Timpul ma evita!

           De o saptamana tot incerc sa gasesc timp sa scriu capitolul 19, dar nu repusesc ni8ci in ruptul capului. Imi pare nespus de rau ca nu am mai scris, dar nu am mai prins nici 10 minute macar la calculator. Acum e perioada nebuna in care incerc sa-mi repar mediile, sa fiu pregatita nonstop fiindca profii asculta ca nebunii si nu am mai putut sa astern obisnuitele mele aberatii pe ecran:D. Promit sa ma  revansez, dar nu va temeti, caci nu am disparut.
                                                                    xoxo, Alexya

Puppy face:D

Hell-o! Sa stiti, ca am observat ca nu imi mai lasati comentarii, ceea ce e destul  de dezamagitor pentru mine fiindca eu vreau tot timpul sa va stiu parerea despre ce am scris. Si sa stiti ca in timp ce scriu am o fata de catelus plouat, asa ca sa stiti ca m-am bosumflat k n-am mai primit commuri. So I hope you guys will let me some.
                                                           Kisses, Alexya

Capitolul 18 - Fight back(watch out! this chapter has lemmons:D)

             -Kity, vrei sa te opresti, te rooog? Nu numai ca mai ai putin si ajungi la vecini prin podea, dar ma ingrijoreaza serios starea in care te afli! a spus Ian.
               I-am aruncat o privire de genul ,,taci si tu naibii din gura” si am incercat sa rezist impulsului de a ma stramba la el cu limba scoasa ca un copil de 6 ani, dar cu toata stradania mea mi-a scapat o grimasa.
              -Tu n-ar trebui sa fii la spital? Eu nu sunt doctor, nici macar pe aproape, asa ca nu pot fi siguraca te-am tratat corespunzator. Sau, si mai bine, trage un pui de somn prelungit si lasa-ma naibii in pace!
               A inceput sa rada, apoi a tusit din cauza coastelor rupte, dupa care a ridicat mainile in sus si cu obisnuitul lui zambet strengar a zis:
               -Gata, ma predau. Dar ma gandeam ca nici tu, nici vecinii nu ar fi prea fericiti daca le-ai face o vizita direct prin podea, cu creierul ars pe deasupra. Si amandoi stim ca nu e o optiune pentru mine sa merg la spital. Tbloidele ar exploda pur si simplu, iar acum aven nevoie de foarte multa discretie.mi-a explicat de parca as fi fost un copil mic.
             M-am asezat usor pe pat, cu capul in poala lui, inchizand ochii. M-a imbratisat si am simtit apoi buzele lui in parul meu. Mi-am dat seama cat de mult imi lipsise de fapt el, mirosul lui, caldura lui si, calmul lui cu sacul nesfarsit de replici si glume (da, stiu ca aberez:)). Cu un oftat lung m-am ridicat in fund si l-am privit direct in ochi.
            -Nu pot sa stau degeaba stiind ca prietenii mei au fost rapiti de un idiot maniac si acum sunt pe undeva pe la dracu-n praznic. Dar oricum ar fi, nici nu putem sa-l infruntam pe sobolanul de James singuri. Avem nevoie de ajutor...
           - Si nu putem suna sau cere ajutorul politiei,intrucat asta i-ar pune in pericol pe prietenii nostri. m-a completat el, tragandu-ma din nou in bratele lui si jucandu-se aparent absent cu o suvita din parul meu. Trebuie sa-i sunam pe ceilalti, a spus dupa mai multe minute in care a fost pierdut in ganduri. Am clatinat din cap si mi-am ingropat fata in pieptul lui, strangandu-l in brate.
           -As vrea sa nu se fi ajuns la asta. De fapt, daca nu as fi fost atat de impulsiva si nu as fi fugit de prima data (nu mai zic de a doua), nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat. am mormait eu, lasand o lacrima sa-mi cada pe obraz.
           M-a strans puternic in brate si a inceput sa rada usor. M-am incruntat si m-am ridicat in picioare.
           -Si ma rog, ce e asa de amuzant?!
           Mainile mele erau incrucisate la piept si bateam din picior, aratand cel mai probabil ca un personaj din desenele animate. Cand am vazut ca tot ce facea el era sa rada, am oftat zgomotos si m-am sprijinit de unul din stalpii care sustineau baldachinul, si mi-am lasat capul pe spate, cu ochii inchisi.
           Erau mult prea multe de asimilat pentru mineintr-o singura zi, iar oboseal ma invaluia usor tragandu-ma tot mai mult inspre intuneric. Singurul lucru bun care mi se intamplase era ca Ian nu m-a inselat...sau mai bine zis nu m-a inselat intentionat si cu buna stiinta. Sincera sa fiu, nici macar constient nu prea era...
             Eram extrem de norocoasa, nu? Am primit o veste buna si zece rele. Ca un scurt rezumat, prietenii mei au fost rapiti, ex-ul si in acelasi timp actualul meu prieten a fost bstut si lasat inconstient in dulamul meu, am fost amenintata de paduchele de James, am fost insultata de o blonda pe jumatate extraterestra si pe jumatate plastifiata (are mai multe implanturi si operatii estetice decat am eu fire de par in cap) care pe deasupra mai are si IQ-ul unei stridii, a, si exista o mica posibilitate ca Andrew sa fie malefic. Pur si simplu erau prea multe pentru mine. Am simtit cum imi dadeau lacrimile. Era uimitor cum, dooar in cateva saptamani viata mea a fost complet data peste cap, si in sensul rau al cuvantului, la fel de brusc cum s-a imbunatatit la inceputul vacantei. Dar, intr-un fel, sunt obisnuita cu ghinioanele si problemele imense...intr-un fel. Tot ce sper este sa trec peste tot cu bine, si eventual cat mai repede . Dar, totusi...
           -Nu te mai gandi la probleme si haide mai bine la culcare. Maine va fi o zi mai mult decat plina.mi-a spotit Ian la ureche.
            Inca ma uimea faptul ca vocea lui putea sa-mi alunge din minte tornada de ganduri si cum corpul mi se relaxa din ce in ce mai mult...
            -Stii, inca ma astept sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca totul a fost un vis... ca nimic nu s-a intamplat si ca sunt iar o fata normala care irmeaza sa dea la facultate , si eventual sa nimereasca, la norocul pe care il are intr-o clasa plina de idioti...am mormait eu, pe jumatate adormita.
            -Asta nu se va intampla niciodata Kity, fiindca eu voi fi mereu alaturi de tine, fie ca ma vrei prin preajma sau nu. l-am auzit soptind, dupa care am alunecat in visare.
            Era un cosmar...

