-Aaaa! Maica maiculita!
Ma durea capul ingrozitor, iar faptul ca Angie tipa cat o tineau plamanii nu ma ajuta absolut deloc. Am deschis incet ochii si primul lucru pe care l-am vazut a fost faptul ca eram intr-o camasa de noapte si ca Ian era langa patul meu, intr-un fotoliu, straduindu-se sa se trezeasca. Si el se schimbase, purtand blugi inchisi la culoare si un tricou alb, care ii veneau al naibii de bine.
-Ang…ma simt ca si cum mi-ar exploda capul, asa ca te implor, fa liniste!
-Iti aduc o aspirina.a spus Ian.
Era pe jumatate adormit, asa ca probabil ca a crezut ca eu am tipat mai devreme. Cand si-a deschis ochii m-a vazut si a sarit ca ars din fotoliu.
-Hei! Esti ok? Uite, scuze ca probabil te-ai speriat cand m-ai vazut aici dimineata, darn u te puteam lasa singura, ai baut cam prea mult si ma ingrijoram. Si vin imediat cu aspirina… esti in regula?
-Nu pentru mult timp.am spus si am inghitit in sec.
-Poftim?
-Se referee la mine!a zis Ang
Angie fierbea de furie, dar era si entuziasmata, dar si ranita…erau atat de multe sentimente care treceau pe fata ei incat nici eu nu mai stiam ce simtea.
-Oh! Tu trebuie sa fii Angela. Incantat sa te cunosc! Eu sunt Ian.
-Asa deci Kity! Il cunosteai si nu mi-ai spus, nu? Stiai doar cat de mult imi place TVD!
-Nu am apucat…si imi era frica de cum reactionezi si ca stii…
-Nu prea conta cum reactionam! De cand il stii?
-De ieri.
Nu parea sa mai fie suparata, mai mult o curiozitate debordanta, dar nu eram sigura daca ar fi trebuit sa vorbesc cu ea de fata cu Ian.
-Ian, poti sa imi aduci te rog o aspirina, dau doua?
-Sigur ca da. Ma intorc imediat.
Imediat ca Ian a disparut in baie Ang a sarit langa mine pe pat si cu un zambet de toate zilele pe care stiam ca si-l retinuse m-a imbratisat!
-Felicitari pentru cea mai rea din mahmurelile tale!
-Mersi. Ang imi pare rau ca nu ti-am spus…doar ca e complicat rau fiindca nici eu inca nu cred ca il cunosc.
A ridicat mana ca sa ma opreasca si a ranjit din nou.
-Mai intai vorbeste cu el, fiindca sunt sigura ca ai cateva intrebari de pus si apoi vreau sa-mi povestesti totul, ok?
-Si tu de asemeni. Cum ar fi…ce ai facut aseara?
S-a inrosit si pe fata i-a aparut un zambet tamp si stiam ca s-a intamplat ceva bun.
-Ti-a cazut cu tronc!am tipat.
-Shhh! Vorbim mai tarziu.a spus si mi-a aruncat o privire care promitea ca ma descoase de fiecare detaliu.
Usa de la baie s-a deschis si Ian a pasit in camera, iar Ang a sarit de pe pat, a aruncat un “pa” si un “ne vedem mai tarziu” si a plecat.
-Uite pastilele.
-Multumesc. Eu…multumesc din nou ca m-ai salvat.
-Nu asta vroiai sa spui.
-Ce naiba s-a intamplat ieri? Adica dupa ce am lesinat.
-Pe langa faptul ca m-ai speriat de moarte? Nimic important.
-Cine naiba m-a schimbat?!am izbucnit.
-Eu…dar nu-ti face griji ca nu m-am uitat. Am mult antrenament.
-Si de ce ai ramas?
-Nu vroiam sa te las singura. Dar stai linistita ca nu am profitat de…starea ta de inconstienta.
-Aha. Ok atunci. Cred ca am lamurit tot, nu?
-Mai putin un lucru: ce iti amintesti din…ce s-a intamplat?
-Tot. si imi pare rau daca a fost un moment in care am exagerat.
-Ammm…nu cred ca a fost vreun moment in care ai facut asta.
-Nici cand te-am udat din cap pana picioare?
-Aia nu a fost exagerare, a fost amuzant.
Am inceput sa radem si nu ma mai simteam nici incomod si nici nu ma mai durea capul. De fapt, ma simteam calda si pufoasa, undeva in zona burticii de fiecare data cand ma uitam la el.
