Capitolul 1-My life...or not?

UF! Inca o dimineata de tortura. Oare la ce s-au gandit cand au decis ca orele sa inceapa la 8 dimineata?! MMMHHH….Bine ca nu mai am decat o saptamana de scoala!

        M-am imbracat repede, am facut un dus si am fugit spre scoala. Diminetile erau cel mai rau lucru si aveam nevoie de ambele alarme de la ceas si tipetele colegei mele de apartament ca sa ma trezesc.

        Ok….deci sa recapitulam:

 1.Mai am doar o saptamana de scoala, deci doar o saptamana in care sa imi joc rolul de tocilara;

 2.A doua zi dupa ce termin scoala plec impreuna cu Angela in vacanta pe o insula placuta si extrem de linistita (fara parinti!:))

3.In caz ca am uitat, numele meu e Claudia, am 18 ani, sunt in clasa a 12-a prietena mea cea mai buna e Angela, iar majoritatea prietenilor mei ma striga Kity. Si cam de cand m-am transferat la noua mea scoala am jucat un rol de tocilara si singura care stie cum eram/sunt este Angie.

         -Heeeii! Pamantul catre Kity!Ang isi flutura mana prin fata mea.

         -Sorry, cred ca iar ma gandeam la excursie si m-am pierdut.

         -Da, pai iti intri in rol, nu gluma. A inceput sa chicoteasca, iar fata ei semana cu a unui spiridus.

         -Stiu…E enervant, nu?

         -Nope!

         In acel moment a intrat profesoara in clasa, asa ca a ramas sa amanam discutia pana mai tarziu, dar nu am mai avut  ocazia, asa ca am fost nevoita sa mor de plictiseala pana la sfarsitul orelor.

…………………………………………………………………………………………………..

          -Ce zici daca mergem la mall ca sa ne completam tinutele pentru vara asta?

          -Aaaaa…nu stiu, cred ca ar fi super cool dar crezi ca ar trebui sa mergem chiar acum? Adica mai bine mergem sa ne schimbam si apoi ma poti folosi pe post de papusa Barbie.

         La ultima replica am inceput amandoua sa radem si, datorita faptului ca Ang a folosit o fetisoara adorabila de catelus am fost de accord sa  merg cu ea la mall, fara sa mai trec pe  acasa.

         Dupa 2 ore de shopping intensiv in stilul Angie am cazut pe o banca si cu toate ca  prietena mea imi arunca o privire total dezamagita, nu as mai fi fost in stare sa ma ridic nici daca ar fi dat cineva genti Gucci asortate cu pantofi pe gratis.

         -Kity… ti-ai pierdut antrenamentul complet! Inainte rezistai cel putin 3 ore!

         -Stiu, dar ma voi revansa pe insula…promit! Asa ca hai sa nu mai pierdem timpul si sa mergem sa vedem ce mai punem in bagaje…ok?

         -Bine!a strigat imbufnata si a scos limba la mine ca un copil de 4 ani.

         In momentul in care ne-am indreptat spre usa om fost strigate de cineva iar cand  ne-am intors am regretat decizia. Andrew se indrepta spre noi cu un zambet mult prea larg pe fata lui de bebelus in timp ce eu imi dadeam suturi mentale fiindca nu am recunoscut vocea si nu l-am ignorat.

          -Angela te implor sa ma salvezi!am zis eu cu o voce sugrumata.

          -Daca as sti cum, as face asta.

          -Repede! Inainte sa vina da-mi o scuza fiindca eu nu mai stiu ce sa ii mai spun ca sa il refuz! Am spotit eu, disperarea simtindu-se in fiecare sunet scos.

        -Buna!Angela…Katy…a spus Andrew inrosindu-se pana in varful urechilor.

        -Buna!

        -Buna!am spus amandoua in acelasi timp.

        -Aaaa…Katy…stii, ma intrebam daca ai vrea sa iesi la un film astazi sau poate maine…c-cu mine. In momentul in care a incheiat propozitia era la fel de rosu ca un homar fiert .

         -Kity…porecla e Kity. Si Andrew… poate alta data iesim fiindca stii…

         -Mi-a promis ca o sa mergem impreuna la o prietena si nu ma poate dezamagi!

          O Dumnezeule! Angela iti multumesc multumesc multumesc! Yupyy! Esti cea mai tare si ai cea  mai buna imaginatie pe care am intalnit-o!

        -A! Atunci poate ramane pe alta data, nu? Adica…

        -Da… sigur poate alta data.

        Imi parea rau ca il refuzam tot timpul, dar pur si simplu nu il placeam si de fiecare data cand ne vedeam lucrurile erau destul de stanjenitoare. Imediat ce Angie ii spusese ca nu pot iesi cu el fata ii cazuse, si asta imi accentua si mai mult sentimentul de vina, dar nu aveam ce sa fac.

        -Pai…pa!

        -Pa.

        Dupa ce ne-am departat de el Ang a inceput sa chicoteasca si imi parea bine ca si-a mentinut starea de euforie.

        -Stii ca imi ramai datoare…nu?

        -M-ai lasa sa uit cumva asta?am zambit eu la ea.

        -Probabil ca nu…-a facut o fata ca si cum s-ar gandi la asta si am inceput sa radem amandoua cu pofta-Ok acum hai sa mergem inainte sa te mai intalnesti cu vreun admirator de al tau.

         -Ha ha ha! Dar vad ca esti tare glumeata azi. Am spus eu bosumflandu-ma. Hai mai bine acasa.

          Intr-un final am ajuns acasa si, fiind amandoua epuizate ne-am prabusit pe pat si am adormit imediat.

…………………………………………………………………………………………………...

Restul saptamanii a trecut rapid si fara evenimente, iar “marea zi” se apropia foarte repede, si atat eu cat si Angela eram foarte entuziasmate.