            In jurul meu era un cimitir si era noapte, umbrele intinzandu-se grotesc peste tot in jurul meu, asemeni unor ghare pregatite sa ma insface. Auzeam tipete, strigate de ajutor, si ma simteam ca si cum ma sufocam, ca is cum corpul meu nu ar fi putut sa traga destul aer in piept. Inainte sa imi dau seama ce ar trebui sa fac sau mai bine zis ce fa am inceput sa alerg inspre iesire, tipand, acoperindu-mi urechile incercand sa fug cat mai departe...cat mai repede. Devenisem intr-un fel irationala si in timp ce fugeam treceam pe langa forme contorsionate, pe langa corpuri sangerande si pe langa oameni torturati care tipau in agonie. Vedeam undeva iesirea, o razade lumina intr-un abis al intunericului si groazei, iar eu eram incet, dar sigur inconjurata de creaturi ingrozitoare inspaimantatoare si uriase. Incercam sa alerg mai repede, dar simteam ca si cand m-as fi miscat prin apa, iar cand am incercat sa tip dar voceamea era inexistenta...imi simteam gatul inclestat, ca si cum nu as mai avut voce si nici nu puteam respira. M-am impiedicat si am cazut peste ceva tare si rece, si cand m-am uitat la lucrul peste care am cazut am vazut ca era de fapt trupul lui Ian...care era mort. Am inceput sa incerc sa tip si mia tare si simteam lacrimile cazandu-mi pe obraji iar cand m-am uitat in jur pentru un moment toti prietenii mei, sau mai bine zis trupurile lor neinsufletite erau peste tot in jur. Simteam cum intram in stare de soc, in timp ce creaturile ma inconjrau si se apropiau din ce in ce mai mult...
             Cineva ma apucase de umeri si ma scutura. M-am ridicat brusc in fund si am incercat sa deschid ochii, dar inainte sa o pot face m-am lovit cu capul de capul altcuiva.
            -Auch!am spus amandoi odata.
            Imi frecam fruntea, si cu lacrimile inca siroind m-amuitat la persoana de care m-am lovit. Era Ian, iar cum mintea mea era varza de la cosmarul ingrozitor din care tocmai scapasem nu mi-a trebuit mult sa cedez din nou. Am sarit in bratele lui, plangand in hohote, comportandu-ma ca un copil mic care tocmai a avut un cosmar si fugise sa se ghemuiasca langa parintii lui.
             I-am m-a mangaiat usor pe spate si m-a tinut strans in brate, in timp ce s-a rasucit si am ajuns sa stau in bratele lui, cu mainile inclestate pe tricoul lui si hohotind cu fata ingropata in pieptul lui. Era surprins de reactia mea violenta la cosmar, dar imaginile erau atat de vii, senzatiile, totul, parea atat de real, atat de infricosator si dureros...
             -Ssss....gata a fost doar n vis urat. A trecut, nimic nu a fost real, totul e bine acum.
             Chiar daca auzeam cuvintele, literele, sunetele, creierul meu nu le asimila, nu puteam sa ma calmez, desi exista o parte care era constienta de faptul ca totul a fost o iluzie a mintii, o intruchipare a tuturor temerilor mele actuale.Am ramas cu fata ingropata in pieptul lui patandu-i tricoul cu lacrimile mele necontenite cam 5 minulte, timp care a mai adus o raza de constiinta in mintea mea. Am incercat sa ma desprind de el, sa imi revin si sa incep o noua zi dand dovada de curaj, dar fiecare celula din corpul meu tanjea dupa el.
              Creierul meu deja intoxicat de teama si de apropierea lui a incetat sa se mai lupte si asa am renuntat la rational, lasandu-ma prada instinctelor, nevoii disperate de a simti ca este real. Mi-am ridicat capul, intalnindu-ii ochii, si apoi mi-am presat buzele de buzele lui, miscandu-le usor, nesigur. Pentru o secunda am simtit socul care razbatea din el si nesiguranta, apoi a raspuns la sarut.  A dus o mana la spatele meu, si pe cealalta o odihnea pe obrazul meu, atingera fiind la fel de usoara ca aripa unui fluture, dar a inceput sa ma traga si mai mult spre el, mainile mele indreptandu-se spre parul lui. Am gemut si mi-am inclestat mainile si mai tare mainile in parul sau, si cu regret ne-am desprins pentru a lua o gura de aer, si cand ne-am apropiat din nou (nu ca ne-am fi departat mai mult de 1 cm) mi-am trecut limba peste buza lui inferioara si a reactionat, un geamat infundat auzindu-se din gatul sau, dupa care am adancit sarutul, limbile noastre impleticindu-se intr-o lupta pentru suprematie. Mainile mele se plimbau frenetice prin parul lui, tragandu-l mai aproape, si daca ar fi fost posibil probabil sa ne-am fi topit, formand unul. S-a rasucit, ajungand deasupra mea, neintrerupand sarutul, in timp ce mainile lui incercau cu miscari de expert sa desfaca nasturii de la camasa mea. Mainile mele explorau in voia lor fiecare muschi al spatelui, fiecare patratel de pe abdomenul lui si fiecare trasatura a fetei.Dupa ce a terminat de descheiat nasturii si-a mutat saruturile pe obraz, gat, clavicula, si in jos, pana la abdomen si inapoi, intr-un ciclu constant. Respiratia mea devenise zgomotoasa, dar asta nu parea sa-l deranjeze. Si-a dat jos tricoul, asaltul asupra guriii mele reincepand, mainile lui plimbandu-se de data aceasta, explorand si dezmierdand (N/A stiu k e un cuvant vechi, dar aveam un lapsus in momentul respectiv).
            O mica parte din creierul meu incepuse deja sa intre in panica, dar era in minoriate, restul creierului si trupul nebagand-o in seama. Apre norocul meu (sau ghinionul?) telefonul lui Ian a inceput sa sune, salvandu-ma de la...ei bine de la...ammm..a mai continua. Ian a injurat in barba, dupa care s-a ridicat si a raspuns la telefon. Eu am oftat usor, intr-un fel usurata, intr-un fel dezamagita, dupa care mi-am luat camasa si am imbracat-o. Ian parea ingrijorat si usor enerva, dar eram mult prea bine crescuta ca sa trag cu urechea la conversatiile oamenilor. Am terminat de inchis nasturii de la camasa, iar Ian a inchis telefonul.
             -Era Robert. Vor ajunge maine seara cel tarziu. Hmm...a spus venind langa mine, studiindu-ma din cap pana in picioare, incolacindu-si bratele la spatele meu, tragandu-ma mai aproape de el.
              Si-a aplecat capul si i-am simtit respiratia pe pielea mea, langa ureche,
             -N-ar fi trebuit sa faci asta. a spus, tragand usor de camasa mea.
             M-au trecut fiorii pe sina spinarii si am simtit cum mintea mea era din nou invaluita in ceata aceea deasa. Mi-am pus mainile pe pieptul lui (ceea ce nu prea a fost de ajutor) si l-am impins (ca si cum as fi incercat sa misc un zid).Mi-am ridicat apoi capul, pentru a-l privi in ochi.
             -Nu stiai ca relatiile in situatii extreme nu rezista, iubitule? l-am intrebat pe un ton jucaus, zambindu-i.
             S-a uitat la mine intrebator, ca si cum nu a mai vazut acea latura la mine niciodata (nu ca ar fi avut cum, fiindca era o alta trasatura dobandita in perioada de ,,sunt o scorpie, asa ca nu te pune cu mine``) apoi a zambit strengarest.
             -Wow, se aplica si in cazul actiunilor, nu? Fiindca, sincer sa fiu cred ca suntem deja intr-o relatie scumpo. Si, imi poti spune cand ai devenit asa de smechera?
              Mi-a dat drumul si s-a indreptat spre marginea patului si si-a luat tricoul, fapt care m-a ajutat sa nu ma mai holbez ca o proasta la pieptul lui. Mi-am scuturat usor capul ca sa imi limpezesc gandurile, apoi am inspirat adanc, pentru a ma calma, intrucat simteam ca si cum sangele meu alerga prin vene(reactie intarziata, poate?).
             -Te-ai prins tu...i-am spus si m-am asezat pe pat, sprijinidu-mi spatele de tablia acestuia.(cam multe se intampla in zona asta)
             A venit langa mie si si-a trecut bratul pe dupa umerii mei si a inceput sa traseze cercuri linistitoare pe antebratul meu.
            -Siii...despre ce a fost cosmarul tau de ai avut o asemnea reatie dupa? Nu ma intelege gresit, nu m-as supara daca am repeta experienta, dar pareai...socata...intr-un fel si mai ales ingrozita.
            L-am lovit in joaca, ca un avertisment la vorbale lui, apoi am dat di umeri, lasandu-mi capul pe spate si oftand.
             -Nu vreau sa vorbesc despre asta. Dar, daca vei fi cuminte, poate iti voi spune...odata.
             -OK, daca zici tu...
             M-am ridicat si m-am dus la baie, pentru toaleta de dimineata, si cand m-am intors nu numai ca eram mai bine dispusa (efectul unui dus lung si relaxant) dar deja stiam ce aveam de facut in legatura cu James, dar am gasit micul dejun pregatitsi cafea proaspata pe masa.
             -Fii binecuvantat! i-am zis, mai in gluma, mai in serios si i-am dat un pupic si m-am asezat la masa, alaturi de el.
             -Azi mergem dupa echipament, OK?l-am intrebat.
             S-a uitat la mine intrebator, cu o spranceana usor ridicata, dupa care mi-a facut semn sa continui.
             -Ce te astepti, sa batem la usa lui James sau unde mama ciorilor mai este si sa il rugam frumos sa ne elibereze prietenii si el o sa se conformeze, si o sa plecam linistiti acasa, fara nici o problema, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si el nu e un siudat maniac? Si, eventual ne vor da si un cos cu cadouri  si un contract scris in care promite sa nu ne mai deranjeze si sa nu ne mai ingrozeasc, asa, in semn de scuza?
              A oftat si a dat din cap, ca si cum nu s-ar fi gandit la ce urma sa facem in continuare. Eu m-am foit putin pe scaun in asteptarea raspunsului sau, dar el doar parea pierdut undeva, in ganduri.Am mancat in liniste pentru un timp dupa care m-am ridicat si am pus toate vasele in masina de spalat vase si am mers sa ma schimb. Dupa 5-10 minute in care am stat in fata dulapului am decis sa ma imbrac cu un tricou, o pereche de blugi stramti taiati, o jacheta neagra si pantofi cu toc cui, accesoriile find nelipsite din tinuta mea. Mi-am lasat parul liber pe spate usor ondulat si am luat repede o geanta si am mers spre bucatarie.
             -Ian, hai mergi la baie, imbraca-te si ce mai ai tu de facut repejor fiindca trebuie sa mergem.
             A tresarit si si-a focalizat privirea asupra mea. A schitat un zambet, dupa care a trecut pe langa mine si s-a dus in dormitor, apoi in baie cu un schimb nou  de haine(isi pusese bagajele in camera mea). Parea preocupat, concentrat pe un anumit punct restul trecand pe langa el.
             -Nu vom scapa de asta, nu? a spus intrebator, nesigur, cu un mic zambet in coltul gurii.
             -Nici o sansa!am spus si am iesit pe usa.
             Am coborat scarile si m-am inderptat spre o statie de mana cu Ian(material exploziv pentru ziare, nu credeti?) , pe mine ma facea sa zambesc senzatia mainilor noastre impreunate ma facea sa zambesc(la fel si pe el). Azi, comparativ cu zilele trecute era frig si mohorat, ca si cum cerul ar fi anticipat lupta ce avea sa se dea. Am tremulat putin cand vantul m-a ,,lovit`` in fata, nefiind inca obisnuta cu temperaturile de toamna. Am grabit pasul, iar Ian mi-a frecat putin bratul cu mana libera. Ne-am urcat in taxi si am dat adresa. M-am intors spre Ian si, ca de obicei, pe fata mi s-a intins un zambet imens.
              -Inca in stare de soc? l-am intrebat, strangandu-l usor de mana.
              A dat din umeri si mi-a zambit dulce, genul de zambet care te-ar putea convinge sa faci orice moft copilului respectiv (in cazul nostru copilului mai  mare).
              -Mai degaraba ingrijorat pentru tine. Nu vreau sa fii in pericol. Si sunt ingrijorat si pentru prietenii nostri, desigur. Dar nu il vreau pe ticalosul acela de James la nici 1 km de tine.
              Am cicotit la comentariul lui scurt, dar la obiect, dupa care am platit taxuil si am iesit, intampinati fiind de unul din cele mai rau famate si periculoase cartiere de la periferia orasului. Ne-am indreptat spre una din cladirile care pareau mai putin abandonate . Usa parea incuiata, dar cand am tras de ea s-a deschis imediat, cu un scartait infiorator.
              -Interesant loc...de unde ai facut rost de adresa? a intrebat Ian, cu o usoara nuanta de sarcasm in voce.
              -Ammm...de la un fost coleg...
              Ian m-a tras putin in spate si a intrat inaintea mea in presupusul  magazin, fapt care mi s--a parut dragut...intr-un fel protectiv.
              -Stii, acum ma simt ca intr-un film de acela ciudat de groaza. i-am spus in timp ce inaintam pe holul slab luminat si am calcat pe o scandura care a scartait.
              -Stiu ce vrei sa zici.
              Am ajuns la o usa si cand am deschis-o am dat direct intr-un magazin luminat, ingrijit si calduros (pe cat de calduros poate fi un los intesat cu arme). La tejghea era genul de tip care iti face inima sa-ti ajunga in pantaloni de frica. Avea exact lookul unui criminal in serie. Beculetele lui Ian imeditat s-au aprins, intrucat a luat o pozitie usor defensiva
              It`s time for us to fight back!

