duminică, 19 iunie 2011

Capitolul 9-I love you

Toata agitatia si furia pe care le-am simtit m-au consumat, lasandu-ma fara vlaga, asa ca tot ce puteam sa fac era sa lupt cu somnul,  dar eram mai mult ca sigura ca daca cineva ar fi privit din afara sa fi aratat ca o papusa fara viata, asezata pe un scaun intr-o masina.
                         Usor, am lasat intunericul sa ma invaluie si  am renuntat la lupta. Am simtit doua brate infasuranduse in jurul meu ridicandu-ma fara probleme si m-am simtit protejata si fericita inconjurata de caldura, in bratele lui.
                         Am pierdut complet contactul cu realitatea, dar mi-am revenit cand am simtit cum Ian ma aseaza pe pat, lasamdu-ma fara calduralui, si fara sentimentul de protectie. Atunci cand a vrut sa plece l-am prins de mana si l-am oprit.
                        -Ramai…am mormait eu.
                         Pentru putin timp am simtit cum ezita, dar apoi si-a dat jos pantofii si geaca sau orice ar fi fost aceea si s-a asezat langa mine.
                       -Oricat vrei tu.
                         Mi-a soptit in ureche si am simtit cum mi se zbate ceva in stomac. M-am apropiat mai mult de el si mi-am pus capil pe pieptul lui, iar el m-a strans intr-o imbratisare....si acolo mi s-a rupt firul...din nou. Am cazut intr-un somn adanc si fara vise, iar cand m-am trezit el inca era langa mine, iar ru eram in bratele lui.
                         A naibii petrecere! A cata oara ma aduce inapoi la hotel pe jumatate constienta?! Asta nu e un obicei prea bun…ma gandeam eu.
                         Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la fata lui. Arata atat de linistit…ca un copilas mic. Era adorabil, si pe cat de enervant putea fi cand era treaz (doar cateodata) sau sarcastic, pe atat de dulce si inocent era cand dormea.
                         Nu am vrut sa il trezesc, dar mi-am amintit de faptl ca Ang ramasese la petrecere si discuta cu Jake, sau Taylor, si m-am ingrijorat. Ang nu era persoana care sa se supere usor, dar daca cineva o mintea, atunci puteai sa vezi cat de ranita e si de cele mai multe ori cand ii placea de un baiat care o mintise sau cand iesea rau o relatie statea in pat mancand inghetata si acumuland cat mai multa suparare, intr-un final eliberandu-se de tot printr-o mega-sesiune de cumparaturi.
                        Am incercat sa ma eliberez de blatele lui Ian fara sa il trezesc, dar nu aveam nici o sansa. Pana la urma am reusit sa ma strecor cumva pe sub mainile lui, dar cu chiu cu vai. Am coborat din pat si m-am indreptat spre camera Angelei, dar si ea dormea dusa. Spre usurarea mea, nu avea ochii rosii, si nici nu adormise imbracata ca mine, si chiar avea un zambet usor in coltul gurii.
                     M-am intors in camera la mine si am vazut ca Ian inca dormea, asa ca m-am asezat in fotoliu si m-am apucat a citesc o carte.
                    -Mmmm….ce citesti?a intrebat el inca frecandu-se la ochi si am vazut ca parul lui era ravasit dar totul ii conferea un aer de copilas mic, si nu mi-am putut retine zambetul.
                   -Nu plange sub clar de luna. Cum ai dormit?
                   -Grozav!mi-a spus si mi-a aruncat un zambet dragut si cand m-am uitat in ochii lui imi era clar ca ascundea ceva de mine.
                   -Ce e? am ceva pe fata sau ceva de genul asta?
                   -Nope!zambetul acela dragut I s-a transformat intr0un ranjet de toata frumusetea.
                   Eram sigura ca imi ascundea ceva, dar m-am gandit ca mai bine as face un dus mai intai, pentru a-l infrunta cu forte proaspete.
                   -Ma duc sa fac un dus.l-am anuntat.
                   -Asta a fost o invitatie?
                   Mi-am dat ochii peste cap si am clatinat din cap, indreptandu-ma spre baie.
                    -Nici in visele tale!am zis si m-am intors pentru o secunda si am scos limba la el.
                    Am intrat in baie si  am lasat apa calda sa ma relaxeze si in acelasi timp sa ma trezeasca putin cate putin. Am iesit impleticindu-ma din dus si m-am schimbat, mi-am pieptanat parul in speranta ca nu voi avea iar o zi de genul ,,parul meu are propia lui vointa” si am iseit din baie pregatita de o runda de spune-mi ce s-a intamplat.
