Capitolul 13-Gotta go

                 Eram inconjurata de intuneric, simtindu-ma ca si cum copul meu nu ar mai fi existat, dar in acelasi timp amortita, si totusi puteam auzi un sunet ritmat usor undeva in departare. Am incercat sa ma indrept spre el si simteam cum, treptat, puteam sa reiau controlul asupra corpului meu, cum ma indreptam  spre realitate. Deci, pana la urma se pare ca nu sunt moarta, huh?cuvintele au plutit in jurul meu, fiind apoi inghitite de neand.
                 Am deschis usor ochii, incercand sa ma acomodez cu lumina din jurul meu, care trebuie sa recunosc, nu era puternica, dar intunericul in care am fost afundata m-a facut putin mai sensibila. Chiar si asa, mi-am dat seama ca eram intr-un spital. M-am uitat prin salon si am vazut intr-un colt un urs urias si baloane, flori, dulciuri, iar apoi am trecut cu privirea la monitorul cariac, apoi mai ca mi s-a facut rau cand am vazut perfuzia(da, stiu, eram slaba de inger cand venea vorba de spitale sau ace). Cand m-am uital langa patul mei l-am vazut pe ingerul meu dormind (da, m-am surprins si pe mine la auzul gandurilor mele). Parea obosit, si am vazut ca mana lui se odihnea peste mana mea, si capul lui era sprijinit de marginea patului. Intr-un colt al camerei am putut sa o vad pe Ang dormind in bratele lui Tay. Nu m-am putut abtine sa nu ii admir, ei doi erau parca facuti unul pentru celalalt.
               Mi-am mai lasat privirea sa cutreiere prin camera, pana am ajuns la o fereastra ce dadea spre holul spitalului. In momentul in care l-am vazut ma cuprins un val de spaima si cand mi-a intalnit ochii a lasat un cambet machiavelic sa ii scape. Apoi s-a intors si a pornit spre iesire.James. Eram sigura ca avea legatura cu faptul ca planurile lui Tay au fost date peste cap, dar inca nu stiam de ce a facut asa ceva.
               Imediat ce James a disparut din raza mea vizuala m-am relaxat automat, si mi-am mutat privirea de la fereastra inapoi la Ian. Ma simteam amortita, asa ca am incercat sa ma asez intr-o pozitie mai confortabila, fara sa-l trezesc, dar fara succes. Si-a deschis ochii si s-a uitat la mine, un zambet urias acaparandu-i fata.
               -Hey!i-am spus eu.
               -K-Kit-Kity! Slava Domnului! Ti-ai revenit!a spus el si m-a strans in bratele lui.
               -N-Nu pot...sa...respir! Ian!am reusit eu sa soptesc.
               El parea sa fie nespus de fericit, si mai ca lumina camera cu fericirea si zambetul lui. Nu stiam de ce era atat de usurat. Cel mai probabil am fost inconstienta pentru o ora, maxim doua.
               Ang a facut si ea ochi si cand s-a uitat la mine si m-a vazut a scos un tipat scurt care l-a trezit si pe Tay si apoi, la fel ca Ian a sarit pe mine. Singura diferenta a fost ca Ang a inceput sa planga si ea nu a reactionat cand i-am spus ca ma sufoca. Tay deja sunase pe cineva si vorbea la telefon, dar cu o expresie care arata ca era extrem de fericit. Intr-un final, Ang a incetat cu plansul si s-a ridicat de pe mine, lasandu-l pe Ian sa ma imbratiseze din nou, dandu-mi un sarut dulce inainte sa se retraga pentru a le face loc lui Tay, si proaspetilor treziti Paul si Torrey.
              -Ok! Nu inteleg, cat timp am fost inconstienta de va comportati asa? Doua-trei ore?i-am intrebat eu confuza de comportamentul lor.
              Zambetele lor au pierit, uitandu-se la podea, pana cand Ang si-a facut curajul sa vorbeasca.
              -Kit...ai fost inconstienta cinci zile....
              -Ce?!am tipato-intrebat eu.
              -Bazinul nu a fost destul de adanc cat sa te protejeze, si cand ai cazut te-ai lovit la cap de stancile de pe fundul lui...si de atunci esti inconstienta.a spus Ian.
               Vedeam cat de mult ii afectase pe ei accidentul meu, si imi parea foarte rau pentru ca i-am facut sa se simta asa.