Imi pare rau!

Hey  tot eu sunt, si imi cer din nou scuze (foarte previzibil) ca am intarziat cu capitolul 18. L-am terminat, dar trebuie sa-l transcriu de pe caiet pe laptop, dar trebuie sa-mi gasesc timp. Poate sa ploua, toate sa tune, poate si mama sa ma pedepseasca, dar eu tot il postez saptamana viitoare cel tarziu.
                                                                            xoxo, Alexutza

Capitolul 17 - Is this the hole truth?

            Imagini cu el mi se invarteau prin minte, chipul lui, mirosul lui, acea stralucire nepamanteana a ochilor, glasul lui fin de catifea, toate ma cuprinsesera, ma invaluisera si tot ce am incuiat in adancul meu a explodat si m-a inghitit, aducand durerea, iubirea si vechea-mi umbra inapoi. Am fost smulsa din dulcea mea inconstienta si, cu regret am revenit la dureroasa realitate, unde stiam ca tot ce ma astepta era o lupta constanta, si, desigur discutii si suferinta din cauza lui si multe explicatii de dat. Posibilitatea de a-l vedea din nou era infricosatoare pentru mine. Doar discutia lui Barbie(treiue sa imi amintesc sa o bumbacesc bine pe blondina aceea plastifiata) m-a facut sa lesin, si chiar si asa cand i-am auzit glasul atunci a fost destul sa ma aduca intr-o astfel de stare. Inca ii mai simteam atingera, un motiv in plus sa evit o confruntare.
             Trebuie sa gasesc o solutie cat mai repede, si asta inainte sa o iau razna!
           Simteam ca eram asezata pe pat si as putea sa zic bine infofolita, dar nu auzeam nimic, cel putin in jurul meu. Ma simteam putin amortita, dar nu aveam de gand sa ma misc. Usor am reusit sa percep voci infundate venind de cealalta parte a usii, si pareau sa se certe.
            Am decis sa imi tin ochii inchisi pentru a nu ma da de gol in caz ca cineva dadea buzna in camera si sa nu-si dea seama ca eu le ascultam conversatia, chiar daca era nepoliticos. Orice era mai bine decat sa imi infrunt sursa durerii si a suferintei. Pur si simplu nu eram in stare de asa ceva, mai ales ca nu imi mai puteam tine sentimentele departe. Am incercat sa ma relaxez si sa respir cat mai regulat, iar \poi m-am concentrat pe conversatia din spatele usii.
            Stii ca esti lasa, nu? In mod normal ar trebui sa te duci si sa il infrunti nu sa te ascunzi, asemenea unui liliac care fuge de lumina.
            Stiu, stiu, dar nu am cum sa rezolv problema, inca il iubesc, iar el s-a jucat cu sentimentele mele. Stii si tu povestea, nu? Si de cand e el lumina ma rog?
           Dar totusi asta nu inseamna ca nu poti sa ii ceri o explicatie si apoi sa ii spui sa dispara dracului. Si am dat doar un exemplu, asa ca nu te supara.
           Nu pot sa fac asta. Am ramas fara masca  de regina a scorpiilor pe care am construit-o. Acum dispari naibii si sa stii ca nu am nevoie de exemplele tale idioate.
           Tu ai spus-o...
           M-am concentrat din nou si am incercat sa aud cuvintele din spatele usii, munca fiindu-mi usurata de faptul ca persoanele respective mai aveau putin si incepeau sa tipe unele la altele.
           -Tu chiar nu intelegi?! Ea e iubita mea si s-a produs o enorma greseala. Asa ca lasama naibii sa trec! se auzea vocea lui Ian mai puternica decat celelalte si, desigur, cea mai furioasa.
           -Era, desteptule. Nici  nu stiu cum de indraznesti sa vii aici si sa te astepti sa fie totul OK. Stii macar cat de mult ai facut-o sa sufere? Si, doar ca sa stii, ea imi apartine mie acum. a spus Andrew cu un ton de parca ar fi fost stapanul lumii, iar eu doar un lucru luat la intamplare care nu conteaza foarte mult, dar cu care te poti da mare si tare.
          -Nu e un obiect, ca tu, scursura a societatii, sa poti spune ca iti apartine. Si in caz in care nun stiai Lui Kity nu ii plac idiotii posesivi. a marait Ian.
          -Spune baiatul care a inselat-o.  Nu mai vrea sa i se spuna Kity. Acum e Claudia.
          -Pentru ultima data Andrew, da-te dracului din calea mea sau te dau eu insami!a tipat Angela.
          -Tu, fosta prietena de toata jena ce esti spui asta doar fiindca ai langa tine un sac de pureci si steroizi fara creier, altfl sunt sigur ca ai pleca de aici in secunda numarul doi de aici fara sa te impotrivesti.
           Wow, nu stiam ca Andrew e atat de plin de venin.
           Esti sigura ca nu facea nimic altceva decat sa joace teatru in fata noastra?
           Presupun ca va trebui sa stam mai mult cu ochii pe el. Mie nu-mi miroase a bine toata treaba asta.
          Aici sunt si eu de acord cu tine.
         S-a auzit o bubuitura puternica si un icnat, ca si cum cineva ar fi fost puternic izbit de zid, iar in momentul urmator vocea furioasa a lui Tay mi-a dat fiori pe sina spinarii, desi era de asteptat ca el sa reactioneze astfel la faptul ca nesimtitul si necioplitul de Andrew a insultat-o pe Angela.
         -Daca mai indraznesti sa ii mai spui asa ceva vreodata iubitei mele iti jur ca iti voi rupe fiecare osicior pe care tu, roata de rezerva, il ai in corp.
         -Esti sigur, caine? Andrew a folosit cel mai ingrozitor ton pe care l-am auzit vreodata in viata mea. Era sarcastic si, in acelasi timp incarcat cu rautate, ura si amuzament. Singurul cuvant care se putea atribui tonului lui era cuvantul malefic.
          S-a mai auzit o bufnitura, de data aceasta mai puternica si un scancet, iar apoi usa s-a luvit de perete si am simtit si auzit in acelasi timp pe cineva fugind inspre patul meu si apoi aruncandu-se in bratele mele. Mi-am dat seama ca era Ang care plangea in hohote, fapt care pur si simplu m-a distrus. Am deschis ochii si am strans-o in brate incercand sa o linistesc.
        -Kity, imi pare ataaat de raaauuu! Nu ar fi trebuit sa te las singura. Ar fi trebuit sa te protejez cu orice pret, si sa vin cu tine.
        -Gata Ang, totul e bine. Nu s-a intamplat nimic. Am mangaiat-o pe spate, cum facea mama cu un copil mic.
        Si-a ridicat fetisoara plina de lacrimi curgande si m-a privit cu ochisorii ei mari si inocenti, scaldati in lacrimi, si m-a intrebat: -Ma ierti? cu o voce de copil mic, care ma facea sa imi vina sa ma spanzur doar fiindca am facut-o sa planga.
        -Nu am ce sa iert. i-am raspuns, si am incercat sa ii zambesc, dar fata mea se simtea ciudat, impietrita. Nimic din ce s-a intamplat nu a fost vina ta.
         S-a uitat la mine si a inceput sa planga si mai tare. In timp ce incercam sa o linistesc pe Ang am aruncat o pirvire prin camera si la ocupantii ei, si m-am oprit mai intai la Tay.
         -Ce s-a intamplat cu Andrew? l-am intrebat.
         Si-a inclestat maxilarul si pumni, apoi a privit in alta parte, semn ca inca nu era calm si nici pe ddeparte in regula cu ce a spus mascariciul.
         -Va dormi pentru un timp. a mormait el.
         Am incuviintat din cap si apoi m-am uitat la Paul si Torrey, care pareau destul de preocupati de atat starea mea cat si a fetei pixie din bratele mele.
         -Imi pare rau ca v-ati facut griji din cauza mea, nu  am intentionat sa va dau pe toti peste cap din cauza...intelegeti voi.
         Ei au dat din cap si mi-au zambit in semn ca totul e in regula. II simteam privirea atintita asupra mea, arzandu-ma, dar am refuzat sa il privesc, desi fiecare celula din corpul meu tanjea dupa el. Ang se oprise din plans iar atmosfera devenise, oarecum, stranie si stanjenitoare. As fi vrut sa vorbesc cu ei, sa ii rog sa imi povesteasca se s-a mai intamplat, sa le spun si eu ce am mai patit, dar pur si simplu nu imi puteam convinge corzile vocale sa vibreze si nici sa imi misc buzele.
        -Ma duc sa ma plimb. am spus brusc si m-am ridicat din pat si, cand sa ies din camera am simtit cum Ian m-a prins de mana. Cand pielea lui a intrat in contact cu a mea mi-am retras mana cat am putut de repede, intrucat simteam ca si cum ar fi trecut curent electric prin lucul in care il atinsese.
        -Imi pare rau. Am grsit, dar pot sa-ti explic! a spus el, iar vocea ii suna aproape strangulata.
        -Sunt sigura de asta. i-am spus cu o voce atat de rece incat m-am surprins si pe mine insami, iar pe ceilalti sa tresara.
          Am iesit din camera cat de repete am putut si in drum spre iesire i-am aruncat o privire lui Andrew, care era, cum a spus Tay putin cam accidentat si, de asemeni, inconstient. M-am grait sa ies cat mai repede din bloc si am sunat-o pe asistenta mea, in speranta ca imi va spune ce mama naibii s-a intamplat dupa ce am lesinat. La al patrulea bip a raspuns cu o voce tremuranda.
         -Alo?
         -Hey, eu sunt. Ce s-a intamplat dupa ce mi-am pierdut cunostinta? m-am grabit sa o intreb.
         -Aaa....Pai...a inceput ea sa se balbaie, scotandu-ma din sarite.
         -Azi, daca se poate?am presat-o eu.
         A fost liniste pentru un timp, dupa care, incepand cu un oftat lung a inceput sa-mi povesteasc asolut totul, inclusiv micile detalii care, in loc sa ma faca sa o apreciez pentru memoria excelenta ma enervau si mai tare.
         -M-a luat in brate si apoi m-a dus la masina lui?! Si tu nu ai ridicat nici nu deget sa il opresti naibii?! am inceput eu sa tip la ea, nepasandu-mi da privirile care imi erau aruncate de trecatori.
         Am incercat sa ma linistesc si sa ma agat de faptul ca ea probail nu avea nici o vina pentru cele intamplate, Am inspirat adanc si am incercat sa ascult se avea de zis.
         -Eu nu stiam cum ar fi trebuit sa reactionez. Eram...
         -Socata?am incercat eu sa o ajut.
         -Da.
         Totusi, a fost chiar dragut din partea lui sa faca ce a facut, nu?
         Probabil a facut-o crezand ca daca face si el un pustiu de bine eu o sa ii iert toate greselile.
        Dar totusi parea atat de obosit si trist...
        O fi fost obosit din cauza tuturor tarfelor cu care s-a culcat di trist din cauza ca nu i-a mers si cu mine.
        -OK, mersi me vedem maine.
         Am inchis si am continuat sa ,,bantui`` pe strazile orasului, incercandr sa ma conving sa ma intorc acasa si sa dau ochii cu ei. Se lasase seara si era putin cam racoare, asa ca am decis ca era timpul sa ma intorc si sa infrunt trecutul. Strazile devenisera pustii si mai erau luminate doar de un stalp de iluminat pe ici-colo si panouri publicitare, fapt care imi dadea fiori. Am marit pasul, si eram putin nelinistita fiindca chiar daca nu parea sa fie nimeni in zona tot aveam un sentiment rau.
        -Te grabesti undeva?a intrebat o voce din dreapta mea.
        Am intors capul si cand am privit chipul urmaritorului meu m-am simtit ca si cum mi-ar fi cazut cerul in cap.
        -Ce naiba mai vrei James? l-am itrebat, enervata de insistenta lui.
        A clatinat din cap dezapropator, apoi si-a atintit cuburile de gheata pe care le numeste el ochi asupra mea si a ranjit, ca de fiecare data cand il vedeam.
        -Dupa tot aces timp, inca nu te-ai prins?
        -Nu, eu inca sper sa dispari naibii si sa ma lasi in pace. Nu-i asa ca vrei acelasi lucru, doar ca ai nevoie de un sut bun ca sa primesti startul?
         A ras puternic, parand mai mult un raton care se inneaca (as fi vrut eu sa fie el doar un amarat de raton), arand amuzat de tonul meu defensiv si foarte rece.
         -Pai, ce spui de asta: tu il parasesti pe tipul roata de rezerva, iesi cu mine si, eventual, dupa ce ma voi plictisi de compania ta, te voi lasa in pace. Si asa toata lumea iese in castig si e multumita.
         Am pufnit si mi-am rotit ochiii in semn de dispret.
         -In visele tale! i-am spus si mi-am reluat drumul spre casa.
         James era ca un paduche, adica enervant si persistent, dar in acelasi timp era si periculos.
         -Vorbeste fata care are doi baieti la picioare.
         -Ei n-au nimic de-a face cu asta. am spus, devenind extrem de incordata.
         -Ba cum sa nuuu....ei sunt cei care te tin departe de mine.
         Era enervant de clar ca James ma ameninta, dar nu avea ce la le faca baietilor (speram eu) si cu siguranta nu s-ar fi inhaitat cineva cu tembeul asta.
         -Nu-mi pasa de ei, asa ca nu ma poti obliga. i-am spus si am plecat spre casa.
         -Mai vedem....s-a auzit din spatele meu soapta infioaratoare a lui James.
                                                                                                                                                                   