                    -Ian? Unde esti?
                     Am fost inampinata doar de tacere…si nu una comfortabila, si una ciudata, care iti dadea fiori pe sina spinarii.
                    -Ian? Sa stii ca nu merge daca vrei sa ma sperii…
                    -Bau!a strigat el din spatele meu, prinzandu-ma intr-o imbratisare puternica.
                     Eu am scos un tipat su apoi cand am realizat ce a facut iar dracusorul ala m-am intors si l-am lovit in umar, incruntandu-ma si prefancadu-ma suparata.
                     -Bravo istetule!am sasait eu. Cel mai probabil ai trezit-o pe Ang care atunci cand se va trezi va incepe sa planga si va fi suparata fiindca tu, ai spus in gura mare ca Jake e Taylor. Nu puteai sa spui si tu asta cand eram singuri?!
                      -Scuze, dar m-am pierdut putin cu firea, tinand cont de imprejurari.a replicat el.
                      -Si pentru azi ce ai sa-mi spui?
                      -Ca nu-mi pare rau si ca esti adorabila cand dormi. Sunt iertat?
                      A facut o fata cu care nu ii puteam refuza nimic, asa ca doar ma dat din cap.
                      -Bine. Si spune-mi ce s-a intamplat dupa ce am adormit.
                      -Nimic!a spus si a acut ochii mari prefacandu-se inocent, dar stiam ca imi ascundea ceva.
                      -Spune tot ca fata asta nu merge la mine.
                       Pe fata i-a reaparut ranjetul din dormitor si ochii ii straluceau, ca si cum si-ar fi amintit ceva amuzant.
                       -Ce dai in schimb?
                       -Ce vrei?am intrebat eu precauta.
                       -Un sarut.
                        M-am ridicat pa varfuri si i-am dat un pupic scurt, dar cand sa ma desprind, el m-a tras mai aproape s-a aplecat, punandu-si mainile pe spatele meu, iar eu i-am inlantuit parul in mainile mele si, inainte sa iti dai seama un pupic mic si nevinovat s-a transformat intr-un sarut pasional. M-am tras inapoi, amintindu-mi ca el imi ascunde ceva si i-am aruncat o privire dura si inacelasi timp intrebatoare,dar nu prea mi-a iesit, tinand cont ca aveam buzele rosii ca focul si corpul meu avea nevoie disperata de aer, inima batad sa-mi sparga pieptul.
                         -Spune tot!
                         -Bine...dar hai sa ne facem mai confortabili.
                          Ne-am indreptat spre canapea si el s-a asezat cu capul in poala mea.
                         -Eeeii?!
                         -Pai…cand am spus ca esti adorabila in somn, chiar am vorbit serios. Si sa stii ca chiar daca te-am mai urmarit dormind, azi a fost prima data cand ai vorbit in somn.a spus si a zambit.
                         -Poftim?!
                         Stiam ca mai vorbesc in somn, dar asta era doar cand eram extrem de obosita si/sau cand am trecut prin multe in ziua respectiva.
                         -Aha!
                         -Si ce am spus?!
                          Deveneam din ce in ce mai panicata din cauza ca nu stiam ce a auzit si daca a fost ceva jenant de-a dreptul.
                          -Pai…ai spus ceva de Nia si cum ca privirea ar putea ucide…si ai spus numele meu…si ca Ang o sa manance toata inghetata de pe insula…si ai mai spus ceva, dar cred ca era in romana, fiindca tot ce am inteles a fost numele meu.
                          -Ce am spus?
                          -Ai spus…Ian te iubesc.a zis el intr-o romana aproape perfecta,
                           Eu cred ca am ramas masca si cel mai probabil alba ca varul.
                          -A-Am spus eu asta?
                          -Aha...ce inseamna?si-a inclinat putin capul si s-a uitat la mine cu o curiozitate arzatoare.
                          Ahhh! La naiba! De ce trebuia sa vorbesc eu?! De ce?
                         Ce ai sa-i spui?
                        Nimic…am sa evit subiectul.
                       Nu poti! Daca simte si el acelasi lucru?!