               -Haideti, ma, ce e cu fetele alea lungi la voi, huh? S-a terminat totul si sunt bine, nu? Inveseliti-va!am incercat eu sa inveselesc atosfera.
               -De acord cu tine!au spus Tor si Ang in acelasi timp.
               Zmbetele s-au strecurat inapoi pe chipurile lor si, usor usor totul a revenit la normal. I-am spus lui Ang si Tay si lui Paul si lui Torrey sa se duca acasa si sa traga un pui sanatos de somn, dar cand aam vrut sa il trimit si pe Ian cu ei, el s-a comportat mai ceva ca un copil de gradinita, incapatanandu-se sa ramana cu mine. Stiam ca ar fi fost inutil sa incerc sa ma contrazic cu el, asa ca l-am lasat sa ramana, oricum trebuia sa ii spun cuiva teoria mea legata de James.
               -Nu pot sa cred! Viermele ala chiar a indraznit sa faca asa ceva?a intrebat el dupa ce i-am spus de teoria mea, si de faptul ca il vazusem in spital.
               -Da, cel putin asa cred. Dar cred ca a avut backup, sau ceva.
               Ian era furios de-a dreptul. Stiam ca daca l-ar fi intalnit acum pe James probabil ca l-ar fi facut bucatele, dar mai intai vroia sa fiu eu in regula.
                                                                 ......................
                Eram inapoi la Tay de o saptamana si totul s-a desfasurat relativ normal, m-am imprietenit(ne-am imprietenit)  si Kris, Ash(care din multe puncte de vedere semana foarte bine cu Ang) Kellan si Rob, fiecare zi fiind o comedie pe picioare.
                Incidentul cu James de la spital si teoria mea am pastrat-o intre mine si Ian, fiindca nu doream sa-i ingrijoram si pe ceilalti degeaba. Si ca veni vorba de mine si Ian, lucrurile mergeau....perfect. Ang si Tay spuneau ca suntem perfecti imoreuna, dar acelasi lucru spuneam si noi despre ei si despre Paul si Torrey.
                Eram totusi curiuasa, cum de nu au avut vreun interviu sau photoshooting pana acum. Chiar si asa, eram vesela ca Ian a avut mai mult timp de petrecut cu mine, si eram si mai fericita ca James nu ne-a mai pus bete in roate, dar era ceva de genul calmul dinaintea furtunii, iar pentru mine acea furtuna putea fi cel mai rau cosmar al meu.
                -La ce te gangesti?imi sopti Ian la ureche.
                Eram in bratele lui si ne uitam toti la un film pe care il alesese Kristen. Nici macar nu stiam cum se numeste, si, nu am fost absolut deloc atenta la el. Eu, ca de obicei, eram pierduta, incercand sa-mi fac ordine prin ganduri.
                -Nimic in mod special. Ma bucuram doar ca esti aici, langa mine si toate astea.
                -Aha...
                Cu ei, nu simteam nevoia sa umplu fiecare clipa de liniste cu conversatii ,,de umplutura”. Ang deja adormise in bratele lui Tay, iar Kellan sforaia mai ceva ca un urs, pe cand Ash incerca sa planifice o alta zi la cumparaturi, Rob discuta incet cu Kris iar cei doi tineri casatoriti se retrasesera deja.
                Telefonul lui Ian a sunat facandu-ne sa tresarim. S-a ridicat si s-a dus pe terasa pentru a raspunde. Hmmm...asta nu-i a bine.
                Cand s-a intors parea sa se concentreze foarte tare asupra unui lucru.
                -Kity...
                Asta prevesteste probleme, probleme mari de tot!
                Ti-a spus cineva ca esti pesimista?
                 TELEFON+NOAPTE+ACTOR+STANJRNEALA=PROBLEME! DOH!
                 -Trebuie sa zbor nu-stiu-unde pentru o sedinta foto...cel putin asta mi-a spus managerul.
                 Exact ce am spus! E de rau...
                 -Cand pleci?l-am intrebat.
                 -Maine, dar ma intrebam daca vrei sa vii cu mine si sa faci sedinta impreuna cu mine.
                 Am ramas blocata, mai ales ca el vroia sa merg cu el!
                 -Da! Dar trebuie sa te avertizez, nu sunt prea fotogenica....
                -Ne descurcam noi!