        -Am ajuns! am strigat eu, dar n-am primit nici un raspuns..
        M-am uitat rapid in fiecare camera si, desi era putin cam dezordine nu era nici urma de om. Am verificat mesjele de pe robot si am verificat si telefonul, dar nu era absolut nimic nou sub soare. Am inceput sa fac curatenie in casa si apoi intentionam sa il sun pe Andrew si sa il intreb daca e OK si apoi sa o sun pe Ang si sa imi cer scuze de la ea pentru plecarea brusca si pentru supararea pe care i-am pricinuit-o.
        Ma intreb ce s-a intamplat cu ei?
        Sigur nu stii?
        Categoric. Eu nu le-am spus sa pleca, dar cred ca s-au gandit ca sunt suparata pe ei...cred..
        Si n-ai nici un sentiment super nasol, nu? Si nu-ti vin cuvintele lui James ca sarea pe rana?
        E-Eu nu cred ca e posibil asa ceva.
        Nu esti singura care simte ca ii vine rau cand se gandeste la acea posibilitate. Si pe mine nu ma poti minti!
        Dispari!
        Am lulat telefonul si am format rapid numarul Angelei, dar nu a raspuns, asa ca l-am sunat pe Andrew, si la al 5-lea bip a raspuns.
        -Prietenul tau nu poate raspunde acum, Kiti.
        Vocea rece a lui James m-a facut sa pierd si ultima farama de speranta pe care o aveam.

Ang POV

        Cand m-am trezit aveam o durere de cap ingrozitoare si eram incapabila sa imi misc mainile si picioarele. Am deschis ochii si am vazut ca eram legata intr-un subsol, sau cel putin asa presupuneam. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era faptul ca stateam si plangeam din cauza ca Kity plecase din nou, iar apoi cateva batai in usa si restul era in ceata.
        Am incercat sa ma misc, iar gestul mi-a smuls un geamat de durere.
        -Esti bine? s-a auzit vocea plina de ingrijorare a lui Tay de undeva din dreapta mea.
        -Uf, sunt bine, dar ce mama beciului masii s-a intamplat? am incercat sa ma tarii pana in locul din care venea vocea lui Tay.
        -Nu te misca. Vin eu la tine. mi-a spus el.
        L-am auzit tarandu-se sau orice facea el, si in acelasi timp am auzit un geaat si un mormait de cealalta parte a incaperii.
        -Ce mama naibii s-a intamplat?!a spus Paul evident enervat in timp ce incerca sa o ajut pe Torrey.
        Tay a ajuns la mine si, intr-un fel ciudat mi-a oferit un fel de imbratisare, care m-a mai linistit un pic.
         -Aici suntem! am spus amandoi in acelasi timp.
         Au ajuns la noi si, desi Torrey arata ingrozita parea sa se straduiasca sa nu inceapa sa planga si sa nu cada in ghearele unui atac de panica.
         -Ce s-a intamplat? am intrebat toti deodata.
          In timp ce piesele de puzzle erau puse cap la cap de baieti, singura la care ma gandeam era Kity si speram ca e in regula.

Kity POV

         -Ii ai pe toti? am intrebat, incercand sa imi mentin vocea rece si indiferenta, desi simteam ca mai aveam putin si ma urcam pe pereti.
         -Stai linistita, cauta bine, ti-am lasat un mis cadou. Cauta bine si il vei gasi.

         -Il? am intrebat eu, dar deja inchisese.