-Si ce faci azi?a intrebat.
-Cel mai probabil am sa ma plictisesc cat o astept pe Ang, care mai mult ca sigur vine seara, si eventual sa ma super plictisesc cat imi astept prietena.
-Deci esti deschisa la optiuni, nu?
-Depinde de ele.
-Ma gandeam sa mergem sa calarim. Sunt trasee grozave pe aici si din cate am observat padurea si muntii sunt foarte dragute si nu e nici o sansa sa ne ratacim.
S-a oprit cand mi-a intalnit privirea. Probabil ca a vazut confuzie , dar nici eu macar nu stiam ca simteam. Oricum, confuzia era foarte aproape de adevar.
-Scuze…cred ca te zapacesc…doar ca mie imi place echitatia si cum ai spus ca tu stai singura toata ziua, m-am gandit ca poate vrei sa vii cu mine. stii sa calaresti?
-Nici nu m-ai fi putut nimeri mai bine! Ador caii! Si da, stiu sa calaresc.
-Excelent! Atunci vii cu mine.
Habar n-aveam ce se petrece, dar cred ca aveam al dracului de mult noroc daca el chiar vorbea cu mine si ne imprieteneam…desi nu puteam sa nu ma gandesc la cat de tare ar fi daca ar fi cu adevarat interesat de mine sau (si asta era ciudat rau) m-ar saruta.
-Ma duc sa fac un dus si apoi ma schimb, ok? Cred ca o jumatate de ora, o ora poate imi ajunge.
-Ok!
Am intrat in baie si cand am intrat in cabina de dus am gasit un biletel lipit cu scotch de gresie.
“Loved the kiss. I”
Firar! Deci si el isi amintea perfect faza aia. M-am gandit ca as putea sa ma fac ca si cum n-a fi citit absolut nimic, sau m-as fi intors si eventual as fi discutat cu el (da, vezi sa nu!) si desigur era a treia varianta, care habar n-aveam de unde am scos-o, sa ma intorc in camera si sa-l sarut iar.
Nu aveam destul curaj, asa ca am decis ca am sa ma comport ca si cum nici nu as fi vazut biletul. Dupa ce am terminat cu dusul si periatul si cremuitul si hidratatul am iesit din baie, m-am indreptat spre camera in care stateam eu si mi-am ales o tinuta sport, dar in acelasi timp si eleganta, iar cand imi incaltam adidasii am simtit un miros foarte placut din bucatarie.
Da ce repede s-a intors Angela!
Numai ca atunci cand am intrat in bucatarie, in loc sa o gasesc pe angela pregatind ceva de rontait, l-am vazut pe Ian pregatind clatite.
-Ai terminat destul de repede.mi-a spus el zambind.
-Ammm…ce faci tu aici?
-Pai imi place sa gatesc si, nu puteam sa te las sa iesi din hotel nemancata. Ce fel de prieten as fi?!
-Ok! Asta e prea de tot! ce naiba?! Mi-ai citit jurnalul sau ai stors-o pe Ang de detalii despre mine?!
-Ce am mai facut? Sunt doar clatite cu sirop.
-Nu despre asta vorbesc. Pare ca pana acum iti place cam tot ce imi place si mie: echitatia, inotul, si gatitul. Nu stiu ce crezi tu, dar mie mi se pare al naibii de ciudat.
-Acum ca ai adus vorba despre asta, sa stii ca iti dau dreptate. Dar in nici un caz nu ti-am citit jurnalul, si cu Angela nici macar nu am vorbit.
-Cred ca devin paranoica. O fi de la mahmureala.
-Deci vrei sa gusti clatitele mele su sirop?
-Sa vedem daca gatesti de nota zece sau nu.
Clatitele erau chiar bune si cu siguranta merita nota zece, dar nu puteam sa le simt gustul sau sa fiu atenta la ce era in jurul meu fiindca mintea imi zbura neincatat la biletelul pe care mi l-a lasat.
Cand am ajuns la locul in care se aflau caii, privirea mi-a cazut imediat pe o iapa neagra, stralucitoare, care statea undeva intr-un colt al tarcului, sau orice ar fi fost locul in care era.
-Iti place aici?
-Imhm.
-Si e vreun cal aici care iti place in mod deosebit? Sau doar iti place sa te holbezi la iapa aia neagra?
Am scos limba la el ca un copil de 4 ani si apoi ne-am ales caii si spre surprinderea mea, nu a venit nimeni sa ne arate traseul, sau ceva de genul asta.
