Capitolul 5-Falling for him

                           -Naiba sa te ia Somerhalder!am strigat eu furioasa la el.

                           -Ce am facut?a ranjit la mine si a adoptat o fata de ingeras. Tu esti cea care voia sa ma innece.

                           -Ce ma fac eu acum? Rochia mea e leoarca! Esti ingrozitor!

                           -Nu-mi zi ca te-ai suparat dintr-un nimic ca asta! Oricum, asa trebuie sa stai mai mult aici, ca sa ti se usuce rochia, vreau sa zic.

                           -Mda, minunat.

                           Mi-am dat jos rochia si am ramas in costum de baie, apoi m-am decis sa ma razbun pe el pentru asta.

                           Si cum ai de gand sa faci asta?

                          Nu stiu inca…

                         Esti sigura totusi? E de treaba…

                        Ba nu! e un actor fitos care crede ca poate face tot ce vrea el! Si taci naibii!

                          -Mergem sa innotam?l-am intrebat.

                          -Nu sunt sigur…inca am un sentiment ca vrei sa ma ucizi.

                          -Mi-a trecut. Daca tot e sa te revansezi, macar atata lucru sa faci, nu?i-am zambit, planul incepand sa mi se contureze in minte.

                          M-am indreptat spre ocean si m-am scufundat in apa, incercand sa ma relaxez si sa-mi finisez planul. Am decis ca trebuia sa ma port frumos pana are incredere si apoi sa il bag cu capul in apa. Am iesit la suprafata sa iau o gura de aer si am observat ca ma departasem destul de mult de mal si ca el disparuse.

                          Nu cred ca am innotat atat de mult incat sa reuseasca sa plece…sau poate da? Macar am scapat de el. Back to swimming!

                          Insa cand m-am intors am dat nas in nas sau mai bine nas in piept cu nimeni altul decat Ian.

                          -Aaa! Cum naiba ai reusit asta?

                          -Sa apar in spatele tau? Cred ca cu ajutorul innotului. Dar au avut si valurile un merit, la fel si faptul ca tu nu erai absolut atenta. Deci inotam?

                          -Am putea…sau as putea face asta!

                          I-am pus piedica in timp ce l-am impins si apoi l-am tinut cu capul in apa, dar am uitat cel mai important detaliu:el era mai puternic decat mine. M-a prins de talie si m-a ridicat ca si cum as fi avut 5 kilograme.

                          -Lasa-ma!

                          -Nici nu ma gandesc! Stiam ca vrei sa ma ineci, apropo.

                          Am inceput sa ma zbat si brusc s-a impiedicat si a cazut cu tot cu mine. imediat ce nu am mai fost captiva am innotat cat de repede am putut spre insula formata de nisip, sperand ca nu o sa ma prinda.

                          Cand am ajuns pe uscat m-am prabusit, extenuata din cauza efortului depus toata ziua si a agitatiei din ultima ora (desigur ca si faptul ca nu am dormit are o contributie).

                          -Deja esti obosita?

                          -Mda, dar cred ca sunt mai mult dezamagita.

                          Statea langa mine si parea sa fie imaginea intruchipata a relaxarii.

                          -De ce esti dezamagita?

                          -Ca mi-a esuat planul, ce altceva?

                          -Chiar vrei sa ma vezi mort? Sau e alt motiv?

                          Mi-a aruncat un zambet stralucitor si simteam ca rosesc.

                          -Nu…cred ca doar vroiam sa scap de tine.

                          -Aaaa! Asta explica tot.

                          -Dar, sincera sa fiu, am inceput sa ma obisnuiesc cu tine. Nu esti chiar atat de ingrozitor cand nu sperii oamenii.

                          -Asta a fost un compliment?

                          -Nu te flata.

                           M-am ridicat si am plonjat in apa (asa zisa insula era departe de mal si in jur apa era adanca) si m-am indreptat spre mal pentru a verifica daca rochia s-a uscat. L-am observat langa mine, zambindu-mi si parand degajat, ca si cum nu ar fi contat ca eu aproape ca am incercat sa-l inec.

                           E atat de dragut!

                          Ba nu! E un fitos…

                          Atunci cum de s-a comportat atat de dragut cu tine?

                         Nu stiu…

                         Ai putea si tu sa mai lasi garda jos, devii plictisitoare!

                         Mai taci! N-ai dreptate!

                         Ma enerva faptul ca eram impartita in doua. O parte era in favoarea distractiei alaturi de el, iar cealalta, cea rationala era contra lui.

                          Eram la vreo 20 de metri de mal cand am observat un grup de oameni sau mai bine zis fete care se agitau pe mal.

                           -Aamm…Ian?

                           -Ce se intampla pe mal?

                           -Nu stiu…ai invitat pe cineva sau ceva de genul asta?

                           -Nu. Am ajuns aici in timp ce fugeam de o gasca de fane mult prea…

                           -Duse cu pluta?