         Am inceput sa caut metodic in fiecare camera, in fiecare coltisor fiecare sertar si dulap. Singurul loc care ramasese era camera mea, asa ca eram sigura ca imi lasase vreun mesaj pe pat sau in dulap, fiindca era singurul los in care nu cautasem din intreaga casa. Am rascolit tot biroul, ap cautat peste tot pe si sub pat, chiar si pe baldachin (adaugat recent in perioada de vreau sa uit de tot si apropo, sunt o scorpie) si nu am gasit nimic.
         Mi-am luat inima-m dinti si am deschis usile dulapo-camerei mele (un alt capriciu de-al meu si, in acelasi timp un cosmar pentru baietii de la renovari) si totul parea aproapre normal, cu exceptia unui morman urias de haine aruncat intr-un colt al dulapului. Am inceput sa iau fiecare haina si sa o acez la locul ei, verificand in acelasi timp daca nu au vreun bilete, pana cand am dat de un brat omenesc. Am tipat cat m-au tinut plamanii si am sarit inapoi, privirea fiindu-mi atintita asupra mainii.
       Mi-am facut curaj si m-am apropiat si am inceput sa dau hainele deoparte, aruncandu-le, nepasandu-mi decat de persoana care se afla sub mormanul de haine. Speram totusi ca James sa nu-mi fi lasat trupul cuiva in dulap cu vreun mesaj ciudat satanic scrijelit pe el.
      Dupa ce am terminat de aruncat toate hainele am putut observa un Ian foarte batut si, evident, inconstient. Am fost ingrijorata de starea in care se afla , plin de vanatai si sangerand in unele locuri, dar frica si ingrijorarea au fost transformate incet intr-o furie mistuitoare, indreptata asupra lui James.
       Nu pot sa cred ca paduchele ala de James i-a facut asa ceva lui Ian. Chiar daca a meritat-o.
       Delirezi, crede-ma. Ian nu a meritat absolut nimic din toate astea. Il iubesc, iar James l-a ranit, ceea ce insemna ca cel mai probabil le va face la fel si celorlalti. Trebuie sa facem ceva!
       Negresit.
       Am incercat sa il tarai pe Ian si sa il asez pe pat, iar tot efortul a fost echivalent cu o ora intreaga la sala de forta. Era greu, cel putin pentru mine asa parea, si totodata trebuia sa am grija sa nu il ranesc, chiar daca era inconstient si nu ar fi simtit.
        Dupa ce am terminat i-am dat jos jacheta de piele si pantofii (Hmm, trebuia sa ii amintesc ca in casa mea nu se statea incaltat, si cu atat mai putin in patul meu :) ), m-am dus la baie si am insfacat trusa de prim ajutor pris un lighean cu apa calda si m-am intors in camera, din ce in ce mai nelinistita.
         Am inceput sa ii curat ranile, incercand din rasputeri sa nu imi descarc din greseala furia, care crestea din ce in ce mai mult, pe el.
          -Aici e partea unde ar trebui sa intreb daca am murit si am ajuns in rai? am intreba Ian cu o voce ragusita si obisnuitul lui zambet.
           In clipa in care privirile ni s-au intalnit am simtit din nou unda obisnuita de electricitate dintre noi. Zambetul mi s-a latit si am sarit in bratele lui ca un copilas de 10 ani, razand si, in acelasi timp plangand (nu intrebat cum de e posibil, dar totusi e).
           -Idiotule! M-ai ingrijorat de moarte. Ai vreo idee cum m-am simtit eu?! Si mai ales cand paduchele acela de James i-a rapit pe toti, iar tu erai in dulapul meu, batut mar si inconstient, si cand te trezesti tu imi arunci o fraza de genul acela? l-am intrebat eu, inca in bratele lui.
           -Pai...Eu..a inceput sa se balbaie, bar eu l-am intrerupt, pentru a-i alunga orice confuzie.
           -Sa nu te schimbi niciodata.
           Mi-a aruncat zambetul lui de 1000de watti si m-a strans si mai tare la pieptul lui, chiar daca asta i-a smuls un icnet din cauza durerii.M-am smuls repede din incatusarea bratelor lui si i-am ridicat tricoul, de sub care o vanataie imensa se holba la mine.
          -Te doare cand respiri?Imi pare rau ca am ratat asta, dar nu mi s-a parut de cuviinta. m-am scuzat rapid si am trecut la examinarea ranii.
          -Nu doare asa de tare daca nu ma misc...si nu respir;
          Am examinat lovitura mai ine pentru a fi sigura si, spre nenorocul meu, a lui Ian si a viermelui de James pe care mai mult ca sigur il voi omora, Ian avea 2 coaste rupte. L-am bandajat cat de bina am putut, dupa care am dus toate lucrurile la locul lor.
           -Stii, eti un adevarat inger. mi-a spus si s-a uitat la mine cu cea mai incarcata de iubire si fericita privire pe care am vazut-o vreoadata la el.
           Noroc ca partea de creier care era inca activa  mi-a amintit ca el s-a jucat cu mine, astfel ca mi-am revenit si m-am intors cu fata la dulat si am adoptat atitudinea mea rece, sau ce a mai ramas din ea.
           -Ma duc sa imi strang hainele. Mai bine te-ai ruga sa nu-mi fi patat ceva de sange. Poate tu poti sa faci ce doresti, dar eu nu. i-am spus pe un ton indiferent si m-am intors cu fata spre dulap si am inceput sa strang hainele.
           -Kity...a inceput el, dar i-am taiat macaroana.
           -Pastreaza pentru cine te crede. Aaa si apropo, numele meu e Claudia.
           A fost vizibil ca a avut un soc la brusca mea schimbare de atitudine. Am intrat in dulap si am inceput sa strang rochiile pentru prezentare doar cat sa imi tin ocupate mainile care tanjeau dupa el.
           -Nu te-am inselat!a strigat el. Adica ma rog, da dar chelnerita m-a sarutat si eu am raspuns doar fiindca eram drogat.
           Am inghetat cand i-am auzit explicatia si o parte din mine sarea in sus de fericire, sperand ca nu toarna verzi si uscate, iar cealalta parte a mea era sigura ca mintea de ingheteau apele.
           -Nu eram constient de actiunile mele. Nina a platit-o. Tor si Paul pot sa-ti explice. Mi-am revenit abia dimineata urmatoare. parea aproape disperat cand a vorbit iar. Te implor, fac orice, numai nu fugi de mine din nou. Nu as mai putea suporta.
            M-am uitat in oceanele superbe albastru cu gri si tot ce am vazut a fost o tristete sfasietoare si sinceritate.
             -i asta e tot adevarul? am intrebat, nesigura inca.
            -Tot adevarul a incuviintat si a zambit slab.

Damn` troubles!

Se pare ca nu mai reusesc sa mai postez, si asta din cauza ca am teste peste teste, lectii si teme de nici nu imi mai vad capul. Dar promit sa ma super straduiesc si sper sa intelegeti problemele acestea si sincer imi pare super rau.
                                                                                        xoxo, Alexandra

Antidot pentru insomnii =))

Hey, asta e o trupa care imi place sa o ascult atunci cand nu pot dormi, sau cand am nevoie de o schimbare. Sper sa va placa.
                                                                                                       xoxo, Alexandra
 P.S. Cate odata mai am piuele de gaina de la melodiile lor :D (yeah, I know i`m va frreak)

C` est moi, once again! :D

Sorry pentru faptul ca n-am mai dat nici un semn de viata, dar nu am mai apucat sa mai stau la calculator/ laptop si nu am avut cum sa va scriu. M-am apucat de capitolul 17 din nou si sper ca maine seara cel tarziu il voi posta si, sper ca voi pune si un one-shoot zilele urmatoare. Trebuie doar sa il transcriu. Chiar si asa, m-am bucurat sa vad ca v-ati spus parerea in legatura cu urmatorul meu fic si, care are cele mai multe ,, voturi`` va fi scris primul. Si da, voi continua acest fic si abia cand il termin voi scrie inca unul.
                                                                                                   xoxo, Alexandra

A aparut o mica problema

Azi cand scriam capitolul 17 mai aveam vreo cateva propozitii si terminam capitolul, cand am apasat pe nu-stiu-ce taste si s-a sters absolut totul, asa ca va trebui sa mai asteptati putin. Imi pare extrem de rau, dar sa stiti ca este un capitol foarte lung, asa ca va mai dura putin mai ales acum ca a inceput scoala. Sorry, dar voi posta foarte curand.
                                                                                                              xoxo, Alexandra

What would you like more?

Buna! Mai am cateva capitole si voi termina acest fic si, se poate spune ca, initial aveam o idee despre o alta povestte, dar dupa ce am vizionat (va rog sa nu radeti, da stiu ca e copilaresc) un serial anime mi-a mai venit inca o idee, si sincera sa fiu, nu stiu de care sa ma apuc prima, asa ca va voi lasa pe voi sa decideti ce doriti sa cititi.
 1. Ea e o tanara studenta la facultatea de drept, iar el e fiul unuia dintre cei mai bogati oameni din lume. Doua destine care par ca nu se pot intalni niciodata, dar cand Cassandra si prietena ei se angajeaza la una din cele mai luxoase statiuni, ce se poate intampla? Si mai ales, cand Cass il intalneste pe el la o petrecere pe un iacht, si apoi printr-o ciudatenie a naturii cei doi naufragiaza pe o insula? Un lucru e cert:ambii au cate un secret, si ambii incearca sa il ascunda, dar cand totul iese la iveala, oare ei se vor apropia, sau vor fugi mancand nisipul ? ;) (nu prea ma pricep la rezumate)
 2. Actiunea se petrece in Japonia, unde unul din cei mai buni soldati din baza secreta numita Catreris a fost trimis, impreuna cu doi dintre camarazii sai sa asigure siguranta unei fete de 16 ani. Dar ce legatura ar putea avea un sergent in comun cu o studenta? Pai, ea e urmarita de un grup terorist cce doreste sa foloseasca tehnologia neagra din creierul ei, iar sergentul si echipa lui trebuie sa o protejeze, si pentru a face asta trebuie sa devina un student normal, coleg de clasa cu ea, singura problema fiind ca el nu se poate integra, facand tot felul de probleme scolii si lui Aisha (mai am de reflectat la nume).
P.S. Baiatul e de aceeasi varata cu ea.

Deci, lasati comm cu care veti sa il incep primul dupa ce termin acest fic, si tot pe acest blog voi posta.