-Tine-te dupa mine daca poti!a strigat Ian si a pornit in galop.
Am tinut usor pasul cu el si, la un moment dat l-am intrecut si din greseala m-am abatut de la traseu, luand-o spre plaja.
-Hei! Stai putin ca ai gresit drumul.
-Stiu, hai ca dam o tura si apoi ne intoarcem pe carare.
Am incetinit si mergeam la trap, langa el.Imi placea linistea si Shadow (numele iepei pe care l-am aflat de la un ingrijitor) ma ajuta sa imi mai iau mintea de la problema biletelului.
-Si unde ai invatat sa calaresti?a intrebat el
-Nu e mare lucru. Prind repede. Dar am mai calarit pana acum de cateva ori. Sincera sa fiu, nici macar prima data nu mi s-a parut greu.
-Wow! Esti prima pe care o aud ca spune asta.
Ne-am mai plimbat jumatate de ora pe plaja si apoi ne-am intors pe poteca si deja observam ca frunzele imprastiau o lumina safirie si linistea devenea din ce in ce mai patrunzatoare.
Telefonul meu a sunat si atat eu, cat si Ian, am tresarit.
-Alo?
-Kity! Ce faci si, mai important unde naiba esti?! Eu ti-am spus sa vorbesti cu el, nu sa ma lasi balta.
-Angela…
-Nici o Angela! Unde esti?
-Echitatie.am oftat eu.
-Cu el?
-Da.
-Vino odata la hotel ca-mi vine sa ma urc pe preti de nerabdare.
-Bine. Pa!
-Pa! grabeste-te!
A inchis iar eu am oftat am intors calul si m-am indreptat spre grajduri.
-Hei! Unde pleci?
-Excursia s-a terminat. Am primit ordine de la Angie sa ma intorc imediat la hotel. Probabil ca o sa ma stoarca de fiecare detaliu.
-Chiar nu mai poti sa stai?
-Nu…scuze.
-Te conduc atunci pana la hotel.
-Nu trebuie sa renunti la planurile tale daca eu nu te pot insoti.
-Sincer m-as plictisi fara tine prin preajma, fara vreun comentariu la adresa mea sau fara tendintele tale criminale.
-Ha ha ha! Am murit de ras. Hai sa mergem odata!
-Da sa traiti!
In 10 minute am ajuns la grajduri(galop) si apoi am mers la hotel (mai mult fugit decat mers) si in momentul in care am pasit in loby m-am relaxat in sfarsit. Ne-am indreptat spre lift si, spre norocul lui Ian, era complet gol (de fapt era extreme de multa liniste in tot hotelul).
-Multumesc ca m-ai condus…din nou. -Singura diferenta e ca ieri mai aveai putin si te prabuseai…ambele dati.
-Mersi ca mi-ai amintit!
-Oricand!
Era ciudata situatia, fiindca in primul rand arata ca si cand ar fi vrut sa-mi spuna inca ceva, dar n-avea curajul si mai apoi era si faptul ca eu nu prea aveam chef sa intru in apartament.
-Pai…sper san e mai vedem pana pleci…sau plec.am zis eu
-Mda…si eu.
Am dat sa plec, dar m-a oprit cu o intrebare pe care sperasem sa nu o puna vreodata.
Firar sa fie! De ce trebuia sa intrebe asta?!
Poate fiindca ii pasa! Doh!
Trebuie sa ii spun adevarul, nu?
Normal ca da!
M-am intors spre el si am incercat sa-mi dreg vocea in liniste si m-am rugat san u sune la fel de gatuita pe cat mi-o simteam.
-Nu regret ca te-am sarutat si ca sa stii, alcolul nu a avut nnimic de-a face cu asta. Adica…mi-a dat putin curaj, dar…
In momentul acela buzele lui erau peste ale mele si am simtit ca eram doar noi doi in tot hotelul si mai aveam un pic si prindeam aripi.
-Aham!
Ne-am indepartat imediat unul de celalalt si eu m-am inrosit imediat pana la radacina firelor de par. Angela se uita cand la mine cand la Ian si parea ca mai avea un pic si ma taraia in apartament.
-Pa!i-am spus lui Ian.
-Ne vedem mai tarziu, ok? Daca e ceva sa stii ca stau la in apartamentul de langa voi.
I-am zambit si am intrat in apartament, pregatindu-ma pentru furtuna ce avea sa se dezlantuie asupra mea.
wow este tot ce pot spune
RăspundețiȘtergere