                       Taci! Nu ii spun adevarul! Acum dispari!
                       Nu poti sa faci asa ceva! Spune-i odata.
                       Shut the hell up!!!
                         -Kity? Iubito esti bine? Esti mai alba decat o fantoma.
                         -Hmmm? Da, sunt bine.
                         -Deci?
                         -Deci ce?
                         -Ce inseamna cuvintele alea?
                         -Nimic. Absolut nimic.
                         Se pregatea sa protesteze, dar spre norocul meu Ang se trezise si intrase in camera cu un zambet imens pe fata.
                          -Neatza!a zis ea.
                          -Hey!am salutat-o eu si Ian in acelasi timp.
                           Eram si eu fericita ca nu cazuse intr-o depresie sau ceva asemanator, si mai ales eram fericita ca Ian abandonase subiectul verbitului meu in somn, sau asa m-a facut sa cred. In mai putin de 1 minut, i-a aparut pe fata un ranjet  imens si inainte sa pot actiona s-a ridicat de pe canapeasi s-a dus in fuga dupa Ang, care era in bucatarie, turnandu-si un pahar de suc.
                           -Hei, Angla, ce inseamna Te iubesc?a intrebat el, cu o vorbire aproape perfecta.
                           -Ang nu-i spune…!am strigat eu cand am ajuns in bucatarie, dar era prea tarziu sa opresc totul.
                           -I love you…de ce?a intrebat ea vizibil confuza si, desigur pe jumatate adormita.
                           Cand am auzit cuvintele iesind din gura Angelei, mi-am dorit sa intru in pamant de rusine, si m-am colorat la fata, devenind rosie asemeni unei rosii, iar apoi, pentru a evita privirea lui Ian am zbighit-o in camera mea, si am incuiat usa dupa mine.
                            O, Doamne, Dumnezeule! Ce ma fac eu acum?! Daca se va desparti de mine fiindca nu simte acelasi lucru? De ce trebuia eu sa ii spun sa ramana?! De ce trebuia eu sa vorbesc in somn?! De ce? De ce?! DE CE??!!
                          Totul o sa fie in regula, ai sa ii zici ca nu ai vorbit serios in somn si sunt sigura ca putem inventa o scuza!
                          Noi?! E vina ta, fiindca din cauza conflictelor interioare am ajuns aici! Daca l-as fi ignorat, atunci Ang ar fi fost singura care avea prieten si eu nu as fi fost in cea mai teribila situatie de pana acum!
                          Dupa alte certuri interioare tot ce imi doream era sa pot sa intru in pamant, sau sa mor , de preferat rapid si fara durere.
                           Am fost smulsa din zbuciumul meu interior de o bataie in usa, si o voce asemanatoare unui inger vorbindu-mi printre loviturile ritmice, ce imi faceau inima sa bata parca asfi fost la proba de 100metri (daca exista).
                           -Kity! Lasa-ma sa intru, te rog frumos!
                            La dracu te las! De ce pantofii mei nu ma lasi in pace sa mor?! Ian, desigur, era de cealalta parte a usii, batand in ea ca disperatul, sperand sa-l las sa intre, dar eu mai aveam un pic si lesinam. Nu eram pregatita sa dau ochii cu el, nu acum, si niciodata. Nu vroiam sa aud din gura lui cuvintele ”s-a terminat”. Bataile au incetat si de data aceasta vocea Angelei s-a auzit prin usa.
                          -Clau…Claudia! Hai,ma, ce patura mea te-ai inchis acolo! Deschide usa celei mai bune prietene!
                          -Bine!am strigat si apoi am scos un oftat din toata inima, in timp ce m-am indreptat spre usa.
                           Cand am deschis, in loc de fata asemanatoare cu a unui spiridus a Angelei, ma intampinara ochii albastri prea perfecti ai lui Ian, si in momentul in care l-amvazut mi s-au taiat picioarele, dar, spre surprinderea mea, fata lui nu era incruntata, ci calma si cu o urma de fericire. Instinctiv am incercat sa inchid usa, dar domnul perfectiune intruchipata s-a miscat mai repede si a prins usa, apoi a intrat in camera.
                           -Kity, te comporti ridicol…parca ai fi o fata de gradinita!a spus Ian, aruncandu-mi unul din zambetele lui care iti taie respiratia.