                                                                                                       xoxo, Alexandra

Capitolul 16 - Meet again

            Au trecut deja trei saptamani de cand m-am intors si de cand am lasat in urma toate persoanele importante pentru mine, alaturi de ele ramanand totusi si sentimentele, umanitatea mea. A devenit mult mai usor sa suport durerea acum, iar noptile albe erau din ce in ce mai des inlocuite cu intuneric, cosmarurile fiind din ce in ce mai rare. Desigur, dupa ce scorpia care se da drept prietena mea a anuntat revistele de scandal ca eu am fost fata misterioasa din pozele cu ei nu prea am mai avut liniste, interviuri si paparazzi enervandu-ma in fiecare zi. Din fericire, actualul meu iubit nu are o problema cu toate mizeriile astea, si e chiar foarte dragut cu privire la situatia dificila ce ii implica pe ei,  facandu-ma sa ma simt putin vinovata, pentru ca eu  nu simt nimic pentru el, il folosesc doar ca un pansament.
           -Iubito? Mai esti printre noi?a chicotit Andrew, scotandu-ma din starea mea meditativa.
           -Da, din nefericire.i-am raspuns eu pe un ton rece, si de fapt singurul mod in care mai vorbeam cu oricine.
           -Am o veste buna, si una rea, pe care vrei sa o auzi prima?m-a intrebat el un pic jenat, fapt dedus de la zambetul tamp de pe fata lui si roseata din obraji.
          -Nu prea ma intereseaza, dar mai bine n-ar avea legatura cu tarfa aia oxigenata care tot imprastie zvonuri despre mine, altfel va ramane fara dintii ei albiti in gura.
          -Eh, de data asta nu e chiar atat de rau, doar...
          -Nu vreau sa aud, si care e vestea buna?
          -Se pare ca schitele pe care le-ai facut au fost acceptate si, cel mai probabil colectia va fi un succes imens.
         -Stai sa ghicesc, oxigenata a spus tabloielor ca am furat ideile si schitele ei?am intrebat eu sec, o urma de venin si amaraciune simtindu-se in vocea mea.
         Andrew s-a fastacit si si-a dus mana la par, lucru pe care il face numai cand e agitat, stanjenit sau ingrijorat. Simteam practic cum incepea sa imi clocoteasca sangele si cum fiecare muschi se incordeaza.
          -Inteleg. am spus eu pe un ton care ar fi putut incheta si sangelein vene.
          M-am indreptat spre iesirea din ,,biroul” meu si in timp ce incercam sa scap de Andrew fara vreo predica am sunat-o pe Zoey, o fata foarte draguta si timida, care primise ordin de la seful ei sa fie cu ochii pe mine si sa ma ajute la orice am nevoie.
          Da, stiu, lucrurile s-au petrecut atat de repede incat nici eu nu stiu exact ce s-a intamplat, dar in ziua aeea la mall vipera a anuntat paparazzi si apoi peste doua zile a avut tupeu sa imi umble prin lucruri si le-a dat schitele mele cu haine si accesorii, iar apoi nu a durat mult si pana dimineata stirea s-a raspandit, astfel ca acum cinci  zile am fost practic atacata de o gloata de creatori de moda, si astfel  m-am angajat la una din casele de moda care imi facusera oferta. Desigur, mai intai a trebuit sa fac un curs cu niste stupizenii pe care le stiam deja, dar tot raul spre bine.
          -Kity, stai, nu fa nimic im....
          -Ti-am spus sa nu-mi mai zici asa si ce crezi, idioata mea de fosta colega nu merita asa ceva? Ha ha ha!am ras eu fara pic de umor. Parca vad titlurile de maine: ,,Una din cei mai promitatori tineri in materie de design vestimentar a atacat-o pe blonda care incearca sa ii dezgroape trecutul!”. Nu e problema ta.
          I-am intors spatele si am plecat si, cand sa ies din cladire Zoey m-a ajuns din urma.
          -Ai primit mesajul meu?am intrebat-o cu un zambet amar.
          A incuviintat din cap, si apoi ne-am indreptat spre parcare. Am mers spre masina ei si apoi i-am dat adresa la care cel mai probabil o vom gasi pe barbie.
                               ....................................................................................................
Ang POV

          Toata lumea era intr-o stare deplorabila inca de la plecarea lui Kity, si toti suntem disperati sa o gasim, dar nu a raspuns la apeluri mesaje nimic. Oricum ar fi, cel mai probabil e ca ea s-a intors in tara. Ian e mai mult decat distrus, el e, probabil in cea mai rea stare. Abia daca mananca si doarme, in schimb de cele mai multe ori sta inchis in camera, sau pe terasa, dar niciodata nu lasa telefonul din mana si ii trimite mesaje si emailuri lui Kity.
         Initial toti am dat vina pe el, dar ne-am inselat. Tay si ceilalti sarisera si mai ca il facusera una cu pamantul, pana cand Paul a explicat ce s-a intamplat cu adevarat. In prima saptamana eu tot ce am reusit sa fac a fost sa plang, si Ash la fel, fiindca si ea se atasase de Kity aproape la fel de mult ca mine, dar in ultimele doua saptamani am planificat totul, si ne vom intoarce si speram sa o gasim si sa explicam totul.
        Sper sa nu fi facut vreo prostie imensa cum face ea de obicei cand sufera. Vin dupa tine surioara!
.....................................................................................................................................................................

Kity POV

        -Deci, barbie, am auzit ca iar ai visat ceva frumos si, cand te-ai trezit, singurul neuron care a mai ramas in papusoiul pe care il numesti tu cap a decis ca acel fapt trebuie impartasit lumii, intrucat tu ai impresia ca e....real?! am intrebat-o eu pe papusa faa creier care statea in fata mea, cu o expresie de genul  sunt de o mie de ori mai buna decat tine.
        -Scuze, a vorbit cineva, fiindca eu nu vad decat o umbra vaga aici.
        Am zambit la ea, si am aruncat o privire spre Zoey, sperand sa nu ma lase sa o omor pe tarfa aceea.
        -O, credema, in curand o sa faci mai mult decat sa ma auzi! Ai sa imi stimti mana in chica aia ieftina si blonda.
        Cu o fluturare din  mana si-a dat parul pe spate, ca si cum cuvintele mele nici nu ar fi atins-o, dar culoarea de sfecla rosie pe care fata ei arata clar si tare ca era furioasa pana la radacina firelor ei oxigenate.
        -Uite cine vorbeste, miss ,, Prietenul meu e faimos, si m-a inselat, asa ca imi voi construi faima pe spatele lui”!
        Cuvintele ei mi-au intrat ca un pumnal in inima, starnind atat tristete si agonie, cat si ura fata de persoana care statea in fata mea.
        - Chiar daca printr-un miracol ai reusit sa fii impreuna cu Ian Somerhalder, e un imens noroc ca el a realizat ce greseala enorma a facut si ce bataie de cap prezinti tu, si in loc sa iti spuna verde in fata ca se desparte de tine el te-a inselat cu altcineva intr-un club. Dar chiar si asa, tu, un nimic si un parazit ti-ai cladit faima pe spatele lui, si acum mai joci si rolul de inima franta si scorpie.
          Nu am mai putut sa-mi retin lacrimile care ai izbucnit la suprafata, odata ce toate temerile si durerea mea a iesit din gura acelei plastificate, iar mainile mele imi inconjurau cu disperare pieptul in incercarea de a diminua durerea si a ma mentine intreaga.
         -Ups, ti-am ranit sentimentele cumva?! Imi pare nespus de rau, dar asta e doar adevarul, Kity!

         Ang POV

         -In regula, deci suntem gata de plecare? am intrebat-o eu pe Torrey, care a pregatit bagajele noastre.
        -Ang, avem o problema!a strigat Paul disperat din capatul scarilor.
        L-am privit si am vazut cum ingrijorarea si spaima erau  prezente pe chipul lui, si era de asemenea mult mai tensionat decat de obicei.
        -Of! Ce s-a mai intamplat acum?
       -Ian a disparut. Nu raspunde, si nu cred ca ar fi iesit la o plimbare in natura, cel putin nu in starea in care se afla.
         Vestea ca Ian a disparut mi-a cazut ca un bolovan in cap, intrucat astazi era ziua pe care toti o asteptam, in sfarsit mergeam sa ii explicam totul lui Kity, intrucat alta cale decat cea personala nu functiona, si era prima oara dupa mult timp cand am aflat ceva vesti despre ea.
          -Cum dracu sa dispara cand azi mergem la Kity!? El era obsedat practic de ea! De cand nu l-ai mai vazut?
          Paul parea speriat de iesirea mea, la fel si Torrey si Tay, dar cu toate acestea stiau cat de stresant e toata situatia pentru mine.
          - De 2 zile si jumatate.
          -Cred ca singurul lucru pe care l-ar fi putut face era sa se duca dupa Kity.

