazut in intuneric.