                          -In legatura cu ce a spus Ang, ei bine sa stii ca probabil deliram in somn sau ea e somnambula , sau eu am visat o provocare…sau-el m-a oprit, punandu-si degetul peste buzele mele.
                         -Nici un cuvant, ai inteles?m-aintrebat si eu am dat usor din cap afirmativ.
                         -Si...t-te d-des-desparti de m-mine?am soptit eu, asteptand finalul dureros.
                         Pentru un moment a parut uimit, apoi fata lui s-a schimbat treptat in suparare, furie, si a sfarsit prin a rade puternic.
                         -Ha! Ha! Ha! Kity, eu nu m-as desparti de tine niciodata! Esti cea mai minunata, zapacita, bipolara, frumoasa inteligenta si ”fara inerese personale intr-o relatie” persoana pe care o stiu, sa nu mai spun ca niciodata nu ai ezitat in a-mi spune unde am gresit si te-ai comportat cu mine ca si cum nu as fi fost ”nu stiu ce mare actor gay de la Hollywood”-m-a imitat el-si…e-eu te iubesc!
                          Cand am auzit ultimele cuvinte am ramas socata si cred ca aveam gura deschisa de un metru.
                          Nu puteam sa-mi cred urechilor ca el, TOCMAI EL, PERFECTIUNEA IN PICIOARE, a spus ca ma iubeste pe mine, o fata obisnuita, o fata care nu are nimic special.
                          Bipolara?! Eu nu sunt bipolara! Cand am fost eu bipolara?
                          Din toate tocmai asta ai ales...
                          -Kity? Incepi sa ma ingrijorezi...ce s-a intamplat? La ce te gandesti?
                          M-am uitat in ochii lui si, ca intotdeauna, am spus adevarul, fara sa clipesc(eh, efectul lui asupra mea).
                           -Ma gandeam ca eu sunt o fata suta la suta obisnuita, fata nimic special, si aveam iar un conflict intre creier si inima.
                           -Si care a castigat?
                           -De fapt ma intrebam cand am fost eu bipolara.am spus, simtind sangele urcandu-mi in obraji.
                           -Eu tocmai ti-am spus ca te iubesc si tu asta te intrebi?
                           -NU TE CRED. Eu nu sunt ca cei cu care umbli tu...eu sunt anosta...
                           Am inceput sa fac o lista a tuturor lucrurilor rele la mine si si a ii spun de ce nu poate fi indragostit de mine, cand, fara sa ma anunte m-a sarutat, gandurile si ingrijorarile mele evaporandu-se complet cand buzele lui au atins buzele mele.
                           Nu m-am putut abtine si mainile mele i-au incatusat parul, jucandu-se prin el, iar el ma tragea si mai aproape, una din mainile lui fiind pe obrazul meu, buzele lui miscandu-se rapid, si fara sa-mi dau seama, am deschis gura, lasandu-l sa intre, ceea ce trebuia sa fie un simplu pupic transformandu-se intr-un sarut pasional.
                           Imi simteam plamanii pe care sa explodeze, si atunci s-a desprins, amandoi respirand greu, dar fruntea ii ramase lipita de a mea, iar mainile lui erau pe obrajii mei, uitandu-se fix in ochii mei cu oceanele lui albastre.
                           -Kity…Claudia, tu nu te vezi clar. Esti uimitoare! Si eu, Ian Joseph Somerhalder te iubesc! Asa ca nu mai abera, nu vreau sa mai vad vreo urma de ingrijorare pe chipul tau, ai priceput?
                           -Si eu te iubesc!i-am spus, asezandu-mi capul pe pieptul lui, scufundandu-ma in una din imbratisarile lui calde.
                            Dar, ca intotdeauna, momentul a trebuit sa fie stricat de cineva.
                            -Hei! Porumbeilor, daca ati terminat cu drama, mai bine va duceti si va aranjati, fiindca azi iesim in oras toti sapte. Hai!
                             Si cu regret fiindca Ang ne-a intrerupt, i-am mai dat un puoic lui Ian si m-am dus sa ma pregatesc pentru orice minunatie mai avea pregatita fata pixie pentru noi.

3 comentarii:

  1. foarte frumos capitolul ... lucrurile incep sa se aseze ... bafta multa si inspiratie si mai multa ... kisses , DENI

    RăspundețiȘtergere
  2. super capitolul si bafta in continuare

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut foarteeeeeeeeeeeeeee mult capitolul

    RăspundețiȘtergere