           Kity POV

           -Nu-mi spune ca renunti asa de usor, si tocmai cand ma distram si eu cu tine! Vai, ce pierdere!
           Auzem vocea blondei in departare, dar corpul meu nu mai parea sa reactioneze la nimic, eram prinsa in propria mea bula de suferinta si durere.oate lucrurile pe care le-am inchis in mine atat de mult timp au iesit la suprafata intr-o explozie ce m-a coplesit si m-a inchis pe mine insami in intunericul sufletului meu.
           -Kity! s-a auzit o voce in spatele meu, o voce pe care as fi recunoscut-o dintr-o mie, o voce pe care, oricat de mult as fi incercat, tot as fi adorat-o si as fi vrut sa o aud din nou si din nou, vocea lui.
            Uau, acum mai am si auzenii, grozav Kity, te indrepti pe calea cea buna. Mai raman iluziile si ajungi la nebuni.
            Iar ai aparut?! Nu aveai altceva de facut, cum ar fi sa ma lasi in pace?!
            Ca tare bine a mers pana acum, uite in ce situatie am ajuns!
            Nu cred ca e doar imaginatia care produce acel sunet, a fost prea precis, prea disperat.
            Atunci...e el?
            Deschide ochii si vezi, ca doar nu sunt clarvazator!
            Cu greu am deschis ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost fata blondei plina de surprindere si foarte ofensata de altfel. Mi-am facut curaj si m-am uitat spre asistenta mea care era in stare de soc, iar apoi am simtit doua brate infasurandu-se in jurul meu si cand am intors capul am intalnit doi ochi foarte albastri cu nuante de gri, dar acei ochi pareau secati de viata, vitalitate, fericire. Erau la fel ca ai mei, ultima data cand m-am privit in oglinda.
           -Ian...am reusit sa soptesc, iar apoi am cazut in intuneric.

Hello! :D

Imi pare rau pentru intarzierea de zilele acestea, dar am avut multa treaba si m-am tot gandit la scenarii plauzibile pentru urmatorul capitol, dar voi posta cat de curand, maxim o saptamana daca am de facut niste chestii. Oricum, nu va ingrijorati, voi posta cat de curand urmatorul capitol, care sper sa va placa, fiindca apare Ian in peisaj din nou, dar ups, am spus prea multe.
                                                                                                      xoxo, Alexandra

Capitolul 15 - Ice heart

              Inca nu pot sa cred ce s-a intamplat, iar starea de negare si amorteala sunt probabil singurele lucruri care imi impiedica inima sa se rupa in bucatele si tot asa pana cand din inima mea nu ar mai fi ramas decat praf, acela fiind luat de vantul ce va bate prin prapastia ce ar fi devenit pieptul meu.
              In timpul zborului plangeam atat de tare incat stewardezle s-au indoit de sanatatea mea mintala si, cel mai probabil le-am speriat de moarte, dar totusi mi-au oferit calmante. Desigur, au fost nevoie de vreo 4 pastile, dar intr-un final am alunecat intr-o stare placuta si binemeritata de inconstienta.
              Acum, stau ghemuita sub plapuma in apartamentul pe care eu si Ang l-am inchiriat si incerc cu disperare sa amortesc din nou, sa nu mai simt gaura aceea in pieptul meu, dar cel mai rau e ca, cu toate ca m-a facut sa sufar, nu-l pot uita, sau ura, oricat de tare incerc, si asta ma face sa sufar si mai tare, fiindca inima mea si-l doreste pe el, doreste sa fie din nou langa mine, sa imi spuna ca totul a fost doar un vis urat Dar si eu  si inima mea stim ca asta nu e adevarat.
               Of! Uita-te la tine! Esti de-a dreptul patetica, sa iti incalci promisiunea in asa hal, sa plangi pentru un baiat! Pff! Nu stiam ca inca suntem in clasa intai.
               Iar ai aparut?!
               Hey, ai nevoie de mine, sa-ti amintesc ca esti mult mai buna de atat si ca el nu te merita! Mai alesca nu merita lacrimile tale, mai bine le-ai varsa pentru un catel mort decat pentru idiotul ala.
               Il iubesc, nu intelegi?! Si oricat de tare incerc, nu il pot uita, si nu il pot ura. Si credeam....credeam ca si el ma iubeste...
               Si te-ai inselat! Inceteaza si treci mai departe! Si crede-ma, daca as pi avut picioare sau maini te-as fi trezit din mizerabila ta conditie de amorteala ,in care te afli de o saptamana intreaga, cu o lovitura buna, dar asa, tot ce pot face este sa tip la tine.
               O...o saptamana?!
                Da, buna dimineata isteato! Nu stiai? Normal ca nu! Esti prea ocupata cu plansul si nu  ti-ai dat seama?!
                Pleaca! Stiu ce am de facut, asa ca nu mai am nevoie de sfaturile tale intelepte.
                M-am ridicat din pat, stupefiata inca de la auzul cuvantului saptamana, si m-am dus la baie, am dat drumul la dus si am intrat sub el, lasand apa fierbinte sa imi relaxeze muschii. Constiinta, sau logica sau orice naiba o fi in capul meu avea dreptate, si in plus mi-a amintit de promisiunea ce am facut-o eu si cu Angie.
 Flashback
               
              -Angie, nu mai plange, nu merita! incercam eu sa imi conving cea mai buna prietena, care era ingropata intr-o mare de lacrimi.
              -N-Nu inteleg...c-cum de m-a facut de ras in halul acela...cum d-de a f-fost asa de rau?!
               Ang statea ghemuita pe pat si eu am luat-o in brate, intr-o incercare esuata de a o face sa se calmeze. Ang plangea in hohote intrucat baiatul de care era indragostita a facut-o de ras in fata prietenilor lui.
              -E un baiat! De asta a fost asa cum a fost. A preferat sa se ascunda in spatele minciunilor si rautatilor, decat sa isi foloseasca creierul si sa poarte o discutie civilizata si serioasa! am spus serioasa, simtind cum deveneam din ce in ce mai furioasa din cauza starii in care era Ang.
             Ea a inceput sa chicoteasca printre lacrimi si i-am dar drumul din imbratisare, oferindu-i un zambet urias.
             -Kity, suni de parca ai avea 20 de ani, nu 7.
             -Eh, si tu acum, nu-mi spune ca nu am dreptate, ca amandoua stim ca am.
             -Presupun....a spus Ang si si-a lasat capul in jos, lacrimile curgand din nou cu repeziciune.
             -Angie...am zis si ea si-a ridicat capul, uitandu-se la mine cu 2 ochi uriasi si plini de suparare. Uite, eu jur ca nu voi plange niciodata din cauza unui baiat. am spus eu cu mana pe inima. Acum vreau ca si tu sa promiti acelasi lucru.
              Mi-a imitat pozitia si cu o fata serioasa care era intr-un contrast amuzant cu varsta ei a zis:
              -Jur!
 End flashback

              Amintirea acestei intamplari mi-a smuls un chicot, fiindca eu o indemnam sa il ignore, sa il uite, dar eu dupa ce Ang adormise, epuizata de la plans, m-am dus si i-am dat tantalaului o bumbaceala sanatoasa, ca sa il invat minte, sa nu se mai comporte ca buricul pamantului.
             Dupa ce m-am spalat foarte bine am oprit dusul si m-am infasurat intr-un prosop si mi-am uscat bine parul cu feonul si i-am dat o forma, si m-am privit in oglinda.
              Eram palida, cu cearcane uriase si pungi sub ochii mei, care isi pierdusera toata stralucirea, fiind niste gropi fara fund acum, buzele uscate si crapate, iar tenul il confundai cu Sahara la cat de nehidratat era. Intr-un cuvant, aratam ca un zombi.
              -Nu voi ma suferi pentru el! i-am spus reflexiei mele.
              M-am intors in dormitor si m-am apucat de despachetat, apoi mi-am aplicat creme de ingrijire si hidratare pe fata maini si corp, apoi cateva picaturi in ochii mei satui de plans si anticearcan apoi mi-am ales o tinuta draguta si mi-am luat poseta si portofelul si telefonul si am iesit din casa.
              Unde ai de gand sa te duci?
              La SPA iar apoi la mall, tu unde crezi?
              Am intrat intr-un taxi si i-am dat soferului adresa de la SPA-ul meu favorit, iar apoi mi-am deschis telefonul, ignorand toate mesajele si apelurile nepreluate de la el si Ang si Tay si...ei bine toti prietenii mei de pe insula.
              Nici dupa 5 minute dupa ce mi-am deschis mobilul deja ma suna cineva, si cum eu am obiceiul prost de a raspunde fara sa ma uit la apelant, am apasat tasta verde si am dus telefonul la ureche.
             -Alo? am intrebat eu pe un ton sec, plin de gheata.
            -Kiiityyyy! Buna draga, ce mai faci?persoan nu imi era cunoscuta, dar tonul ei diabetic de dulce imi provoca greata.
            -Te cunosc? am intrebat eu, fara nici o urma de curiozitate.
            -Kit sunt eu, Diana, nu ma mai tii minte? Fosta ta colega si prietena ta?
            -Diana? am intrebat eu intr-o stare de semi soc.
            Tipa era una din cele mai populare si mai prefacute fete din scoala mea, si sincera sa fiu ma ura, si eu nu prea ii agream prezenta. Nu intelegeam ce naiba are de ma suna, sau de unde poseta mea a facut rost de numarul meu.
             -Te-ai lovit singura cu pudriera in cap si ti-ai pierdut memoria, sau ce? De unde ai numarul meu si ce vrei? am intrebat-o eu rece.
             -Ha ha ha ha! Vai, ce amuzanta esti, draga! Vreau sa iesim in oras impreuna, si sa stii ca intotdeauna te-am placut.
              Nu vroiam sa fiu prietena su vipera aceea, dar asta era parte din ce trebuia sa fac, si daca vroiam sa fiu o persoana noua si sa imi arat adevarata fata acestei pitipoance sa ii arat ca de fapt nu am jucat decat un rol, atunci o voi face, doar sa ma ingrop pe vechea eu si sa las suferinta in urma.
             -Sigur, Dia, uite eu ma duc la SPA si daca vrei ne intalnim acolo, iar mai apoi mergem la mall, ok?
             -Normal! Vin imediat.
             I-am dat adresa tot pe un ton fals de veselie si apoi am inchis convorbirea, laudandu-ma in minte pentru cat de buna am fost.
                                                                                                                                                                     