                           -Mai bine zis entuziasmate.

                           -Si ce facem acum?

                           -Ne-au vazut?

                           Una din fete a inceput sa tipe ca si cum ar fi ucis-o cineva si arata innebunita spre…noi! In curand celelalte ne-au observat si au inceput sa se dezbrace si sa se indrepte spre noi!

                           -Asta ti-a raspuns la intrebare?

                           -Mda…

                           -Ce ne facem?

                           -Ne intoarcem pe limba aia de nisip si apoi mai vedem.

                           -Da” eu de ce trebuie sa fug?! Doar tu esti vedeta…

                           -Fanele nu sunt prea incantate cand “vedeta” respectiva e impreuna cu cineva. Unele personae au primit si amenintari…uite cun exemplu bun ar fi Kristen.

                           -Atunci probabil ca o sa ma rupa in doua, nu?

                           -Vorbim mai incolo! Hai odata!

                           Am innotat pana la limba de nisip care indraznea sa se ridice impotriva marii si vedeam ca celelalte fete inotau destul de repede, dar tot am fi avut vreo 5-6 minute pana sa ajunga la noi(speram eu).

                            -Si acum?!

                            -Nu stiu…am mai fugit de fani, dar niciodata nu eram pe o bucata de nisip la 50 metri distanta de mal!

                            -Pai gandeste-te! Si ca sa stii si tu, nu suntem impreuna!

                            -Politie! Sunam la politie.

                            -Da de unde telefon? Doar daca nu poti sa construiesti tu unul din nisip, dar ma indoiesc ca ar functiona. Si in plus, pana sa ajunga politia noi vom fi deja sfasiati.

                            -Ma dau batut. N-am nici o idée.

                          -Norocul tau ca am eu. Fii atent! Cand ajung aici si imediat ce pun piciorul pe nisip, noi sarim in apa si inotam cat putem de tare pana la mal si imi iau lucrurile si fugim. Mai repede decat mine nu pot inota, iar tu esti barbat, deci esti mai puternic.

                          -Ti-am spus ca esti uimitoare?

                          -Mersi… hai sa ne pregatim ca vor ajunge imediat.

                          -Ok.

                          Tipetele lor ne-au anuntat ca au ajuns si, fara sa ezit macar m-am aruncat in apa. Ian m-a urmat, dar a reusit sa fie mai rapid decat mine. eram epuizata din cauza lipsei de somn si a tot ce s-a intamplat in ziua aceea, asa ca eram mult mai inceata, dar inca puteam sa intrec pe oricare fata din grupul de fane, care ramanea din ce in ce mai in urma.

                           Cand am ajuns la mal gravitatia practic m-a doborat, dar mi-am revenit repede.

                          -Hai repede!a strigat Ian, care deja imi strangea lucrurile.

                          Mi-a aruncat rochia, care era uscata si restul bagajului si l-a pus pe umar. M-a luat de mana si m-a tarait dupa el pana la bicicleta.

                          -Poti sa stai in spate?

                          -Aha…sigur.

                          Am urcat pe bicicleta, in spatele lui si m-am lipit de el, lasandu-mi toata greutatea pe el. Era atat de confortabil si, inainte sa imi dau seama deja mergeam cu viteza spre hotel.

                          -Poti sa stai treaza pana ajungem?

                          -Ce tot spui acolo? Sunt perfect in regula.

                          -Eu cam cred ca tot ce s-a intamplat astazi a fost…solicitant. Si cred ca faptul ca azi dimineata la ora 2 reai la piscina nu te prea ajuta.

                          -Trebuie sa ai tot timpul dreptate?!

                          -Nope!

                          Mi s-a parut ca drumul pana la hotel a fost foarte scurt, dar pun asta pe seama oboselii.

                          -Mersi pentru azi…cred.i-am spus.

                          -Ciudat, dar cred ca eu ar fi trebuit sa-ti multumesc pentru ca m-ai salvat de fane si ca m-ai suportat…

                          -Cu placere.

                          -Si daca prietena ta vrea sa mearga in club, atunci sa stii ca stiu cateva destul de dragute…

                          -Cum ar fi?

                          I-am zambit si zambetul pe care mi l-a aruncat ca raspuns a fost…naucitor. Dupa ce am luat numele clubului m-am indreptat spre apartament extenuata, abia asteptand sa dorm cateva ore, inainte sa merg cu Ang in club.

                          Angela nu era in apartament, asa ca puteam sa dorm in liniste. M-am asezat pe pat si toate imaginile din acea zi mi-au trecut prin minte asemeni unei tornade. Nu puteam sa nu ma intreb daca il voi mai vedea. Numai gandul imi dadea o senzatie ce caldura la stomac.

                          Senzatie de caldura?! Am sarit ca arsa. Nu! Nu poate sa mi se inample asta! Nu! Nu! Nu! I can”t fall for him!