            -Inca nu-mi vine sa cred ca il cunosti, adica ii cunosti! imi tipa Diana in ureche.
            M-as fi asteptat la orice alt motiv dar nu acesta. Uitasem complet de sedinta foto si nici nu as fi vrut sa imi amintesc prea curand, dar cand mi-a aruncat ea vestea si mi-a spus ca pe toata durata timpului petrecut pe insula au aparut fotografii in presa si tot felul de povesti si sedinta foto, mai ca am cazut din picioare, dar am reusit cu chiu cu vai sa imi pastrez masca rece.
            -Am fost impreuna cu el pana acum o saptamana cand m-a inselat intr-un club,iar ceilalti ma suna si ma cauta in disperare, dar mi-am inchis telefonul. Si cu asta am inchis subiectul.
             Acum eram la mall si faceam cumparaturi, nepasandu-mi daca aveam nevoie de hainele acelea sau nu, doar sa am ocupatie. Compania Dianei era stresanta si as fi preferat sa stau singura decat cu ea, dar vechea eu a fost incuiata undeva in adancul meu, asa ca o noua personalitate trebuie sa ii ia locul.
            Acum stateam si mancam o salata impreuna cu vipera si o ascultam cum bodoganea despre ce s-a intamplat aici de parca mie mi-ar fi pasat.
            -Kity!m-a strigat cineva si inima mi-a stat in loc.
            M-am intors si l-am vazut pe Andrew, sau mai bine zis ce urme vagi au mai ramas din el, fiindca vechiul baiat cu o fata de bebelus si slab a disparut, un manechin luandu-i locul.
            -Andrew, waw, arati uimitor! am zis si m-am dus sa il imbratisez. Ce ai mai facut? l-am intrebat, facandu-i semn sa ni se alature.
            -Mai nimic, adica majoritatea verii am stat cu prietenii, am vizitat cunostinte, si de astea. Tu cum de esti aici? Eram sigur ca vei pleca alaturi de iubitul tau la Hollywood sau ceva...a spus si o umbra de tristete a trect peste fata lui.
            -S-au despartit. a spus vipera repede.
            -Oh! a spus Andrew. Imi apre rau...a adaugat, dar i-a aparut un mic zambet in coltul gurii.
            In acel moment m-a trasnit o idee minunata, si desi stiam ca e total gresit, trebuia sa las toate gunoaiele trecutului meu in urma.

            Inima mea nu mai era decat un bulgare de gheata si la fel si umanitatea, constiinta si fericirea pe care o mai aveam, astfel ca tot ce mai ramasese din mine era inuman, o carcasa goala, si stiam ca odata ce voi rosti cuvintele tot trecutul care ii includea pe ei si mai ales pe el va fi ingropat, si umbra ramasa din mine va fi disparut.                                                                                                                           Oficial, atunci voi deveni Claudia, nu Katy sau Kity si toata umanitatea mea va fi distrusa.
         
           

Buna!

Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati, daca ati asteptat, dar promit ca voi posa urmatorul capitol in maxim o saptamana.
                                                                        xoxo, Alexandra

Please give me a vote :D

Buna! Nu stiu daca stiti, dar m-am inscris la un concurs, pe blogul the gift of passion, si daca puteti, sau vreti, ati vrea sa ma votati? Desigur, doar daca va place ce am scris si vi se pare bun, si nu, nu va oblig, aveti liber arbitru. Va pup pe toti si sa stiti ca postez imediat capitolul 14.
                                                                                    xoxo, Alexandra

Capitolul 14- Break my heart

              Ritmul muzicii imi pulsa in cap, iar volumul era asurzitor. Incep sa cred ca acest loc nu a fost o alegere prea buna, dar se pare ca Paul nu putea fi refuzat, mai ales cand facea fata de catelus fara adapost, care semana al naibii de bine cu a Angelei.
              Ma simteam totusi ca si cum afara ar fi plouat cu nicovale si eu mi-as fi uitat umbrela acasa. Ian statea langa mine, fiind foarte relaxat, iar Paul dansa cat il tineau picioarele impreuna cu sotia lui. Maine urma sa avem sedinta foto, si de aceea domnul ,,Hai sa ne relaxam un pic” ne-a tarat pe toti intr-un club, sau discoteca, orice ar fi asta.
              -Ian, nu ma simt prea bine, ma duc putin pana la baie, si mai bine roagate pentru sanatatea lui Paul sa nu am auzul afectat, sau mai rau!am urlat eu in urechea lui, fiindca numai asa ma putea auzi.
              -E totul ok? Ce te doare? Vrei sa plecam?! a intrebat el incepand sa se panicheze.
              -Nu te agita, doar am nevoie de putina liniste, aici nici gandurile nu mi le aud!
              A dat din cap si eu am pornit spre baie, care spre norocul meu era linistita.Carevasazica s-au ganditca cineva are nevoie de liniste si au izolat-o fonic, huh?
              M-am sprijinit de blatul de la chiuveta si am inceput sa imi masez usor tamplele, in speranta ca durerea va disparea. Mi-am refacut machiajul(Torrey ar fi fost interogata de Ang cunoscuta ca spiridusul malefic si hiperactiv, si ar fi obligat-o  sa ii spuna absolut tot, mai ales de imbracamintea mea, si make-up-ul) si apoi am iesit din baie, gata sa infrunt muzica ucigasa. Cand am iesit, nici nu am apucat sa fac 4 pasi, ca deja aveam locul in care stateam noi in raza vizuala. Ian statea perfect relaxat, in timp ce o fata era in poala lui si il saruta pasional, iar el nu facea nici o miscare in incercarea de a o indeparta.

              Ochii mi-au fost invaluiti in ceata, iar pe obraji simteam cum curgeau lacrimi. M-am uitat in jur si i-am vazut pe Tor si Paul cum se uitau socati de la mine la Ian. In momentul acela toata lumea mea a fost distrusa, iar globul de cristal in care se afla sfaramat in mii de bucatele, iar acele bucatelel in alte bucati si mai mici, pana cand nu a mai ramas nimic.
               Nu am mai suportat sa fiu martora la modul in care iluzia mea, cum ca Ian chiar ma iubea, era distrusa. In ciuda durerii care ma macina pe interior si a prapastiei care ramasese in locul inimii mele, am incercat sa fiu puternica si sa nu ma prabusesc pe jos. In schimb, am iesit in fuga din club, si am intrat intr-un taxi cat de repede am putut, sperand ca Paul sau Tor sa nu-si fi revenit inca si sa nu fi venit dupa mine. Am dat adresa hotelului la care eram cazati si am mentionat si cat de repede se poate, in timp ce eu formam numarul de la informatii, ca sa aflu cand zbura urmatorul avion spre Romania.
               Am fugit spre camera me si a Lui si mi-am luat bagajele, multumind domnului ca inca nu despachetasem, am verificat sa vad daca am actele si banii si am iesit pe usa in cea mai mare viteza, cum am intrat, de altfel, apoi odata iesita din hotel am urcat in taxiul care ma astepta.
                Cand am ajuns la aeroport deja abia mai eram in stare sa merg, dar aveam totusi noroc ca lacrimile aproape mi se uscasera. Am luat biletul si apoi m-am urcat in avion. Odata ajunsa in scaunul comfortabil de la clasa 1 nu m-am mai putut abtine si am inceput sa plang, simtind cum durerea din pieptul meu, cum prapastia creata de el se mareste, ramanand doar intuneric si durere.

 Angela pov
             
               Viata nici ca se putea sa fie mai perfecta! Vacanta ne-a adus cele mai bune cadouri, si toata lumea stie ca eu iubesc cadourile.
                Tay impreuna cu Rob incercau sa il bata pe Kelan la fotbal, in timp ce noi, fetele stateam si discutam despre shopping. Kity era plecata cu Ian si Paul si Torrey la o sedinta foto si sincer speram sa sedistreze la fel de bine ca noi!
                 Telefonul a sunat, si la fel si cel a lui Tay, iar ecranul spunea ca e Tor.
                 -Hey, Torrey!am spus eu vesela.
                 -Ang?a intrebat ea speriata. Ang, te-a sunat Kity?! Ai vesti de la ea?
                 -Nu, dar e cu voi, nu? Ce s-a intamplat?
                 Tor ma ingrijora, iar fata lui Tay deja se transformase de la groaza la furie pura. Iar asta nu e bine. El o iubea pe Kiti ca pe o sora, la fel si eu.
                 -Ang...Kity l-a vazut pe Ian sarutand o alta fata si a fugit din club, iar apoi cand am figit dupa ea la hotel nu era acolo si bagajele au disparut, si nu era nici o cursa spre insula unde sunteti voi in seara asta.... a disparut Ang...-vocea ei sa spart la ultimul cuvant si a inceput sa suspine- nu stim ce sa facem!
                  Eu nici macar nu puteam sa reactionez...cea mai buna prietena a mea, a fugit din cauza viermelui aluia, a facuto sa sufere.
                  -Il omor!am marait eu, dipa care m-a lovit ca un val rece.... Kity fugise, si nici nu ma sunase, si nu a dat nici un semn nimanui...
                  Am inceput sa plang, si am sarit in bratele lui Tay, care varia de la furie la ingrijorare si la soc. El ma imbratisat si apoi tot ce am intalnit a fost intunericul.
                                                                                                                                                                    
          N/A: Imi pare rau ca nu am  mai postat, dar pur si simplu nu am avut timp, si da, lucrurile o iau din nou la vale. Sorry ca acest capitol nu e mai lung, dar...eh, ce sa-i faci!:D Va astept comentariile, si sa stiti ca pun botic daca nu lasati;)